CASE OF Z.R. AGAINST POLAND

Rezoluția ResDH(2004)70 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 ianuarie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Z.R. împotriva Poloniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004 la a 897-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Z.R. pronunțată la 15 ianuarie 2002 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 32499/96) împotriva Poloniei, depusă la 22 iulie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Z.R., un național polonez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile referitoare la durata detenției anterioare a reclamantului și a afirmat că nu a fost interzis în judecată în privința controlului judiciar al detenției sale; întrucât, în hotărârea sa din 15 ianuarie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluției prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Poloniei va plăti reclamantului, suma globală de 12 000 de zloti lustruiți, în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 11 martie 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Amintind că, în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la durata deținerii anterioare declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multe hotărâri ale Curții (în special hotărârile Trzaska din 11/07/2000, Kudła din 26/10/2000, Jabloński din 21/12/2000, Szeloch din 22/02/2001, Kreps din 26/07/2001, Iłowiecki din 4/10/2001, Olstowski din 15/11/2001, Klamecki (Nu. 2) din 3/04/2003, Goral din 30/10/2003, Matwiejczuk din 2/12/2003, G.K. din 20/01/2004 și D.P. din 20/01/2004), constatând încălcări ale articolului 5§3 din Convenție din cauza lungimea excesivă a detenției anterioare a reclamanților; întrucât, în acest sens, autoritățile poloneze au informat Comitetul de miniștri că au adoptat noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei de lungime a detenției preliminare în Polonia, pentru a preveni noi încălcări similare cu cele constatate în cazurile menționate mai sus (noul Cod de procedură penală, care a intrat în vigoare la data de 1/09/1998, oferă motive stricte și precise pentru detenția anterioară și un termen pentru durata sa), Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Poloniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz.

Resolution ResDH(2004)70

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 15 January 2002 (Friendly settlement)

in the case of Z.R. against Poland

(Adopted by the Committee of Ministers on 12th October 2004

at the 897th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Z.R. case delivered on 15 January 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 32499/96) against Poland, lodged with the European Commission of Human Rights on 22 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Z.R., a Polish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints relating to the length of the applicant's pre-trial detention and his allegation that he had not been brought before a court in proceedings concerning judicial review of his detention;

Whereas in its judgment of 15 January 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Poland would pay the applicant, the global sum of 12 000 polish zlotys, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 11 March 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Recalling that, as regard the applicant's complaint relating to the length of his pre-trial detention declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court (in particular the judgments Trzaska of 11/07/2000, Kudła of 26/10/2000, Jabłoński of 21/12/2000, Szeloch of 22/02/2001, Kreps of 26/07/2001, Iłowiecki of 4/10/2001, Olstowski of 15/11/2001, Klamecki (No. 2) of 3/04/2003, Goral of 30/10/2003, Matwiejczuk of 2/12/2003, G.K. of 20/01/2004 and D.P. of 20/01/2004), finding violations of Article 5§3 of the Convention on account of the excessive length of the applicants' pre-trial detention;

Whereas, in this connection, the Polish authorities informed the Committee of Ministers that they adopted new general measures in order to put an end to the problem of length of pre-trial detention in Poland so as to prevent new violations similar to those found in the abovementioned cases (the new Code of Criminal Procedure, which entered into force on 1/09/1998, provides strict and precise grounds for pre-trial detention and a time-limit for its length),

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Poland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in this case.