OWCZARZAK AGAINST POLAND

Rezoluția finală ResDH(2004)8 Cererea privind drepturile omului nr. 27506/95 Owczarzak împotriva Poloniei (aprobată de Comitetul de miniștri la 24 februarie 2004 la cea de-a 871-a reuniune a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH(99)260, adoptată la 15 aprilie 1999 în cazul Owczarzak împotriva Poloniei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza interceptării de către Curtea de District a una dintre scrisorile sale adresate Comisiei și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care va fi acordată reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare de 3 septembrie 2001 de către Comitetul Special de Consilieri care să asiste Comitetului de Miniștri cu privire la întrebarea satisfăcării pur și simplu după expirarea mandatului Comisiei; întrucât în cea de-a 775-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comitetului Special, deținute prin decizia adoptată la 17 decembrie 2001, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 600 de mărci germane în ceea ce privește prejudiciile morale, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere integrale, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 17 decembrie 2001, având în vedere obligația Poloniei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz (a se vedea Rezoluția ResDH(2002) 124 în cazul Niedbała împotriva Poloniei), în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1998 (ex. ulterior faptelor în cauză) din noul cod de execuție a sentințelor penale și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 5 iunie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 1 109 zloti ca satisfacție și având în vedere faptul că, având în vedere adoptarea euroului din Germania, reclamantul a acceptat plata satisfacției echitabile în moneda națională și a renunțat la dreptul la dobânda de neîndeplinire, având în vedere suma minimă implicată, Declară, după examinarea măsurilor luate de Guvernul Poloniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2004)8

Human Rights

Application No. 27506/95

Owczarzak against Poland

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004

at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH(99)260, adopted on 15 April 1999 in the case of Owczarzak against Poland, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article

8 of the Convention on account of the interception by the District Court of one of his letters addressed to the Commission, and to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter 3

September 2001 by the Special Committee of Advisers to assist the Committee of Ministers with the question of just satisfaction after the expiry of the mandate of the Commission;

Whereas at the 775th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Special Committee proposals, held by a decision adopted on 17 December 2001, in accordance with former Article 32, paragraph

2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 600 German marks in respect of non-pecuniary damage, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 15 April 1999 and 17 December 2001, having regard to Poland’s obligation under former Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case (see Resolution ResDH(2002)124 in the case Niedbała against Poland), in particular through the entry into force on 1 January 1998 (i.e. subsequent to the facts at issue) of the new Code of Execution of Criminal Sentences, and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 5 June 2002, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 1 109 zlotys as just satisfaction, and having taken note of the fact that, on account of Germany’s adoption of the euro, the applicant accepted payment of the just satisfaction in the national currency and waived his right to default interest in view of the minimal sum involved,

Declares, after having examined the measures taken by the Government of Poland, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.