CtEDO 21.10.2002 Auto

SIMSEK CONTRE LA TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans la decision.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SIMSEK CONTRE LA TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezolutia finala ResDH(2002)109 Drepturile omului Repetitie nr. 28010/95 Șimșek împotriva Turciei (adoptata de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, la cea de-a 810-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția),

având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 561, adoptată la 8 octombrie 1999 în cazul Șimșek împotriva Turciei, în care Comitetul Miniștrilor a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatele 3, 4 și 5 din Convenție, din cauza reținerii prelungite (7 zile) a reclamantului în custodia de la Ankara în absența controlului judiciar, din cauza absenței unor căi de atac judiciare care să îi permită să conteste legalitatea reținerii sale și imposibilitatea de a cere despăgubiri din cauza duratei excesive a reținerii sale, și a autorizat, de asemenea, publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului;

întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie, în timpul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999;

întrucât la cea de-a 695-a reuniune a Delegaților Miniștrilor, Comitetul Miniștrilor, în acord cu propunerile Comisiei, a declarat, printr-o decizie adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (2) din Convenție, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului ca despăgubire echitabilă, în termen de trei luni, 10.000 de franci francezi pentru prejudiciul moral și că vor fi plătiți dobânzi pe orice sumă neplacată, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, înțelegând că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până în ziua la care se pune la dispoziție plata completă;

întrucât Comitetul de Miniștri a invitat guvernul statului pârât să-i informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 8 octombrie 1999 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (4) din Convenție; întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la data de 8 mai 2000, în termenul stabilit, suma totală de 10 000 de franci francezi, ca satisfacție echitabilă;

Întrucât, în cursul examinării acestui caz de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a furnizat informații cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor Comitetului, pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (această informație este rezumată în anexa la prezenta rezoluție), declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Turciei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Durata de detenție înainte de prezentarea persoanei în custodie în fața unui judecător (art. 5 alineatul (3)): Noua lege nr. 4229, care a fost adoptată la 6 martie 1997 ca urmare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 decembrie 1996 în cazul Aksoy împotriva Turciei, a redus durata maximă de detenție a unei persoane înainte de a fi transferată în fața unui judecător (a se vedea Rezoluția interimară DH99) 434).

Aceste dispoziții au fost însă considerate insuficiente pentru a preveni noi încălcări ale articolului 5 alineatul (3) asemănătoare celor constatate în prezenta cauză, deoarece acest articol a fost întotdeauna interpretat ca obligând autoritățile să conducă automat persoana arestată în fața unui judecător în termen de 4 zile, cu excepția cazului în care există o derogare în temeiul articolului 15.

La 17 octombrie 2001, art. 19 din Constituția Turciei a fost modificat astfel încât să limiteze la 4 zile durata maximă a detenției înainte de prezentarea deținutului în fața unui judecător, cu excepția cazurilor de derogare în contextul stării de urgență. În conformitate cu articolele 11 și 138 din Constituție, noile dispoziții ale articolului 19 au preluat imediat preponderența asupra vechilor dispoziții ale Codului de procedură penală și, prin urmare, au devenit direct aplicabile de autorități. Această aplicabilitate directă a articolului 19 din Constituție a fost confirmată imediat de instanțele interne (vezi de exemplu decizia din 24 octombrie 2001 a celei de-a doua Curți de Securitate a Statului Diyarbakir).

dreptul persoanei de a contesta legalitatea detenției sale în fața unui judecător (art. 5 alineatul 4): Încălcarea articoluluiui 5 alineatul 4 constatată de Curte s-a datorat imposibilității ca reclamantul care fusese acuzat de infracțiuni care se aflau în competența instanțelor de securitate a statului să introducă o cale de atac judiciară pentru a contesta legalitatea detenției sale în temeiul articolului 128 alineatul 4 din Codul de procedură penală (procedura de habeas corpus).

Încălcarea acestui drept se datorează în esență faptului că, în temeiul Legii nr. 466, reclamantul nu putea solicita în mod valid despăgubiri pentru încălcarea articolului 5 alineatele (3) și (4), cu excepția cazului în care detenția sa nu a fost, de asemenea, contrară dispozițiilor corespunzătoare ale legii turce, ceea ce nu a fost cazul.

Guvernul a prezentat, de asemenea, Comitetului mai multe hotărâri ale instanțelor interne pronunțate după faptele din cazul Șimșek, care arată clar că o reparație efectivă este acordată astăzi în caz de detenție ilegală, chiar și în cazurile care intră sub incidența instanțelor de securitate a statului sau a tribunalelor militare.

Având în vedere că toate reformele menționate mai sus au fost adoptate pentru a satisface cerințele Convenției, astfel cum au fost stabilite de jurisprudența Curții, Guvernul este convins că instanțele turce vor aplica cu diligență noile dispoziții adoptate în lumina hotărârilor Curții care au forță obligatoriu pentru toate autoritățile turce, în conformitate cu angajamentul Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție.Guvernul concluzionează că măsurile adoptate vor preveni noi încălcări ale Convenției similare cu cele în cauză și că Turcia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 32 alineatul (4) în această cauză.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-24
0,95
F.D.S. CONTRE LA FRANCE
Résolution Finale ResDH(2002)61 Droits de l’Homme Requête n° 33848/96 F.D.S. contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’a
CtEDO 2004-01-06
0,95
A. ET M.K. ATATÜR ET H.S. PAMIR CONTRE LA TURQUIE
Résolution Finale ResDH(2003)178 Droits de l’Homme Requête n° 22907/93 A. et M.K. Atatür et H.S. Pamir contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité d
CtEDO 2002-06-24
0,95
DURRAND CONTRE LA FRANCE
Résolution Finale ResDH(2002)62 Droits de l’Homme Requête n° 36153/97 Durrand contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’
CtEDO 2002-10-21
0,94
AFFAIRE DEMİR ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE
Résolution ResDH(2002)107 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 23 septembre 1998 dans l’affaire Demir et autres contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion
CtEDO 2001-02-26
0,94
DIMOVA CONTRE LA BULGARIE
Résolution Finale ResDH(2001)21 Droits de l'Homme Requête n o 31806/96 Dimova contre la Bulgarie (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu
Sursă