CtEDO 10.10.2002 Auto

SINCAR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SINCAR v. TURKEY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Cihan Sincar, este un cetățean turc, născut în 1957 și locuiește în Mardin. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Bedia Buran, un avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Soțul reclamantului, Mehmet Sincar, a fost membru al parlamentului (MP) pentru Partidul Democrației (denumit în continuare DEP) la momentul evenimentului. La 2 septembrie 1993, persoane necunoscute au împușcat frații vicepreședintelui DEP, ambii deputați pentru același partid, în Batman. Unul dintre ei a murit și celălalt a fost rănit. La 4 septembrie 1993, soțul reclamantului, Mehmet Sincar, și un membru al Comitetului Executiv al DEP la Batman, care a fost trimis în regiune pentru a investiga aceste crime, au fost, de asemenea, împușcat. Procurorul public Batman a inițiat proceduri penale împotriva a douăsprezece suspecți în temeiul articolului 146 din Codul Penal turc. El a refuzat ulterior jurisdicția în cauză și a transferat dosarul de anchetă procurorului Curții de Securitate a statului Diyarbakır, care a introdus proceduri penale împotriva suspecților în temeiul articolului 146 din Codul Penal Turc, acuzându-i cu o „atenție de a submina ordinea constituțională a statului” în legătură cu moartea soțului reclamantului. Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a achitat zece dintre suspecți la 29 noiembrie 1994 și cele două rămase la 26 noiembrie 1996. La 2 octombrie 1998, dna Sincar a solicitat și a obținut o copie a deciziei instanței de a achita presupusii infractori. La o dată neespecificată, fostul ministru al Internului Mehmet Ağar a afirmat că această crimă a fost efectuată de o organizație teroristă, și anume Hizbullah. La începutul anului 1998, așa-numitul raport Susurluk a fost elaborat la cererea prim-ministrului, de către dl Kutlu Savaș, vicepreședinte al Consiliului de Inspectori al Oficiului Primului Ministru. La pagina 31 a acestui raport s-a afirmat că „omorârea lui Mehmet Sincar a fost planificată și efectuată în complice de către A.K., M.M., İ. Y. și A. și că, după acest eveniment, A.K. a semnat o scrisoare în legătură cu uciderea”. Acest raport nu a fost considerat probă suficientă de către procurorii publici pentru a iniția proceduri penale împotriva autorilor identificate. În legea turcă – în sensul anchetelor preliminare efectuate de procurori – actele penale sunt împărțite în două categorii; în primul rând, cele cu privire la care o victimă trebuie să informeze procurorul pentru a iniția o anchetă de către aceasta din urmă și, în al doilea rând, cele cu privire la care victima nu este obligată să facă plângere pentru a începe o anchetă de procuror (art. 151 din Codul de Procedură Penală, denumit în continuare CCP). Amenințarea este clasificată ca unul dintre crimele din prima categorie. Crima este clasificată ca unul dintre crimele din a doua categorie; totuși, acest lucru nu împiedică rudele victimelor să depună plângeri penale cu autoritățile. Un procuror care este informat prin orice mijloace despre o situație care dă naștere suspiciunilor că o infracțiune a fost comisă este obligat să investigheze faptele prin efectuarea anchetelor necesare pentru identificarea infractorilor (art. 153 CCP). Procurorul public poate iniția proceduri penale dacă decide că dovezile justifică acuzarea unui suspect (art. 163 CCP). Dacă se pare că dovada împotriva unui suspect este insuficientă pentru a justifica instituția procedurilor penale, procurorul public poate încheia ancheta în legătură cu persoana respectivă. Cu toate acestea, procurorul public poate decide să nu proceseze dacă dovezile sunt în mod clar insuficiente. Dreptul de a interveni în urmărirea penală. În conformitate cu art. 365 din CCP, orice persoană rănită de infracțiune poate interveni, în orice fază a anchetei, în urmărirea penală. Cei care intervin astfel în procedurile publice de urmărire publică pot, de asemenea, să își prezinte cererile personale de arbitraj.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă