CASE OF AGGÜL AND OTHERS AGAINST TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the friendly settlement.
CASE OF AGGÜL AND OTHERS AGAINST TURKEY (CtEDO, 2002)
Rezoluția ResDH(2002)136 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 mai 2001 în cazul Ağgül și alții împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ağgül și în alte cazuri pronunțată la 22 mai 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 33324/96) împotriva Turciei, depusă la 5 septembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl İsmail Ağgül, dl Hasan Elmas, dl Alaaddin Elmas, dl Zeynel Göç, dl İbrahim Göç, dl Halit Göç, dl Hasan Aktaș, și dl Hıdır Akgöz, cetățenii turci, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile referitoare la expulzarea reclamanților din satul lor și distrugerea caselor și a poseselor lor de către forțele de securitate (unități militare sau gendarmerie) în martie-octombrie 1994 într-o regiune din Turcia de Sud-Est, supus unei situații de urgență; întrucât, în hotărârea sa din 22 mai 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti reclamanților suma globală de 90 000 de lire sterline pe bază exgrațială, după notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 16 iulie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă, Amintind că problemele structurale de la rădăcina prezentei cereri fac obiectul unei examinări detaliate a Comitetului în cadrul mai multor cazuri similare referitoare la Turcia, care au dat naștere la numeroase constatări ale încălcărilor Convenției și că Turcia a adoptat și continuă să adopte măsuri generale importante pentru a preveni în mod eficient încălcări noi și similare (a se vedea Rezoluțiile provizorii DH (99) 434 și ResDH(2002)98); Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele subscrise în acest caz.