DE AMICIS contre l'ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 68283/01 prezentată de Giuseppe DE AMICIS împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 decembrie 2003 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte: Vajić Bototarova dnii Kovler Zagrebelsky E. S Teiner, Hajiyev judecători și S. Nielsen, grefier adjunct, având în vedere cererea formulată anterior la 29 martie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și având în vedere că reclamantul nu a prezentat nicio observație în răspuns, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTULUI Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1916 și rezident la Roma. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Itri, avocat în baroul Romei.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are un apartament în Ostia (Roma), pe care l-a închiriat S.F. Printr-un act notificat la 27 noiembrie 1990, reclamantul a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 21 iunie 1991, i-a cerut să elibereze locul înainte de această dată și a solicitat instanței din Roma să se prezinte. Printr-o ordonanță din 19 aprilie 1991, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 21 iunie 1992 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 19 aprilie 1991. La 23 iunie 1992, reclamantul a însemnat chiriașului ordinul de eliberare a apartamentului.

La 23 iulie 1992, el i-a comunicat că expulzarea va fi executată la 11 septembrie 1992 printr-un executor al justiției. Între 11 septembrie 1992 și 7 septembrie 2000, executorul justiției a avut la paisprezece tentative de expulzare care au eșuat toate, reclamantul neputând niciodată să beneficieze de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. Între timp, la 9 octombrie 1992, reclamantul a făcut o declarație solemnă pe care a avut o nevoie urgentă de a recupera apartamentul fiicei sale. La 5 octombrie 2000, reclamantul și-a recuperat apartamentul cu asistența poliției. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din lipsă de a acorda asistență publică.

Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenția privind durata procedurii de expulzare. La 28 iunie 2002, Curtea a decis să aducă această cerere la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. printr-o scrisoare din 29 noiembrie 2002, guvernul și-a prezentat observațiile. Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2003, grefa Curții l-a invitat pe reclamant să prezinte, înainte de 9 februarie 2003, observațiile ca răspuns la observațiile guvernului pârât. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare și nici nu a solicitat o amânare a termenului acordat.

Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 23 mai 2003, grefa a atras atenția reclamantului asupra conținutului art. 37 alin. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se ajungă la concluzia că reclamantul nu intenționează să își mențină pledoaria. În plus, în conformitate cu articolul in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren N ielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 68283/01 présentée par Giuseppe DE AMICIS contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre composée de : M. C.L. Rozakis , président , M mes N. Vajić S. Botoucharova , MM. A. Kovler , V. Zagrebelsky , M me E. S teiner, M. K. Hajiyev , juges , et de M. S. Nielsen, greffier adjoint , Vu la requête susmentionnée introduite le 29 mars 2001, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et vu que le requérant n’a pas présenté aucune observation en réponse, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1916 et résidant à Rome. Il est représenté devant la Cour par M e G. Itri, avocat au barreau de Rome.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est propriétaire d’un appartement à Ostie (Rome), qu’il avait loué à S.F. Par un acte signifié le 27 novembre 1990, le requérant informa la locataire de son intention de mettre fin à la location à l’expiration du bail, soit le 21 juin 1991, la pria de libérer les lieux avant cette date et assigna l’intéressée à comparaître devant le juge d’instance de Rome. Par une ordonnance du 19 avril 1991, ce dernier confirma formellement le congé du bail et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 21 juin 1992. Cette décision devint exécutoire le 19 avril 1991. Le 23 juin 1992, le requérant signifia à la locataire le commandement de libérer l’appartement.

Le 23 juillet 1992, il lui signifia l’avis que l’expulsion serait exécutée le 11 septembre 1992 par voie d’huissier de justice. Entre le 11 septembre 1992 et le 7 septembre 2000, l’huissier de justice procéda à quatorze tentatives d’expulsion qui se soldèrent toutes par un échec, le requérant n’ayant jamais pu bénéficier du concours de la force publique pour exécuter la procédure d’expulsion. Entre-temps, le 9 octobre 1992, le requérant fit une déclaration solennelle qu’il avait un besoin urgent de récupérer l’appartement pour sa fille. Le 5 octobre 2000, le requérant récupéra son appartement avec l’assistance de la police. GRIEFS 1. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de l’impossibilité prolongée de récupérer son appartement, faute d’octroi de l’assistance de la force publique.

2. Le requérant se plaint également au titre de l’article 6 § 1 de la Convention de la durée de la procédure d’expulsion. EN DROIT Le 28 juin 2002, la Cour a décidé de porter cette requête à la connaissance du gouvernement défendeur et d’inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Par une lettre du 29 novembre 2002, le Gouvernement a introduit ses observations. Par une lettre du 9 janvier 2003, le greffe de la Cour a invité le requérant à présenter, avant le 9 février 2003, les observations en réponse à celles du gouvernement défendeur. Le requérant n’a pas répondu à cette lettre et n’a pas non plus sollicité un report du délai imparti.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 23 mai 2003, le greffe a attiré l’attention du requérant sur la teneur de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est également restée sans réponse. A la lumière de ce qui précède, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour estime qu’il y a lieu d’en conclure que le requérant n’entend plus maintenir sa requête. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour n’a relevé aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles exigeant la poursuite de l’examen de la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Søren N ielsen Christos Rozakis Greffier adjoint Président