CASE OF GUVEN CEMAL AND NURHAYAT AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2002)139 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 mai 2001 în cazul Güven Cemal și Nurhayat împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Güven Cemal și Nurhayat, pronunțată la 22 mai 2001, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31848/96) împotriva Turciei, depusă la 12 aprilie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Cemal Güven și dna Nurhayat Güven, resortisanți turci, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile referitoare la expulzarea reclamanților din satul lor și la distrugerea casei și a poseselor de către forțele de securitate (unități militare sau gendarmerie) în martie-octombrie 1994 într-o regiune din Turcia de Sud-Est, supus unei situații de urgență; întrucât, în hotărârea sa din 22 mai 2001,

Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti reclamanților suma globală de 10 000 de lire sterline pe bază exgrațială, după notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 19 iulie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă,

Amintind că problemele structurale de la rădăcina prezentei cereri fac obiectul unei examinări detaliate a Comitetului în cadrul mai multor cazuri similare referitoare la Turcia, care au dat naștere la numeroase constatări ale încălcărilor Convenției și că Turcia a adoptat și continuă să adopte măsuri generale importante pentru a preveni în mod eficient încălcări noi și similare (a se vedea Rezoluțiile provizorii DH (99) 434 și ResDH(2002)98); Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele subscrise în acest caz.

Resolution ResDH(2002)139 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 22 May 2001 in the case of Güven Cemal and Nurhayat against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Güven Cemal and Nurhayat case delivered on 22 May 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 31848/96) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 12 April 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Cemal Güven and Ms Nurhayat Güven, Turkish nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints relating to the applicants’ eviction from their village and destruction of their home and possessions by security forces (military or Gendarmerie units) in March-October 1994 in a region of South-East Turkey subject to a state of emergency; Whereas in its judgment of 22 May 2001 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicants the global sum of 10 000 pounds sterling on an ex gratia basis, after the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, on 19 July 2001, the Government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement,

Recalling that the structural problems at the root of the present application are the subject of a detailed examination by the Committee within the frame work of several similar cases concerning Turkey which have given rise to numerous findings of violations of the Convention and that Turkey has adopted and continues to adopt important general measures so as to effectively prevent new, similar violations (see Interim Resolutions DH (99) 434 and ResDH(2002)98); Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed in this case.