Perote Pellon împotriva Spaniei

Rezoluția ResDH(2005)94 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 iulie 2002 (definită la 25 octombrie 2002) în cauza Pelote Pellon împotriva Spaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 25 iulie 2002 în cauza Pelote Pellon și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 45238/99) adresată Spaniei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 29 decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție, de către domnul.

Juan Alberto Pelote Pellon, resortisant spaniol, și că Curtea a declarat admisibil argumentul privind lipsa imparțialității unei instanțe militare, doi dintre judecătorii săi care au stat în camera care confirmase ordonanța de punere sub acuzare (auto de procesamiento) a reclamantului Considerat că, în hotărârea sa din 25 iulie 2002, Curtea, în unanimitate a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza îndoielilor serioase cu privire la imparțialitatea instanței militare care l-a condamnat pe solicitant; a declarat că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant - a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 10 500 EUR în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și care ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție,

care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 25 iulie 2002, având în vedere obligația Spaniei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 20 noiembrie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 25 iulie 2002, Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a dat Comitetului informații cu privire la situația reclamantului și la măsurile de ordin individual pentru a elimina consecințele încălcării constatate (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Observând cu îngrijorare că nu există în prezent nicio posibilitate în Spania de a redeschide proceduri interne pentru care Curtea Europeană a constatat o încălcare a convenției și că decizia Curții Constituționale din 16 decembrie 1991 de a permite o astfel de redeschidere a fost anulată de jurisprudența ulterioară În ceea ce privește obligația Spaniei de a asigura, în măsura posibilului,

restitutio in integrrum pentru solicitant, deoarece imposibilitatea actuală de a redeschide procedurile nu scutește Comitetul de a examina, din punctul de vedere al convenției, dacă o astfel de măsură sau alte măsuri sunt necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării (a se vedea mutatis mutandis) , ResDH(2004) 88 în cauza I.J.L.

și altele împotriva Regatului Unit) Considerând în această privință că nu este necesară nicio măsură specială, având în vedere circumstanțele specifice în speță și, în special, eliberarea reclamantului și absența unei cereri din partea acestuia de a redeschide procedurile interne contestate (a se vedea Recomandarea nr. R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri al statelor membre privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului) Concluzionând că, prin urmare, Spania nu a fost chemată, în temeiul articolului 46 din convenție, să adopte alte măsuri, pe lângă satisfacția echitabilă acordată de Curte, pentru a elimina consecințele încălcării constatate pentru reclamant Cu toate acestea, având în vedere interesul reflecției întreprinse cu privire la necesitatea introducerii în dreptul spaniol a posibilității clare de redeschidere a procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene, având în vedere, de asemenea, informațiile furnizate de Spania cu privire la măsurile de ordin general luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (a se vedea anexa) Declară că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2005)94 Informații furnizate de guvernul Spaniei la examinarea cauzei Pelote Pellon de către Comitetul de Miniștri Situația reclamantului și problema măsurilor individuale Guvernul amintește că încălcarea constatată în speță se datora îndoielilor justificate în mod obiectiv cu privire la imparțialitatea Tribunalului Militar Central care l-a condamnat pe reclamant la 9 iulie 1997 la o pedeapsă de șapte ani de închisoare pentru infracțiunea de dezvăluire a secretelor sau a informațiilor privind securitatea sau apărarea națională și l-a revocat din forțele armate. Guvernul consideră că, în conformitate cu legea spaniolă în vigoare, nu există nicio posibilitate de redeschidere a procedurilor interne pe care Curtea Europeană le consideră contrare convenției.

Cu toate acestea, Tribunalul amintește că, la 16 decembrie 1991, Curtea Constituțională a dispus o astfel de redeschidere într-o cauză pe baza faptului că menținerea condamnării impuse prin încălcarea Convenției era incompatibilă cu Constituția spaniolă (Barbera, Messengue și Jabardo împotriva Spaniei, Rezoluția DH(94)84). Cu toate acestea, această jurisprudență a fost anulată de jurisprudența ulterioară (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale din 11 martie 1999), ceea ce face imposibilă redeschiderea procedurilor. Guvernul este conștient de eventualele probleme legate de convenție și examinează în prezent eventualele modificări pentru a ține seama de Recomandarea R (2000) 2 al Comitetului miniștrilor privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește situația reclamantului în acest caz, reclamantul a fost eliberat condiționat la 15 aprilie 1999, după ce a îndeplinit cele trei sferturi din sentința sa. În urma hotărârii Curții Europene, reclamantul nu a prezentat nicio cerere de măsuri de ordin individual pentru a elimina consecințele potențiale ale încălcării, indiferent dacă este vorba de instanțele interne sau de organele convenției. Având în vedere circumstanțele, nu este necesară nicio măsură individuală specifică în acest caz.

Ca urmare a hotărârii Curții Europene, Legea nr. 4/1987 privind competența și organizarea instanțelor militare a fost modificată printr-o nouă lege nr. 9/2003 din 15 iulie 2003. garanții suplimentare cu privire la componența instanțelor militare și la normele de procedură aplicabile judecătorilor care se află acolo (articolele 39, 41, 49 și 51). Noua lege a redus numărul de judecători care se află în apel, de la 5 la 3, pentru a elimina posibilitatea ca, într-un anumit caz, un judecător care a stat în primă instanță să nu fie chemat să se facă recurs.

În plus, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost difuzată Curții Constituționale și Consiliului General al Justiției și a fost publicată în limba spaniolă în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției din 15 decembrie 2003. Guvernul Spaniei concluzionează că măsurile luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare celor constatate în prezenta cauză și, prin urmare, Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 din convenție.

Résolution ResDH(2005)94 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 25 juillet 2002 (définitif le 25 octobre 2002) dans l'affaire Perote Pellon contre l'Espagne (adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005, lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 25 juillet 2002 dans l'affaire Perote Pellon et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 45238/99) dirigée contre l'Espagne, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 29 décembre 1998 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Juan Alberto Perote Pellon, ressortissant espagnol, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant l'absence d'impartialité d'une juridiction militaire, deux de ses juges ayant siégé dans la chambre qui avait confirmé l'ordonnance d'inculpation ( auto de procesamiento ) du requérant ; Considérant que dans son arrêt du 25 juillet 2002 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention,

en raison des doutes sérieux sur l'impartialité de la juridiction militaire qui a condamné le requérant ; - a dit que le constat de la violation fournissait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par le requérant ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 10 500 euros au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 25 juillet 2002, eu égard à l'obligation qu'a l'Espagne de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution ; S'étant assuré que le 20 novembre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 25 juillet 2002, Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné au Comité des informations sur la situation du requérant et sur les mesures d'ordre individuel afin d'effacer les conséquences de la violation constatée (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution) ; Notant avec inquiétude qu'il n'existe à l'heure actuelle aucune possibilité en Espagne de rouvrir des procédures internes pour lesquelles la Cour européenne a constaté une violation de la Convention et que la décision de la Cour constitutionnelle du 16 décembre 1991 permettant une telle réouverture a été annulée par la jurisprudence ultérieure ; En ce qui concerne l'obligation de l'Espagne d'assurer, dans la mesure du possible, la restitutio in integrum pour le requérant, étant donné que l'impossibilité actuelle de rouvrir des procédures ne dispense pas le Comité d'examiner, du point de vue de la Convention,

si une telle mesure ou d'autres mesures est nécessaire afin d'effacer les conséquences de la violation (voir mutatis mutandis , ResDH(2004)88 dans l'affaire I.J.L.

et autres contre le Royaume-Uni) ; Considérant à cet égard qu'aucune mesure particulière n'est nécessaire étant donné les circonstances spécifiques en l'espèce et, en particulier la libération du requérant et l'absence de demande de sa part de rouvrir les procédures internes contestées (cf. Recommandation No. R (2000) 2 du Comité des Ministres aux Etats membres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme) ; Concluant que l'Espagne n'était donc pas en l'espèce appelée, en vertu de l'article 46 de la Convention, à adopter d'autres mesures, en plus de la satisfaction équitable accordée par la Cour, afin d'effacer les conséquences de la violation constatée pour le requérant ; Notant nonobstant avec l'intérêt la réflexion engagée sur la nécessité d'introduire en droit espagnol la possibilité claire de rouvrir des procédures suite à des arrêts de la Cour européenne ; Considérant en outre les informations fournies par l'Espagne sur les mesures d'ordre général prises afin d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (voir l'annexe) ; Déclare, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)94 Informations fournies par le Gouvernement de l'Espagne lors de l'examen de l'affaire Perote Pellon par le Comité des Ministres La situation du requérant et la question des mesures d'ordre individuel : Le Gouvernement rappelle que la violation constatée en l'espèce était due aux doutes objectivement justifiés concernant l'impartialité du Tribunal militaire central qui a condamné le requérant le 9 juillet 1997 à une peine de sept ans de prison pour délit de révélation de secrets ou d'informations relatifs à la sécurité ou à la défense nationales et l'a révoqué des forces armées. Le Gouvernement considère que, selon la loi espagnole en vigueur, il n'existe aucune possibilité de rouvrir des procédures internes que la Cour européenne a estimé contraires à la Convention.

Il rappelle cependant que le 16 décembre 1991, la Cour constitutionnelle a ordonné une telle réouverture dans une affaire en se fondant sur le fait que le maintien de la condamnation imposée en violation de la Convention était incompatible avec la Constitution espagnole (Barbera, Messengué et Jabardo contre l'Espagne, Résolution DH(94)84). Cependant, cette jurisprudence a été annulée par la jurisprudence ultérieure (voir l'arrêt de la Cour constitutionnelle du 11 mars 1999), rendant donc impossible la réouverture des procédures. Le Gouvernement est conscient des problèmes potentiels au regard de la Convention et il examine à l'heure actuelle des éventuels changements afin de tenir en compte de la Recommandation R (2000) 2 du Comité des Ministres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Pour ce qui est de la situation du requérant dans cette affaire, le requérant a été placé en liberté conditionnelle le 15 avril 1999, après avoir accompli les trois quarts de sa peine. Après l'arrêt de la Cour européenne, le requérant n'a soumis aucune demande de mesures d'ordre individuel afin d'effacer les conséquences potentielles de la violation que ce soit auprès des juridictions internes ou des organes de la Convention. Etant donné les circonstances, aucune mesure d'ordre individuel spécifique n'est requise en l'espèce.

Mesures d'ordre général : Suite à l'arrêt de la Cour européenne, la loi n o 4/1987 sur la compétence et l'organisation des tribunaux militaires a été modifiée par une nouvelle loi n o 9/2003, du 15 juillet 2003. Ces amendements prévoient, inter alia, des garanties additionnelles concernant la composition des tribunaux militaires et les règles de procédures applicables aux juges qui y siègent (articles 39, 41, 49 et 51). La nouvelle loi a réduit le nombre de juges siégeant en appel, de 5 à 3, afin d'éliminer la possibilité que dans une affaire donnée, un juge ayant siégé en première instance ne soit appelé à siéger en appel.

De plus, l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme a été diffusé à la Cour constitutionnelle et au Conseil général du pouvoir judiciaire, et il a été publié en traduction espagnole au Journal officiel du Ministère de justice n o 1955 du 15 décembre 2003. Le Gouvernement de l'Espagne conclut que les mesures prises permettront d'empêcher la répétition de violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, et que l'Espagne s'est par conséquent acquittée de ses obligations en vertu de l'article 46 de la Convention.