CASE OF NIEDBALA AGAINST POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF NIEDBALA AGAINST POLAND (CtEDO, 2002)
Rezoluția ResDH(2002)124 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iulie 2000 în cazul Niedbała împotriva Poloniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Niedbała pronunțată la 4 iulie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 27915/95) împotriva Poloniei, depusă la 5 februarie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Maciej Niedbała, un național polonez, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea privind dreptul de a fi ascultată de un judecător sau de un alt ofițer autorizat prin lege să exercite competențe judiciare, după ce a fost arestat, condițiile în care instanța a examinat apelurile depuse de reclamant pentru a contesta detenția sa împotriva reținerii, precum și plângerea privind interceptarea, de către autoritățile închisoare, a unei scrisori trimise de reclamant la Ombudsmanul țării sale și a întârzierii în transmiterea acesteia; Amintind că cazul a fost prezentat de către Comisie la 3 iunie 1999; întrucât în hotărârea sa din 4 iulie 2000 Curtea: - a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție; - a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 5 alin. (4) din Convenție; - deținută, în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție; - deținută, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2 000 de zloți polonezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 10 800 Zloty poloneze în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi imputabilă, mai puțin 9 989 franci francezi deja plătiți prin intermediul ajutorului juridic, care să fie convertiți în zloty polonez la rata de schimb aplicabilă la data eliberării hotărârii, și că dobânzile simple la o rată anuală de 21% ar fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni până la decontare; - respins, cu șase voturi împotrivă una, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere Regulamentul adoptat de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere obligația Poloniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că legislația a fost modificată după faptele prezentului caz (a se vedea punctul 19 pagina 4, precum și punctele 22, 23 pagina 5 și punctele 35, 36 pagini 7 și 8 din hotărârea Curții) și că noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor; a indicat, de asemenea, că autoritățile în cauză au fost informate de cerințele Convenției - copiile hotărârii traduse în poloneză au fost transmise în consecință Ministerului Justiției care le-a difuzat instanțelor – și că hotărârea Curții a fost publicată în jurisprudența Curții. Buletinul du Centre d’Information du Conseil de l’Europe S-a afirmat că, la 27 septembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 4 iulie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Poloniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.