CtEDO 17.10.2002 Auto

QUINTARELLI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
QUINTARELLI contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 67873/01 prezentată de Maria QUINTARELLI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 17 octombrie 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinta Bonello Lorenzen Vajić Botosarova Zagrebelsky Steiner, judecătorii M. S. Nielsen grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 martie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunța următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant italian, născut în 1965 și rezident la Roma. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul G. D Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. F.L. și M.T. mele au deținut un apartament în Roma, pe care le-au închiriat la E.U. Printr-un act notificat la 13 iunie 1983, proprietarii au informat locatarul cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1983, o rugau să elibereze locul înainte de această dată și au numit-o pe aceasta să se prezinte în fața judecătorului judecător din statul Romei. printr-o ordonanță din 17 iunie 1983, care a devenit executorie în aceeași zi, La data de 7 noiembrie 1985, proprietarii au confirmat oficial concediul de închiriere și au decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 decembrie 1984 cel târziu. La 7 noiembrie 1985, proprietarii au însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 9 decembrie 1985, ei i-au spus că deportarea va fi executată la 14 ianuarie 1986 prin executor al justiției. Între 14 ianuarie 1986 și 24 iulie 1987, executorul judiciar a făcut 13 tentative de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat, proprietarii neputând beneficia de asistența publică. La 13 mai 1987, reclamanta a devenit proprietarul apartamentului și a continuat procedura de executare. La 20 mai 1987, reclamanta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. Între 23 septembrie 1987 și 30 martie 2000, executorul justiției a avut loc la 50 și o tentativă de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat, deoarece reclamanta nu a putut niciodată să beneficieze de ajutorul forței publice pentru a executa procedura de expulzare. Între timp, la 9 martie 1993, reclamanta a făcut o a doua declarație solemnă pe care avea nevoie urgentă să o recupereze din apartament pentru a-și face propria locuință. La 5 octombrie 2000, recurenta își va recupera apartamentul cu ajutorul forței publice. În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta se plânge că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. De asemenea, reclamanta se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata de executare a procedurii de expulzare. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne. Ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a-i acorda asistență publică. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda ajutor de stat. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], n 227743/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție trebuie stabilite acum de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Françoise Tulkens Modulul adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-10-17
0,97
RECCHI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67796/01 présentée par Filippo Maria RECCHI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de
CtEDO 2002-01-10
0,96
VIETRI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66373/01 par Cesare et Valentina VIETRI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 janvier 2002 en une chambre composé
CtEDO 2002-06-27
0,96
VIETRI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66373/01 présentée par Cesare VIETRI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-10-03
0,96
SANTORO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67076/01 présentée par Franco SANTORO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2002 en une chambre composée de M. C.L.
CtEDO 2003-12-16
0,96
DE AMICIS contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 68283/01 présentée par Giuseppe DE AMICIS contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre composée de : M. C.L. Rozakis, présiden
Sursă