A. și M.K. Atatür și H.S. Pamir împotriva Turciei

Rezoluția Finală ResDH(2003)178 Drepturile de la . . . Cererea nr. 22907/93 A. și M.K. Atatür și H.S. Pamir împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004, cu ocazia celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul vechiului articol 32 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere Rezoluția interimară DH(2000)84, adoptată la 29 mai 2000 în cauza A. și M.K. Atatür și H.S.

Pamir împotriva Turciei, în care Comitetul miniștrilor a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza întârzierii administrației în plata despăgubirilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru exproprierea bunurilor reclamanților și din cauza pierderilor cauzate de diferența semnificativă dintre rata dobânzii moratorii aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului Până când Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comitetul special al consilierilor însărcinați să asiste Comitetul miniștrilor în problema satisfacției echitabile care trebuie acordată reclamanților, completate prin scrisoarea președintelui Comitetului special din 9 aprilie 2001 Cu condiția ca la cea de-a 757-a ședință a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comitetului special, să fi declarat, prin decizia adoptată la 26 iunie 2001, în conformitate cu art. 32 alineatul anterior.

2, din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, 2 696 743 de franci francezi pentru prejudicii materiale și 15 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 2 731 743 de franci francezi, și că dobânda ar fi plătită pentru orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânda va fi plătită începând cu expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete. Așteptând ca Comitetul miniștrilor să invite guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 29 mai 2000 și 26 iunie 2001, având în vedere obligația pe care Turcia să o respecte în conformitate cu art. 32 alineatul (4) anterior din Convenție.

Cu condiția ca, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât să reamintească că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 a Legii nr. 4489 care a aliniat rata legală a dobânzii moratorii la rata anuală a re-raportului aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (cea din urmă rată este stabilită și revizuită în permanență, ținând seama în special de rata inflației înregistrată în țară), și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate Așteptând ca Comitetul miniștrilor să se asigure că guvernul statului pârât a plătit reclamanților la 6 septembrie 2001, în termenul stabilit, suma totală de 2 731 743 de franci francezi pentru satisfacția echitabilă, Declar că, după examinarea măsurilor luate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 32 din convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale ResDH(2003)178 Droits de l’Homme Requête n° 22907/93 A. et M.K. Atatür et H.S. Pamir contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH(2000)84, adoptée le 29 mai 2000 dans l’affaire A. et M.K. Atatür et H.S.

Pamir contre la Turquie, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu une violation de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention en raison du retard mis par l'administration dans le paiement d'indemnités complémentaires accordées par les tribunaux internes pour l'expropriation des biens des requérants et en raison des pertes ainsi occasionnées à la suite de l'écart important entre le taux d'intérêts moratoires applicable à l'époque et le taux moyen d'inflation en Turquie, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par le Comité spécial de conseillers chargé d’assister le Comité des Ministres sur la question de la satisfaction équitable à accorder aux requérants, propositions complétées par lettre du Président du Comité spécial en date du 9 avril 2001 ; Attendu que lors de la 757e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions du Comité spécial, a dit, par décision adoptée le 26 juin 2001, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 20 000 francs français au titre du préjudice moral,

2 696 743 francs français au titre du préjudice matériel et 15 000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 2 731 743 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 29 mai 2000 et 26 juin 2001, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'entrée en vigueur le 1er janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment du taux d'inflation enregistré dans le pays),

et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants le 6 septembre 2001, dans le délai imparti, la somme totale de 2 731 743 francs français au titre de la satisfaction équitable, Déclare, après avoir examiné les mesures prises par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.