AFFAIRE PESCADOR VALERO CONTRE L' ESPAGNE

Rezoluția ResDH(2005)95 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iunie 2003 (definită la 24 septembrie 2003) în cauza Pescador Valero împotriva Spaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 17 iunie 2003 în cauza Pescador Valero și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 24 septembrie 2003, în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere la Marea Cameră amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 62435/00) îndreptată împotriva Spaniei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 20 septembrie 2000 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Sixto José Pescador Valero, resortisant spaniol, și Curtea a declarat admisibil motivul privind lipsa imparțialității obiective a unui judecător al Tribunalului Superior de Justiție care a examinat și respins apelul reclamantului împotriva unei decizii de concediere a universității la care lucra, judecătorul în cauză era profesor asociat cu aceeași universitate Întrucât, în hotărârea sa din 17 iunie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 2 000 EUR pentru daune morale și că această sumă ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia, a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 17 iunie 2003, având în vedere obligația Spaniei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 11 decembrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 17 iunie 2003, Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a dat Comitetului informații cu privire la situația reclamantului și la măsurile de ordin individual pentru a elimina consecințele încălcării constatate (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Observând cu îngrijorare că nu există în prezent nicio posibilitate în Spania de a redeschide proceduri interne pentru care Curtea Europeană a constatat o încălcare a convenției și că decizia Curții Constituționale din 16 decembrie 1991 de a permite o astfel de redeschidere a fost anulată de jurisprudența ulterioară În ceea ce privește obligația Spaniei de a asigura, în măsura posibilului, restitutio in integrrum pentru solicitant, deoarece imposibilitatea actuală de a redeschide procedurile nu scutește Comitetul de a examina, din punctul de vedere al convenției, dacă o astfel de măsură sau alte măsuri sunt necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării (a se vedea mutatis mutandis) , ResDH(2004) 88 în cauza I.J.L. și altele împotriva Regatului Unit) Considerând în această privință că nu este necesară nicio măsură specială, având în vedere circumstanțele specifice în speță și, în special, eliberarea reclamantului și absența unei cereri din partea acestuia de a redeschide procedurile interne contestate (a se vedea Recomandarea nr. R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri al statelor membre privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului) Concluzionând că, prin urmare, Spania nu a fost chemată, în temeiul articolului 46 din convenție, să adopte alte măsuri, pe lângă satisfacția echitabilă acordată de Curte, pentru a elimina consecințele încălcării constatate pentru reclamant Cu toate acestea, având în vedere interesul reflecției întreprinse cu privire la necesitatea introducerii în dreptul spaniol a posibilității clare de redeschidere a procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene, având în vedere, de asemenea, informațiile furnizate de Spania cu privire la măsurile de ordin general luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (a se vedea anexa) Declară că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)95 Informații furnizate de guvernul Spaniei la examinarea cauzei Pescador Valero Moreno de către Comitetul de Miniștri Situația reclamantului și problema măsurilor individuale Guvernul consideră că, în conformitate cu legea spaniolă în vigoare, nu există nicio posibilitate de redeschidere a procedurilor interne pe care Curtea Europeană le consideră contrare convenției. Cu toate acestea, Tribunalul amintește că, la 16 decembrie 1991, Curtea Constituțională a dispus o astfel de redeschidere într-o cauză pe baza faptului că menținerea condamnării impuse prin încălcarea Convenției era incompatibilă cu Constituția spaniolă (Barbera, Messengue și Jabardo împotriva Spaniei, Rezoluția DH(94)84). Cu toate acestea, această jurisprudență a fost anulată de jurisprudența ulterioară (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale din 11 martie 1999), ceea ce face imposibilă redeschiderea procedurilor. Guvernul este conștient de eventualele probleme legate de convenție și examinează în prezent eventualele modificări pentru a ține seama de Recomandarea R (2000) 2 al Comitetului miniștrilor privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. În această cauză, după hotărârea Curții Europene, reclamantul nu a prezentat nicio cerere de măsură individuală pentru a elimina consecințele potențiale ale încălcării, indiferent dacă este vorba de instanțele interne sau de organele convenției. Având în vedere circumstanțele, în speță nu este necesară nicio măsură individuală specifică. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, guvernul consideră că noi încălcări similare ar putea fi prevenite prin publicarea hotărârii Curții Europene și prin difuzarea acesteia către autoritățile în cauză. În consecință, hotărârea a fost publicată (în traducere spaniolă) în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției nr. 1959 din 1 februarie 2003. Guvernul Spaniei consideră astfel că Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 din convenție în acest caz.

Résolution ResDH(2005)95

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 17 juin 2003 (définitif le 24 septembre 2003)

dans l'affaire Pescador Valero contre l'Espagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005,

lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 17 juin 2003 dans l'affaire Pescador Valero et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention

;

Rappelant que l'arrêt de la Cour est devenu définitif au 24 septembre 2003 dans la mesure où, à cette date, le gouvernement de l'Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

62435/00) dirigée contre l'Espagne, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 20 septembre 2000 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M.

Sixto José Pescador Valero, ressortissant espagnol, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant le défaut d'impartialité objective d'un juge du Tribunal supérieur de justice qui avait examiné et rejeté l'appel du requérant contre une décision de licenciement de l'université où il travaillait, le juge en question était professeur associé de cette même université

;

Considérant que dans son arrêt du 17 juin 2003 la Cour, à l'unanimité

:

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 2

000 euros pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 17

juin 2003, eu égard à l'obligation qu'a l'Espagne de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que le 11 décembre 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 17 juin 2003,

Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné au Comité des informations sur la situation du requérant et sur les mesures d'ordre individuel afin d'effacer les conséquences de la violation constatée (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution)

;

Notant avec inquiétude qu'il n'existe à l'heure actuelle aucune possibilité en Espagne de rouvrir des procédures internes pour lesquelles la Cour européenne a constaté une violation de la Convention et que la décision de la Cour constitutionnelle du 16 décembre 1991 permettant une telle réouverture a été annulée par la jurisprudence ultérieure

;

En ce qui concerne l'obligation de l'Espagne d'assurer, dans la mesure du possible, la

restitutio in integrum

pour le requérant, étant donné que l'impossibilité actuelle de rouvrir des procédures ne dispense pas le Comité d'examiner, du point de vue de la Convention, si une telle mesure ou d'autres mesures est nécessaire afin d'effacer les conséquences de la violation (voir

mutatis mutandis

, ResDH(2004)88 dans l'affaire I.J.L. et autres contre le Royaume-Uni)

;

Considérant à cet égard qu'aucune mesure particulière n'est nécessaire étant donné les circonstances spécifiques en l'espèce et, en particulier la libération du requérant et l'absence de demande de sa part de rouvrir les procédures internes contestées (cf. Recommandation No. R (2000) 2 du Comité des Ministres aux Etats membres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme)

;

Concluant que l'Espagne n'était donc pas en l'espèce appelée, en vertu de l'article 46 de la Convention, à adopter d'autres mesures, en plus de la satisfaction équitable accordée par la Cour, afin d'effacer les conséquences de la violation constatée pour le requérant

;

Notant nonobstant avec l'intérêt la réflexion engagée sur la nécessité d'introduire en droit espagnol la possibilité claire de rouvrir des procédures suite à des arrêts de la Cour européenne

;

Considérant en outre les informations fournies par l'Espagne sur les mesures d'ordre général prises afin d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (voir l'annexe)

;

Déclare, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)95

Informations fournies par le Gouvernement de l'Espagne

lors de l'examen de l'affaire Pescador Valero Moreno

par le Comité des Ministres

La situation du requérant et la question des mesures d'ordre individuel

:

Le Gouvernement considère que, selon la loi espagnole en vigueur, il n'existe aucune possibilité de rouvrir des procédures internes que la Cour européenne a estimé contraires à la Convention. Il rappelle cependant que le 16 décembre 1991, la Cour constitutionnelle a ordonné une telle réouverture dans une affaire en se fondant sur le fait que le maintien de la condamnation imposée en violation de la Convention était incompatible avec la Constitution espagnole (Barbera, Messengué et Jabardo contre l'Espagne, Résolution DH(94)84). Cependant, cette jurisprudence a été annulée par la jurisprudence ultérieure (voir l'arrêt de la Cour constitutionnelle du 11 mars 1999), rendant donc impossible la réouverture des procédures.

Le Gouvernement est conscient des problèmes potentiels au regard de la Convention et il examine à l'heure actuelle des éventuels changements afin de tenir en compte de la Recommandation R

(2000) 2 du Comité des Ministres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Dans cette affaire, après l'arrêt de la Cour européenne, le requérant n'a soumis aucune demande de mesure d'ordre individuel afin d'effacer les conséquences potentielles de la violation que ce soit auprès des juridictions internes ou des organes de la Convention. Etant donné les circonstances, aucune mesure d'ordre individuel spécifiques n'est requise en l'espèce.

Les mesures d'ordre général

:

Etant donné les circonstances particulières de l'affaire, le Gouvernement est d'avis que de nouvelles violations semblables pourraient être prévenues par la publication de l'arrêt de la Cour européenne et par son diffusion aux autorités concernées. En conséquence, l'arrêt a été publié (en traduction espagnole) au Journal officiel du Ministère de justice n

o

1959 du 1er février 2003.

Le Gouvernement de l'Espagne considère ainsi que l'Espagne s'est acquittée de ses obligations en vertu de l'article 46 de la Convention dans cette affaire.