AFFAIRE GABARRI MORENO CONTRE L' ESPAGNE

Rezoluția ResDH(2005)93 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iulie 2003 (definită la 22 octombrie 2003) în cauza Gadarri Moreno împotriva Spaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 22 iulie 2003 în cauza Gbarri Moreno și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 68066/01) formulată împotriva Spaniei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 29 martie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenție, de către domnul. Juan Gabarri Moreno, resortisant spaniol, și că Curtea a declarat admisibil motivul privind încălcarea principiului legalității infracțiunilor și a pedepselor din cauza lipsei de luare în considerare de către instanțele spaniole a unei circumstanțe atenuante în stabilirea pedepsei impuse reclamantului; întrucât, în hotărârea sa din 22 iulie 2003, Curtea, în unanimitate, a spus că a existat o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din Convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 000 EUR pentru prejudicii morale, 3 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 22 iulie 2003, având în vedere obligația Spaniei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 13 decembrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 22 iulie 2003, Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a dat Comitetului informații cu privire la situația reclamantului și la măsurile de ordin individual pentru a elimina consecințele încălcării constatate (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Observând cu îngrijorare că nu există în prezent nicio posibilitate în Spania de a redeschide proceduri interne pentru care Curtea Europeană a constatat o încălcare a convenției și că decizia Curții Constituționale din 16 decembrie 1991 de a permite o astfel de redeschidere a fost anulată de jurisprudența ulterioară În ceea ce privește obligația Spaniei de a asigura, în măsura posibilului, restitutio in integrrum pentru solicitant, deoarece imposibilitatea actuală de a redeschide procedurile nu scutește Comitetul de a examina, din punctul de vedere al convenției, dacă o astfel de măsură sau alte măsuri sunt necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării (a se vedea mutatis mutandis) , ResDH(2004) 88 în cauza I.J.L. și alții împotriva Regatului Unit) având în vedere în acest sens faptul că nu este necesară nicio măsură specifică având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și, în special, din cauza eliberării reclamantului de detenție și a lipsei cererii din partea acestuia de a redeschide procedurile interne contestate (a se vedea Recomandarea nr. R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri al statelor membre privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului) Concluzionând că, prin urmare, Spania nu a fost chemată, în temeiul articolului 46 din convenție, să adopte alte măsuri, pe lângă satisfacția echitabilă acordată de Curte, pentru a elimina consecințele încălcării constatate pentru reclamant Cu toate acestea, având în vedere interesul reflecției întreprinse cu privire la necesitatea introducerii în dreptul spaniol a posibilității clare de redeschidere a procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene, având în vedere, de asemenea, informațiile furnizate de Spania cu privire la măsurile de ordin general luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (a se vedea anexa) Declară că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)93 Informații furnizate de guvernul Spaniei la examinarea cauzei Gadarri Moreno de către Comitetul de Miniștri Situația reclamantului și problema măsurilor individuale Guvernul consideră că, în conformitate cu legea spaniolă în vigoare, nu există nicio posibilitate de redeschidere a procedurilor interne pe care Curtea Europeană le consideră contrare convenției. Cu toate acestea, Tribunalul amintește că, la 16 decembrie 1991, Curtea Constituțională a dispus o astfel de redeschidere într-o cauză pe baza faptului că menținerea condamnării impuse prin încălcarea Convenției era incompatibilă cu Constituția spaniolă (Barbera, Messengue și Jabardo împotriva Spaniei, Rezoluția DH(94)84). Cu toate acestea, această jurisprudență a fost anulată de jurisprudența ulterioară (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale din 11 martie 1999), ceea ce face imposibilă redeschiderea procedurilor. Guvernul este conștient de eventualele probleme legate de convenție și examinează în prezent eventualele modificări pentru a ține seama de Recomandarea R (2000) 2 al Comitetului miniștrilor privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. În cazul de față, Curtea Europeană a arătat că, în aplicarea împrejurării atenuante, recurentul a solicitat, în conformitate cu dreptul penal spaniol, o pedeapsă cu închisoarea între 6 ani și 1 zi și 8 ani. A fost condamnat la 8 ani și 1 zi. Reclamantul a fost eliberat condiționat la 25 iulie După trei ani de închisoare, după hotărârea Curții Europene, reclamantul nu a formulat nicio cerere de măsuri de ordin individual în vederea eliminării consecințelor încălcării, indiferent dacă este vorba de instanțele interne sau de organele convenției, dat fiind circumstanțele, nu este necesară nicio măsură individuală specifică în acest caz. Măsurile de ordin general Având în vedere circumstanțele speciale în speță, guvernul consideră că noi încălcări similare ar putea fi prevenite prin publicarea hotărârii Curții Europene și prin difuzarea acesteia către autoritățile în cauză. În consecință, hotărârea a fost publicată (în traducere spaniolă) în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției n 1954 din 1 decembrie 2003. Guvernul Spaniei consideră astfel că Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 46 din Convenție.

Résolution ResDH(2005)93

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 22 juillet 2003 (définitif le 22 octobre 2003)

dans l'affaire Gabarri Moreno contre l'Espagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005,

lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 22 juillet 2003 dans l'affaire Gabarri

Moreno et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

68066/01) dirigée contre l'Espagne, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 29 mars 2001 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M.

Juan Gabarri Moreno, ressortissant espagnol, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la violation du principe de la légalité des délits et des peines en raison de l'absence de prise en compte par les juridictions espagnoles d'une circonstance atténuante dans la détermination de la peine imposée au requérant ;

Considérant que dans son arrêt du 22 juillet 2003 la Cour, à l'unanimité

:

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 7, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 1

000 euros pour préjudice moral, 3

500 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 22

juillet 2003, eu égard à l'obligation qu'a l'Espagne de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que le 13 décembre 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 22 juillet 2003,

Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné au Comité des informations sur la situation du requérant et sur les mesures d'ordre individuel afin d'effacer les conséquences de la violation constatée (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution)

;

Notant avec inquiétude qu'il n'existe à l'heure actuelle aucune possibilité en Espagne de rouvrir des procédures internes pour lesquelles la Cour européenne a constaté une violation de la Convention et que la décision de la Cour constitutionnelle du 16 décembre 1991 permettant une telle réouverture a été annulée par la jurisprudence ultérieure

;

En ce qui concerne l'obligation de l'Espagne d'assurer, dans la mesure du possible, la

restitutio in integrum

pour le requérant, étant donné que l'impossibilité actuelle de rouvrir des procédures ne dispense pas le Comité d'examiner, du point de vue de la Convention, si une telle mesure ou d'autres mesures est nécessaire afin d'effacer les conséquences de la violation (voir

mutatis mutandis

, ResDH(2004)88 dans l'affaire I.J.L. et autres contre le Royaume-Uni)

;

Considérant à cet égard qu'aucune mesure spécifique n'est nécessaire eu égard aux circonstances spécifiques de l'affaire et, en particulier du fait de la libération du requérant de la détention, et de l'absence de demande de sa part de rouvrir les procédures internes contestées (cf. Recommandation No. R (2000) 2 du Comité des Ministres aux Etats membres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme)

;

Concluant que l'Espagne n'était donc pas en l'espèce appelée, en vertu de l'article 46 de la Convention, à adopter d'autres mesures, en plus de la satisfaction équitable accordée par la Cour, afin d'effacer les conséquences de la violation constatée pour le requérant

;

Notant nonobstant avec l'intérêt la réflexion engagée sur la nécessité d'introduire en droit espagnol la possibilité claire de rouvrir des procédures suite à des arrêts de la Cour européenne

;

Considérant en outre les informations fournies par l'Espagne sur les mesures d'ordre général prises afin d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (voir l'annexe)

;

Déclare, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)93

Informations fournies par le Gouvernement de l'Espagne

lors de l'examen de l'affaire Gabarri Moreno

par le Comité des Ministres

La situation du requérant et la question des mesures d'ordre individuel

:

Le Gouvernement considère que, selon la loi espagnole en vigueur, il n'existe aucune possibilité de rouvrir des procédures internes que la Cour européenne a estimé contraires à la Convention. Il rappelle cependant que le 16 décembre 1991, la Cour constitutionnelle a ordonné une telle réouverture dans une affaire en se fondant sur le fait que le maintien de la condamnation imposée en violation de la Convention était incompatible avec la Constitution espagnole (Barbera, Messengué et Jabardo contre l'Espagne, Résolution DH(94)84). Cependant, cette jurisprudence a été annulée par la jurisprudence ultérieure (voir l'arrêt de la Cour constitutionnelle du 11 mars 1999), rendant donc impossible la réouverture des procédures.

Le Gouvernement est conscient des problèmes potentiels au regard de la Convention et il examine à l'heure actuelle des éventuels changements afin de tenir en compte de la Recommandation R

(2000) 2 du Comité des Ministres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme.

En l'espèce, la Cour européenne a relevé qu'en application de la circonstance atténuante, le requérant encourait selon le droit pénal espagnol une peine d'emprisonnement pouvant aller de 6 ans et 1 jour à 8 ans. Il a été condamné à 8 ans et 1 jour. Le requérant a été placé en liberté conditionnelle le 25

juillet

1999, après avoir accompli trois ans de prison. Après l'arrêt de la Cour européenne, le requérant n'a formulé aucune demande de mesures d'ordre individuel en vue d'effacer les conséquences de la violation que ce soit auprès des juridictions internes ou des organes de la Convention. Etant donné les circonstances, aucune mesure d'ordre individuel spécifique n'est nécessaire dans cette affaire.

Mesures d'ordre général

:

Etant donné les circonstances particulières en l'espèce, le Gouvernement est d'avis que des nouvelles violations semblables pourraient être prévenues par la publication de l'arrêt de la Cour européenne et par sa diffusion aux autorités concernées. En conséquence, l'arrêt a été publié (en traduction espagnole) au Journal officiel du Ministère de justice n

o

1954 du 1er décembre 2003.

Le Gouvernement de l'Espagne considère ainsi que l'Espagne s'est acquittée en l'espèce de ses obligations en vertu de l'article 46 de la Convention.