MARCU v. ROMANIA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 48831/99, de către Grigore MACU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 octombrie 2002 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna Dollé grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 octombrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Grigore Marcu, este un național român, care s-a născut în 1917 și locuiește în Drobeta Turnu Severin, România. Circumstanțele cazului În 1968, datorită erecției unei centrale electrice, gospodăria reclamantului a fost mutată într-o altă comună. Deși a deținut anterior o parcelă de teren de 2,5 ha, el a fost alocat doar o parcelă de teren de 0,008 Ha. În 1993 reclamantul a depus la Curtea de District a Drobeta Turnu Severin o cerere care solicită alocarea unei parcele de 2,5 ha. La 18 noiembrie 1993, instanța a restaurat dreptul de proprietate al reclamantului pe teren și a ordonat Consiliului Municipal local să-i aloce un astfel de complot. Comisia județului pentru aplicarea legii nr. 18/1991 („comisia”) a interzis un recurs împotriva deciziei din cauza faptului că locația acestui complot nu a fost determinată de instanța de primă instanță. La 1 aprilie 1994, Curtea Regională de Mehedinți a permis recursul. În 1995 reclamantul a depus o acțiune împotriva comisionului prin care el a încercat să pună în aplicare hotărârea din 18 noiembrie 1993. La 1 septembrie 1995, Curtea Regională a respins acțiunea din cauza faptului că acuzatul nu a refuzat să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra plăcii de teren care urmează să fie alocate. În 1996, Curtea de Apel Craiova a respins recursul reclamantului împotriva acestei decizii, având în vedere că comisia a fost liberă să determine locația terenurilor care urmează să fie alocate reclamantului. În 1999 reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii din 1 aprilie 1994 la Consiliul Municipal local. În martie 1999, Consiliul Municipal a informat reclamantul că nu are niciun teren la dispoziția sa. Reclamantul s-a plâns inițial, fără a invoca nicio dispoziție a Convenției, că neexecutarea hotărârii din 1 aprilie 1994 a încălcat dreptul său de a-și determina drepturile civile de către o instanță. De asemenea, s-a plâns că, din cauza neexecutării hotărârii, el nu a putut să își bucure de posesiunile sale. Astfel, dreptul său la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a fost, de asemenea, încălcat. PROCEDURI PENTRU TRIBUNALUL DE JUSTICE Cererea a fost introdusă la 26 octombrie 1998 și înregistrată la 6 iunie 1999. La 22 noiembrie 2001, în temeiul articolului 49 § (a) din Regulamentul Curții, grefierul secțiunii a doua a solicitat reclamantului să prezinte informații suplimentare referitoare la acest caz. În special, reclamantul a fost invitat să informeze grefierul dacă a fost oferit un pachet specific de teren între timp. La 13 martie 2002, nu a primit niciun răspuns din partea reclamantului, Registrul i-a trimis o scrisoare înregistrată care reamintește starea procedurii și atrage atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. Această scrisoare a fost transmisă nepoatei reclamantului la 25 martie 2002. Curtea nu a primit niciun răspuns. Curtea remarcă că reclamantul nu a răspuns la scrisorile adresate acestuia. Curtea remarcă, de asemenea, că reclamantul a fost avertizat că nereplicul său ar putea duce la o decizie de a exclude cererea din lista de cauze a Curții. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă a Convenției, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 48831/99

by Grigore MARCU

against Romania

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

October

2002 as a Chamber composed of

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mrs

A.

Mularoni,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 26

October

1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Grigore Marcu, is a Romanian national, who was born in 1917 and lives in Drobeta Turnu Severin, Romania.

A.

The circumstances of the case

In 1968, due to the erection of a power plant, the household of the applicant was displaced to another commune. Although he had previously owned a plot of land of 2,5 ha, he was only allocated a plot of land of 0,008

ha. In 1993 the applicant lodged with the District Court of Drobeta

Turnu

Severin an application seeking the allocation of a plot of

2,5

ha.

On 18 November 1993 the court restored the applicant’s property right to the land and ordered the local Municipal Council to allocate such a plot to him. The county commission for the application of law no. 18/1991 (“the commission”) lodged an appeal against that decision on the ground that the location of the plot had not been determined by the first instance court.

On 1 April 1994, the Regional Court of Mehedinți allowed the appeal. In 1995 the applicant lodged an action against the commission by which he sought to enforce the judgment of 18

November 1993.

On 1 September 1995, the Regional Court rejected the action on the ground that the defendant had not refused to recognise the applicant’s property right over the plot of land to be allocated.

In 1996 the Craiova Court of Appeal rejected the applicant’s appeal against this decision on the ground that the commission was free to determine the location of the land to be allocated to the applicant.

In 1999 the applicant complained about the non-enforcement of the judgment of 1 April 1994 to the local Municipal Council. In March 1999 the Municipal Council informed the applicant that it did not have any land at its disposal.

COMPLAINTS

The applicant originally complained, without invoking any provision of the Convention, that the non-enforcement of the judgment of 1 April 1994 violated his right to have his civil rights determined by a court. He also complained that, because of the non-enforcement of the judgment, he was unable to enjoy his possessions. Thus his right to property under Article 1 of Protocol No. 1 had also been violated.

PROCEEDINGS BEFORE THE COURT

The application was introduced on 26 October 1998 and registered on 6

June 1999.

On 22 November 2001, under Rule

49 §

2

(a) of the Rules of Court, the Registrar of the Second Section requested the applicant to submit further information concerning the case. In particular, the applicant was invited to inform the Registrar whether he had been offered a specific plot of land in the meantime. The applicant failed to respond to this letter.

On 13 March 2002, not having received any reply from the applicant, the Registry sent him a registered letter recalling the state of proceedings and drawing his attention to Article 37 § 1 (a) of the Convention. This letter was delivered to the applicant’s niece on 25 March 2002. The Court has received no reply.

THE LAW

The Court notes that the applicant failed to respond to the letters addressed to him. The Court further notes that the applicant was warned that his failure to reply might lead to a decision to strike the application out of the Court’s list of cases. Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

of the Convention, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President