POTIER AND COCQUEMPOT AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
POTIER AND COCQUEMPOT AGAINST FRANCE (CtEDO, 2002)
Rezoluția finală ResDH(2002)121 Cererea privind drepturile omului nr. 26059/94 și 31404/96 Potier și Cocquempot împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 354, adoptată la 9 iunie 1999 în cazul Potier și Cocquempot împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește lipsa accesului primului reclamant la un tribunal și că au existat încălcări ale articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lungii excesive de două seturi de proceduri combinate cu acțiunile civile pentru daune și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 26 mai 1999; întrucât, în cea de-a 677-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, adoptate prin decizie adoptată la 15 iulie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească ca satisfacție, în termen de trei luni, dl Gérard Potier 87 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale, și dl Paul Cocquempot 60 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale, adică o sumă totală de 147 000 franci francezi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar fi crescută de la expirarea termenului până la plata integrală a reclamanților; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 15 iulie 1999, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: exemplarele raportului Comisiei au fost, în consecință, trimise procurorului general Curții de Apel al Douai, în vederea difuzării largă către Convenția Tribunaux de Grande Instanță din Lille și Boulogne sur Mer; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 13 octombrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 147 000 de franci francezi ca o simplă satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.