CASE OF MIKULSKI AGAINST POLAND

Rezoluția ResDH(2000)131 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000 în cazul Mikulski împotriva Poloniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000 la cea de-a 721-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mikulski pronunțată la 6 iunie 2000 și transmisă în aceeași dată Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27914/95) împotriva Poloniei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 14 noiembrie 1994 în temeiul articolului 25 din Convenția, de dl Piotr Mikulski, un național polonez, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției reclamantului în reținere, la lungimea excesivă a procedurii penale aduse împotriva acestuia, și la lipsa unor căi de recurs interne eficace pentru a se plânge de durata procedurii respective; reamintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Comisie la 28 octombrie 1999 și de către Guvernul Statului pârât la 22 decembrie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 6 iunie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Poloniei va plăti reclamantului, după semnarea declarațiilor părților în cauză și nu mai târziu după notificarea hotărârii, 20 000 de zloți polonezi pentru orice fel de daune; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 anterior, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere că, la 11 mai 2000, în termenul stabilit în decontarea prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în această decontare și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Poloniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)131

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 June 2000

in the case of Mikulski against Poland

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 October 2000

at the 721st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Mikulski case delivered on 6 June 2000 and transmitted on the same date to the Committee of Ministers in accordance with Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 27914/95) against Poland, lodged with the European Commission of Human Rights on 14 November 1994 under former Article 25 of the Convention by Mr Piotr Mikulski, a Polish national, and that the Commission declared admissible the complaints relating to the excessive length of the applicant’s detention on remand, to the excessive length of the criminal proceedings brought against him, and to the lack of internal effective remedies to complain of the length of those proceedings;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 28 October 1999 and by the Government of the respondent State on 22 December 1999;

Whereas in its judgment of 6 June 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Poland would pay the applicant, after signing the declarations by the parties concerned and not later than after the notification of the judgment, 20 000 Polish zlotys for all kind of damages;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 11 May 2000, within the time-limit set in the friendly settlement, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in this settlement, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Poland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.