MALJEAN AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
MALJEAN AGAINST FRANCE (CtEDO, 2004)
Rezoluția ResDH(2004)51 Cererea privind drepturile omului nr. 25309/94 Maljean împotriva Franței (aprobată de Comitetul de miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a reuniune a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH(97)239, adoptată la 15 mai 1997 în cazul Maljean împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) 1 din Convenția, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative specializate în ceea ce privește pensiile de invalidare, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 7 octombrie 1996; întrucât în cea de-a 695-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, deținută prin decizia adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 40 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 10 000 franci franci în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 50 000 franci francezi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere încheiate integrală la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 mai 1997 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; În timp ce Comitetul de miniștri s-a convins că, la 12 februarie 2002, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 55 697,38 franci francezi ca o simple satisfacție, Declarații, după examinarea măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.