AFFAIRE LOYEN ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2005)47 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2003 (definită la 29 iulie 2003) în cauza Loyen și alții împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2005, cu ocazia celei de-a 928-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 aprilie 2003 în cauza Loyen și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 55926/00) îndreptată împotriva Franței, introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 28 iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție, de René Loyen, Marie-Louise Loyen și Sophie Bruneel, trei resortisanți francezi, și pe care Curtea a declarat admisibile obiecțiile privind durata excesivă a unei proceduri civile, precum și absența unei căi de atac efective Întrucât, în hotărârea sa din 29 aprilie 2003, Curtea, în unanimitate,

a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 7 000 EUR pentru prejudicii morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui majorate cu un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia; a respins pretențiile părții reclamante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 29 aprilie 2003, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Considerând că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct interesate.

S-a asigurat că, la 17 noiembrie 2003, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 29 aprilie 2003, iar dobânzile de întârziere datorate fuseseră plătite la 23 aprilie 2004, Declar, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)47 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 29 avril 2003 (définitif le 29 juillet 2003) dans l'affaire Loyen et autres contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2005, lors de la 928e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 29 avril 2003 dans l'affaire Loyen et autres et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 55926/00) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 28 juin 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par René Loyen, Marie-Louise Loyen et Sophie Bruneel, trois ressortissants français, et que la Cour a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive d'une procédure civile ainsi que l'absence de recours effectif ; Considérant que dans son arrêt du 29 avril 2003 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit qu'il y avait eu violation de l'article 13 de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 7 000 euros pour préjudice moral ainsi que 1 000 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage, à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 29 avril 2003, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 17 novembre 2003, après l'expiration du délai imparti,

le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 29 avril 2003, et que les intérêts de retard dus, avaient été versés le 23 avril 2004, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.