Merit împotriva Ucrainei

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 66561/01 de Sam MERIT împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 octombrie 2002 în calitate de Camera compusă de J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna Dollé Secționar Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 13 noiembrie 2000, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Sam Merit, este un național israelian, care s-a născut în 1939 și trăiește în Polonia. De asemenea, deține nouăzeci și nouă de procente din acțiunile din compania Jason Development Enterprises Ltd (denumit în continuare „JDE”).

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Investigația penală împotriva reclamantului La 29 septembrie 1997, Serviciul Vamal Vadul-Syretska al Departamentului Vamal de Stat al Ucrainei a efectuat un control vamal al bunurilor de cafea furnizate de compania Jason Industries ca contribuție la fondul statutar al societății de stoc comun, JDE. Verificarea vamală a arătat că o declarație vamală a mărfurilor a fost făcută de reprezentanții JDE pe baza unor documente false. În aceeași dată, Serviciul vamal Vadul-Syretska a inițiat o anchetă penală privind presupusele infracțiuni de contrabandă și fraudă. La 29 septembrie 1997, cazul a fost transferat la Serviciul Fiscal din regiunea Chernivtsi (denumit în continuare „procedura”) pentru anchete suplimentare.

Pe baza rezoluțiilor din 10 octombrie 1997, 20 octombrie 1997, 18 noiembrie 1997 și 19 ianuarie 1998, Serviciul Vamal Vadul-Syretska a confiscat documentele referitoare la activitățile financiare și comerciale ale societății Jason Industries. La 13 octombrie 1997, acuzația a confiscat proprietatea JDE ca dovadă, iar la 16 octombrie 1997, a înghețat conturile JDE. La 28 ianuarie 1998, urmărirea penală a încheiat acuzații formale împotriva reclamantului pe baza unei încălcări a articolului 70 din Codul Penal (combatere), a articolului 148-2 (evaziune fiscală), a articolului 148-5 (frauda financiară), a articolului 172 alineatul (2) (frauda comisă de un oficial) și a articolului 194 alineatul (2) (utilizarea unui document falsificat).

În aceeași dată, urmărirea penală a adoptat o rezoluție care a deținut reclamantul în retragere în funcție de ancheta penală în curs. La 29 iunie 1999, Curtea de district Leninsky din Chernivtsi a ordonat urmărirea penală să efectueze o anchetă suplimentară asupra circumstanțelor cauzei. În cursul procedurii, reclamantul a depus o propunere la Curtea de District Leninsky din Chernivtsi, cerând eliberarea sa. Moțiunea sa a fost respinsă de Curtea de District Leninsky din Chernivtsi, deoarece a existat un risc ca el să se absoargă. În iulie 1999, acuzația a solicitat anularea deciziei de remitere în fața Curții Regionale Chernivtsi, având în vedere faptul că există deja suficiente dovezi corroboratoare.

La 10 august 1999, Curtea Regională Chernivtsi a respins cererea de probă și a specificat că este necesară efectuarea unor anchete suplimentare pentru reconstruirea infracțiunii. La 25 august 1999, reclamantul a fost eliberat din detenție de către procuror. În mai 2000, reclamantul a inaugurat o procedură împotriva urmăririi penale, cerând încheierea anchetei penale împotriva acestuia. La 2 iunie 2000, Curtea de district Leninsky a respins afirmațiile sale ca fiind în afara jurisdicției instanței în temeiul articolului 248-3 din Codul de Procedință Penală, datorită existenței unei proceduri speciale de depunere a cererilor împotriva acțiunilor de urmărire penală, în conformitate cu Legea din 1 decembrie 1994 privind compensarea pentru prejudicii cauzate de acțiuni ilegale ale unei instanțe, pronunțare sau organisme de aplicare a legii, în ceea ce privește măsurile care conduc la prejudiciul mental sau fizic al unei persoane.

La 7 iulie 2000, investigația penală a fost încheiată pentru lipsa de corroborare a probelor. La 19 septembrie 2000, acuzația a transferat cazul pentru anchete suplimentare. La 7 decembrie 2001, acuzația a informat reclamantul că acuzațiile penale împotriva lui încă au fost investigate. 2. Procedura instituită de societatea deținută de solicitant În decembrie 1999, JDE a inițiat proceduri în Curtea de District Leninsky a Chernivtsi împotriva Guvernului Ucrainei, a Administrației Regionale Chernivtsi și a Procuraturii Regiunii Chernivtsi în căutarea returnării proprietăților și documentelor sale. La 25 aprilie 2000, Curtea de District Leninsky a Chernivtsi a respins cererile ca fiind nesubstanțiate.

La 31 mai 2000, Curtea Regională Chernivtsi a susținut această decizie. Legea și practica interne relevante 1. Constituția Ucrainei din 28 iunie 1996 art. 29 „Toată persoană are dreptul la libertate și la inviolabilitate personală. Nimeni nu poate fi arestat sau deținut în custodie decât în temeiul unei decizii judiciare justificate și numai din motive și în conformitate cu procedura stabilită de lege. În cazul unei nevoi urgente de prevenire sau de oprire a unei infracțiuni, organismele autorizate de lege pot deține o persoană în custodie ca măsură temporară preventivă, motivele rezonabile pentru care o instanță va verifica în termen de șaptezeci și două de ore. Persoana reținută este eliberată imediat dacă, în termen de șaptezeci și două de ore de la detenția, nu a fost furnizată o decizie judiciară justificată privind custodia.

Orice persoană arestată sau reținută trebuie informată fără întârziere cu privire la motivele de arestare sau de detenție a acestuia, înțelesă cu privire la drepturile sale, și de la momentul de detenție se acordă posibilitatea de a se apăra personal sau de a avea asistența juridică a unui apărător. Toată lumea reținută are dreptul de a contesta în orice moment detenția sa în instanță.

(2) Codul de procedură penală din 28 decembrie 1960 (modificat la 21 iunie 2001) art. 78 „Proba materială constă în obiectele folosite pentru comiterea crimei, obiectele care poartă urme ale infracțiunii sau care au fost subiecte de un act penal: bani, valori și alte obiecte dobândite prin mijloace ilegale și toate celelalte obiecte care pot constitui un mijloc de rezolvare a infracțiunii și de găsire a părților vinovate sau de refutare a acuzațiilor, sau de dovedire a absenței de vinovăție sau de atenuare a pedepsei.” art. 80 Termenii de conservare a probelor materiale „Proba materiale trebuie păstrate până la executarea unei hotărâri sau expirarea perioadei de apel împotriva rezoluției sau a hotărârii încheierii procedurii într-un caz penal.

În cazul unei litigii cu privire la proprietatea obiectelor care constituie dovezi materiale, acestea sunt păstrate până la punerea în aplicare a hotărârii instanței pronunțate în cazul procedurii civile. Dovezile materiale periculoase care nu pot fi returnate proprietarului sunt transferate imediat către statul relevant și organizațiile cooperative de vânzare.

În cazul în care este necesară returnarea unor astfel de dovezi, organizațiile care l-au primit returnează obiectele sau își returnează costul în conformitate cu prețul existent la momentul returnării.” art. 81 Determinarea problemei de returnare a probelor materiale „Evaluarea probelor materiale este decisă de o hotărâre, o hotărâre sau o rezoluție a instanței sau de o rezoluție a organismului de anchetă, a investigatorului sau a procurorului care încheie cazul: 1) instrumentele infracțiunii care aparțin acuzatului sunt confiscate; 2) obiectele retrase de la circulație sunt transferate către instituții adecvate sau [vom fi] distruse; 3) obiectele care nu au valoare și nu pot fi utilizate sunt distruse sau, după cererea persoanelor interesate, transferate la acestea; 4) banii, valorile și alte obiecte dobândite prin mijloace penale se returnează la proprietarii lor legali: dacă nu pot fi găsite, banii, valorile și obiectele se creditează statului.

Un litigiu cu privire la proprietatea proprietății returnate se rezolvă în timpul litigiului civil.” art. 148 Scopul și motivele de aplicare a măsurilor preventive „Se impun măsuri preventive unui suspect, acuzat, acuzat sau condamnat pentru a împiedica încercările sale de a se absoarbe de la o anchetă, anchetă sau instanță, pentru a obstrucționa stabilirea adevărului în cazul penal sau pentru a exercita activități penale și pentru a asigura executarea deciziilor procedurale. Se impun măsuri preventive în cazul în care există motive suficiente pentru a crede că suspectul, acuzatul, acuzatul sau persoana condamnată vor încerca să se absoartă de la anchetă și de la instanță, sau nu se conformează deciziilor procedurale sau împiedică stabilirea adevărului în acest caz și continuă activitatea penală.

În cazul în care nu există motive suficiente pentru impunerea măsurilor preventive, suspectul, acuzatul sau persoana condamnată semnează o întreprindere de declarație scrisă care să apară la notificarea reclamantului, a investigatorului, a procurorului sau a instanței și se angajează, de asemenea, să le notifice orice modificare în locul său de reședință. În cazul în care o măsură preventivă este aplicabilă unui suspect, acesta este acuzat în termen de 10 zile de la data impunerii măsurii.

În cazul în care acuzarea nu este eliberată în termenul respectiv, măsura preventivă este anulată.” art. 149 Măsurile preventive („Antimele preventive”) („Măsurile preventive sunt după cum urmează: 1) o întreprindere care nu este abscondată („Antimea de abscond”) 2) o întreprindere cu caracter personal („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivități de forță de muncă” („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă”) („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă („o angajare”) („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă) („o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă („o angajare a unei organizații publice) ( „o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă („o angajare a unei organizații publice”) ( „o angajare a unei organizații publice sau a unei colectivi de forță de muncă) („o a “o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o Ca măsură temporară preventivă,

un suspect poate fi reținut din motive și în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 106, 115 și 165-2 din prezentul cod.” art. 150 Circumstanțe care trebuie luate în considerare în alegerea unei măsuri preventive „În soluționarea problemei impunerii unei măsuri preventive, în plus față de circumstanțele menționate la art. 148 din prezentul cod, se ia în considerare circumstanțe precum gravitatea presupusei infracțiuni, vârsta sa, starea sănătății, starea de familie și starea financiară, tipul de activitate, locul de reședință și alte circumstanțe legate de persoana respectivă.” Modalitățile de încheiere a anchetei preliminare „Indagația preliminară se încheie prin elaborarea proiectului de pronunțare a acuzării sau a ordinului de suspendare a cauzei sau de trimitere a cauzei pentru încheierea procedurii, sau o procedură de transfer al cazului către instanță pentru a rezolva problema impunerii unor măsuri coercitive de natură medicală.” art. 213 alineatul (2) Motivele de încheiere a unui caz „Un caz penal se încheie: ... 2) în cazul în care participarea acuzatului la comisie a infracțiunii nu a fost demonstrată”.

art. 214 Procedura de încheiere a cauzei „Un investigator încheie cazul cu o ordonanță justificată, în care, în plus față de datele menționate la art. 130 din prezentul cod, el oferă: informații privind personalitatea acuzatului, fondurile cauzei, motivele încheierii cazului penal, o decizie privind încheierea măsurii preventive și a măsurilor de asigurare a cererii civile și a eventualului confiscare a bunurilor, precum și o decizie privind dovezile materiale în conformitate cu art. 81 din prezentul cod…

O copie a rezoluției de încheiere a cazului este trimisă procurorului, persoana împotriva căreia a fost interzisă procedura penală, persoana pe baza căreia a fost inițiat cazul, victima și reclamantul civil.” art. 215 Reclamații împotriva rezoluției de încheierea cazului penal „Rezoluția investigatorului care încheie cazul poate fi apelată procurorului în termen de șapte zile de la primirea notificării de încheiere a procedurii sau a unei copie a rezoluției care încheie cazul. O persoană împotriva căreia a fost inițiată ancheta penală are dreptul de a face apel împotriva partei rezoluției privind motivele și motivele pentru încheierea cazului...

În cazul în care rezoluția unui investigator care încheie cazul este interzisă, procurorul examinează cazul și, cel târziu 30 de zile de la primirea recursului, anulează rezoluția care încheie cazul și reluează ancheta preliminară sau refuză să permită recursul și notifică recurentei în consecință.” art. 216 Repornirea anchetei într-un caz care a fost încheiat „O anchetă preliminară în cazul în care a fost încheiată poate fi reluată prin ordinul procurorului, al șefului departamentului de anchetă și, în cazurile prevăzute de art. 236-6 partea 3 din prezentul cod, prin rezoluția judecătorului, în termenul stabilit pentru instituirea procedurilor penale ...” art. 236 Denumirile împotriva acțiunilor procurorului „Plainele privind acțiunile procurorului în timpul desfășurării anchetei preliminare sau a altor acțiuni individuale de investigație în acest caz sunt prezentate procurorului superior, care le consideră în conformitate cu procedura și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de articolele 234 și 235 din prezentul cod.

O plângere cu privire la acțiunile procurorului poate fi depusă în instanța de judecată. Denumirile cu privire la acțiunile procurorului sunt luate în considerare de către instanța de primă instanță în cursul examinării preliminare a cazului sau în cursul examinării sale cu privire la fondul, cu excepția cazului în care acest cod prevede altfel.” art. 281 Remiterea unui caz de anchetă suplimentară „Remiterea unui caz de anchetă suplimentară având în vedere o anchetă preliminară incompletă sau incorectă poate avea loc numai în cazul în care această incompletitate sau incorecție nu pot fi corectate în cursul sesiunii judiciare. În cazul în care o chestiune de remitere a cazului de anchetă suplimentară survine după auzirea avizului procurorului și altor participanți la proces, instanța soluționează această chestiune prin o hotărâre motivată și judecătorul prin o rezoluție în sala de deliberări.

După ancheta suplimentară, cazul este îndreptat către instanță în conformitate cu procedura prevăzută de lege.

Părțile la caz pot apela împotriva hotărârii sau a rezoluției în termen de șapte zile de la adoptarea sa...” 3. Cod de procedură civilă art. 248 alineatul (3) Plainte cu privire la deciziile și acțiunile în afara jurisdicției „ Următoarele plângeri se află în afara jurisdicției: ... - ... acțiunile sau actele unui oficial al unui organism de anchetă, investigație preliminară, urmărire judiciară sau instanță în ceea ce privește care este stabilită o procedură diferită pentru depunerea cererilor...” (proviziunea declarată inconstituțională prin decizia Curții Constituționale a Ucrainei nr. 6-pש/2001 din 23 mai 2001). Legea Ucrainei privind procedura de compensare a daunelor cetățenilor prin acțiuni ilegale ale organismelor de anchetă, anchete preliminare, urmărire penală și instanța de judecată din 1 decembrie 1994 (modificată la 21 decembrie 2001) Secțiunea 1 În conformitate cu dispozițiile prezentei legi se compensează următoarele daune infligete cetățenilor: „1) condamnarea ilegală, inculparea ilegală, detenția ilegală, o căutare ilegală efectuată în cursul unei anchete sau a unei examinări judiciare a cazului, a impunerii, confiscarea proprietăților, concedierea ilegală a muncii și alte acțiuni procedurale care restricționează drepturile cetățenilor; ... În evenimentele prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, daunele infligite se compensează pe deplin,

indiferent de vina funcționarilor organelor de anchetă, de anchetă preliminară, de urmărire judiciară sau de instanță.” Secțiunea 2 Un drept la daune, în sumele și în conformitate cu procedura prevăzută în prezenta Lege, apare în caz de: „1) achitarea de către instanță; 2) încheierea procedurii într-un caz penal din cauza lipsei de actus reus , a lipsei de corpus juris în actul sau omisiune, sau a lipsei de probă a participării acuzatului la infracțiune; ... Dreptul de a recupera compensarea pentru daunele cauzate de acțiunile de investigare specificate în secțiunea 1 din prezenta lege are loc în cazul în care, timp de trei luni de la desfășurarea unor astfel de acțiuni, nu a fost adoptată nici o decizie de a aduce un caz penal, sau o astfel de decizie a fost anulată.” COMPLAINTS Reclamantul se plânge de lungimea și ilegalitatea detenției sale, susținând încălcarea art. 5 § § 1 și 3 din Convenție.

(2) Reclamantul se plânge de încălcarea cerinței de echitate în cadrul procedurii, invocând întregul art. 6 din Convenție. 3. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la durata anchetei penale împotriva lui. 4. El afirmă, de asemenea, o încălcare a articolelor 3, 4, 8, 13 și 14 din Convenție. 1. Reclamantul susține că detenția sa a fost ilegală și irazonabil de lungă, contrar art. 5 § § 1 și 3 din Convenție, care garantează, printre altele, dreptul la libertate, cu excepția anumitor circumstanțe prescrise, și dreptul la un proces într-un timp rezonabil sau la eliberare în așteptarea procesului.

Cu toate acestea, Curtea remarcă că detenția reclamantului a fost sancționată de un procuror la 28 ianuarie 1998, precum și de eliberarea sa la 25 august 1999, dar cererea sa la Curte a fost depusă mai mult de șase luni după ambele date la 13 noiembrie 2000. Rezultă că aceste plângeri au fost introduse fără timp și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § 1 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge, în esență, de o audiere necorespunzătoare în ceea ce privește procedurile care urmăresc încheierea anchetelor penale împotriva sa, precum și de rezultatul eșuat al procedurii inițiate de societatea sa pentru returnarea proprietăților și a documentelor.

El invocă întregul articol 6 din Convenție, însă Curtea consideră că doar primul paragraf din această dispoziție este relevant pentru plângeri, care prevede în măsura în care este relevantă după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege… ” Curtea reamintește că nu este o instanță de recurs din partea instanțelor naționale și nu poate interveni pentru a investiga afirmațiile că au ajuns la o decizie presupusă greșită (a se vedea, de exemplu, hotărârea din 21 ianuarie 1999 în cazul García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, ECHR 1999-I, § 28). În plus, chiar presupunând că aceste proceduri intră în domeniul de aplicare al articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea nu constată nici o dovadă în materialele dinainte de aceasta de orice nelegiuire.

Curtea constată că reclamantul a beneficiat de dreptul la proceduri adversare cu participarea tuturor părților interesate. În cadrul procedurii, reclamantul a putut introduce toate argumentele necesare în apărarea intereselor sale și autoritățile judiciare le-au luat în considerare în mod corespunzător. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. 3. Reclamantul se plânge, de asemenea, că procedura penală împotriva acestuia a depășit cerința de „temps rezonabil” din art. 6 § 1 din Convenție, menționată mai sus. Cu toate acestea, Curtea consideră că nu poate, pe baza jurisprudenței, să determine admisibilitatea acestei plângeri și, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

4. Reclamantul se plânge în continuare de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolelor 3, 4, 8, 13 și 14 din Convenție, care prevede, respectiv, libertatea de tortură și sclavia, dreptul de a respecta viața privată și de familie, domiciliul și corespondența, dreptul la căile de recurs interne eficace pentru încălcarea Convenției și, respectiv, libertatea de discriminare în ceea ce privește exercitarea drepturilor Convenției. În ceea ce privește plângerile de încălcare a articolelor 3, 4 și 14, Curtea constată că acestea sunt total nefondate și, prin urmare, ar trebui respinse ca fiind manifestamente nefondate, în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție.

În ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 8, Curtea nu constată nimic în dosarul care ar putea dezvălui orice apariție a unei interferențe nejustificate cu Drepturile reclamantului în temeiul prezentei dispoziții, aceasta consideră, prin urmare, că această parte a cererii trebuie, de asemenea, respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 13, Curtea constată că nu este necesar să se examineze aceste plângeri separat de cele mai sus prezentate, altele decât cele legate de chestiunea privind durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza jurisprudenței, nu poate determina admisibilitatea acestui aspect al plângerilor de la art. 13 și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 3 din Regulamentul de procedură, este necesar să se prevadă această parte a cererii guvernului contestat.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende Examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii penale și a presupusei absențe de soluții interne eficace pentru această plângere, în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție, declară inadmisibilă restul cererii. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 66561/01 by Sam MERIT against Ukraine The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22 October 2002 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mrs A. Mularoni, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 13 November 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Sam Merit, is an Israeli national, who was born in 1939 and lives in Poland. He also owns ninety-nine per cent of the shares in the company Jason Development Enterprises Ltd (hereafter the “JDE”). A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1. The criminal investigation against the applicant On 29 September 1997 the Vadul-Syretska Customs Service of the State Customs Department of Ukraine conducted a customs check of the coffee-tilling goods supplied by the Jason Industries company as a contributory to the statutory fund of the joint-stock company, JDE. The customs check showed that a cargo-customs declaration had been made by the representatives of JDE on the basis of false documents. On the same date the Vadul-Syretska Customs Service initiated a criminal investigation into alleged smuggling and fraud offences. On 29 September 1997 the case was transferred to the Prosecution Service of Chernivtsi Region (hereafter “the prosecution”) for further investigation.

On the basis of resolutions of the prosecution of 10 October 1997, 20 October 1997, 18 November 1997 and 19 January 1998, the Vadul-Syretska Customs Service seized documents pertaining to the financial and commercial activities of the Jason Industries company. On 13 October 1997 the prosecution seized the property of JDE as evidence, and on 16 October 1997 it froze JDE’s accounts. On 28 January 1998 the prosecution brought formal charges against the applicant based on a violation of Article 70 of the Criminal Code (smuggling), Article 148-2 (tax evasion), Article 148-5 (financial fraud), Article 172(2) (fraud committed by an official) and Article 194(2) (use of a forged document). On the same date the prosecution adopted a resolution detaining the applicant on remand in view of the pending criminal investigation.

On 29 June 1999 the Leninsky District Court of Chernivtsi ordered the prosecution to conduct an additional investigation into the circumstances of the case. In the course of the proceedings the applicant lodged a motion with the Leninsky District Court of Chernivtsi seeking his release. His motion was rejected by the Leninsky District Court of Chernivtsi since there was a risk that he might abscond. In July 1999 the prosecution sought the annulment of the remittal decision before the Chernivtsi Regional Court on the grounds that there was already sufficient corroborating evidence. On 10 August 1999 the Chernivtsi Regional Court rejected the prosecution application and specified that it was necessary to undertake additional investigations in order to reconstruct the crime.

On 25 August 1999 the applicant was released from detention by the prosecution. In May 2000 the applicant instituted proceedings against the prosecution, demanding the termination of the criminal investigation against him. On 2 June 2000 the Leninsky District Court rejected his claims as being outside the court’s jurisdiction under Article 248-3 of the Code of Criminal Procedure, due to the existence of a special procedure for lodging claims against the actions of the prosecution, pursuant to the Law of 1 December 1994 on Compensation for Damage Caused by Illegal Actions of a Court, Prosecution or Law-Enforcement Bodies, in respect of measures which lead to the mental or physical harm of an individual.

On 7 July 2000 the criminal investigation was terminated for lack of corroborating evidence. On 19 September 2000 the prosecution transferred the case for additional investigations. On 7 December 2001 the prosecution informed the applicant that the criminal charges against him were still being investigated. 2. Proceedings instituted by the company owned by the applicant In December 1999 JDE instituted proceedings in the Leninsky District Court of Chernivtsi against the Government of Ukraine, the Chernivtsi Regional Administration and the Prosecution of the Chernivtsi Region seeking the return of its property and documents. On 25 April 2000 the Leninsky District Court of Chernivtsi rejected the claims as being unsubstantiated.

On 31 May 2000 the Chernivtsi Regional Court upheld this decision. B. Relevant domestic law and practice 1. Constitution of Ukraine of 28 June 1996 Article 29 “Every person has the right to freedom and personal inviolability. No one shall be arrested or held in custody other than pursuant to a substantiated court decision and only on the grounds and in accordance with the procedure established by law. In the event of an urgent need to prevent or stop a crime, bodies authorised by law may hold a person in custody as a temporary preventive measure, the reasonable grounds for which shall be verified by a court within seventy-two hours. The detained person shall be released immediately if, within seventy-two hours from the time of detention, he or she has not been provided with a substantiated court decision relating to the custody.

Everyone arrested or detained shall be informed without delay of the reasons for his or her arrest or detention, apprised of his or her rights, and from the time of detention shall be given the opportunity to personally defend himself or herself, or to have the legal assistance of a defender. Everyone detained has the right to challenge his or her detention in court at any time.

Relatives of an arrested or detained person shall be informed immediately of his or her arrest or detention.” 2. Code of Criminal Procedure of 28 December 1960 (as amended on 21 June 2001) Article 78 Material evidence “Material evidence consists of objects used to commit the crime, objects bearing traces of the crime or which were the subject of a criminal act: money, valuables and other objects acquired by illegal means and all other objects that may constitute a means of solving the crime and finding the guilty parties or refuting the charges, or proving the absence of guilt or mitigation for the punishment.“ Article 80 Terms for preserving material evidence “Material evidence shall be preserved until the enforcement of a judgment or expiry of the period for appealing against the resolution or ruling terminating the proceedings in a criminal case.

Documentary evidence shall be stored in connection with the case and provided to persons, enterprises, institutions and organisations concerned at their request. In the event of a dispute with regard to the ownership of objects constituting material evidence, they shall be preserved until the enforcement of the judgment of the court delivered in the case of civil proceedings. Perishable material evidence that cannot be returned to the owner shall be immediately transferred to the relevant State and co-operative organisations for sale.

In the event that a need arises for such evidence to be returned, the organisations that have received it shall return the objects or refund their cost in accordance with the price existing at the time of return.” Article 81 Determination of the issue of the return of material evidence “The issue of material evidence shall be decided by a court judgment, ruling or resolution, or a resolution of the body of inquiry, investigator, or prosecutor terminating of the case: 1) instruments of the crime that belong to the accused shall be confiscated; 2) objects withdrawn from circulation shall be transferred to appropriate institutions or [shall be] destroyed; 3) objects that have no value and cannot be used shall be destroyed or, where requested by interested persons, transferred to them; 4) money, valuables and other objects acquired by criminal means shall be returned to their lawful owners: if they cannot be found, the money, valuables and objects shall be credited to the State.

A dispute with regard to the ownership of property that is returned shall be settled in the course of civil litigation.” Article 148 Purpose and grounds for the application of preventive measures “Preventive measures shall be imposed on a suspect, accused, defendant, or convicted person in order to prevent his/her attempts to abscond from an inquiry, investigation or the court, to obstruct the establishment of the truth in the criminal case or pursue criminal activities, and to ensure the execution of procedural decisions. Preventive measures shall be imposed where there are sufficient grounds to believe that the suspect, accused, defendant or convicted person will attempt to abscond from investigation and the court, or fails to comply with procedural decisions, or obstructs the establishment of the truth in the case and continue the criminal activity.

If there are insufficient grounds for the imposition of preventive measures, the suspect, accused or convicted person shall sign a written statement undertaking to appear upon notification by the inquirer, investigator, prosecutor or the court, and shall also undertake to notify them of any change in his place of residence. If a preventive measure is applicable to a suspect, he shall be charged within 10 days from the time of imposition of the measure.

In the event that the indictment is not issued within that time, the preventive measure shall be annulled.” Article 149 Preventive measures ( запобіжні заходи ) “The preventive measures are as follows: 1) an undertaking not to abscond ( підписка про невиїзд ); 2) a personal undertaking ( персональна порука ); 3) an undertaking of a public organisation or labour collective ( порука громадської організації або трудового колективу ); 3-1) bail ( застава ); 4) remand in custody ( тримання під вартою ); 5) supervision by the command of a military unit ( нагляд командування війської частини ). As a temporary preventive measure, a suspect can be detained on the grounds and pursuant to the procedure provided for by Articles 106, 115 and 165-2 of this Code.” Article 150 Circumstances that shall be taken into account in choosing a preventive measure “In resolving the issue of imposing a preventive measure, in addition to the circumstances specified in Article 148 of this Code, such circumstances as the gravity of the alleged crime, his/her age, state of health, family and financial status, type of activity, place of residence and other circumstances relating to the person,

shall be taken into consideration.” Article 212 Forms of termination of the pre-trial investigation “The pre-trial investigation is terminated by the drafting of the bill of indictment or the order discontinuing the case or referring the case to the court for termination of the proceedings, or an order transferring the case to the court in order to resolve the issue of imposing coercive measures of a medical nature.” Article 213 (2) Grounds for terminating a case “A criminal case shall be terminated: ... 2) if the participation of the accused in the commission of the offence has not been proved.” Article 214 Procedure for terminating the case “An investigator terminates the case by a substantiated order, in which, in addition to the data referred to in Article 130 of this Code, he gives: information about the personality of the accused, the merits of the case, grounds for the termination of the criminal case, a decision on the termination of the preventive measure and measures for securing the civil claim and possible confiscation of property, and also a decision with regard to the material evidence in accordance with Article 81 of this Code…

A copy of the resolution terminating the case shall be sent to the prosecutor, the person against whom the criminal proceedings were brought, the person on the basis of whose application the case was initiated, the victim and the civil plaintiff.” Article 215 Claims against the resolution terminating a criminal case “The investigator’s resolution terminating the case can be appealed against to the prosecutor within seven days from the receipt of the notice of termination of the proceedings or a copy of the resolution terminating the case. A person against whom the criminal investigation was initiated has the right to appeal against the part of the resolution concerning the grounds and reasons for terminating the case...

In the event that an investigator’s resolution terminating the case is appealed against, the prosecutor shall examine the case and, not later than 30 days after receiving the appeal, annul the resolution terminating the case and resume the pre-trial investigation or refuse to allow the appeal and notify the appellant accordingly.” Article 216 Resumption of the investigation in a case that has been terminated “A pre-trial investigation in a case that was terminated may be resumed by order of the prosecutor, of the head of the inquiry department and, in the cases provided for by part 3 of Article 236-6 of this Code, by the judge’s resolution, within the established time-limit for instituting criminal proceedings ...” Article 236 Complaints against the prosecutor’s actions “Complaints about the prosecutor’s actions during the conduct of the pre-trial investigation or other individual investigative actions in the case shall be submitted to the superior prosecutor, who shall consider them in accordance with the procedure and within the terms prescribed by Articles 234 and 235 of this Code.

A complaint about the prosecutor’s actions can be lodged with the court. Complaints about the prosecutor’s actions shall be considered by the first-instance court in the course of the preliminary consideration of the case or in the course of its consideration on the merits, unless otherwise provided for by this Code.” Article 281 Remittal of a case for additional investigation “Remittal of a case for additional investigation in view of an incomplete or incorrect pre-trial investigation can take place only where this incompleteness or incorrectness cannot be rectified during the court session. In the event that an issue of remittal of the case for additional investigation arises upon hearing the opinion of the prosecutor and other participants in the trial, the court shall resolve this issue by a reasoned ruling, and the judge by a resolution in the deliberations room.

After the additional investigation, the case is referred to the court in accordance with the procedure envisaged by law. The parties to the case can appeal against the ruling or resolution within seven days of its adoption...” 3. Code of Civil Procedure Article 248(3) Complaints about decisions and actions outside the jurisdiction of the courts “The following complaints are outside the courts’ jurisdiction: ... - ... the actions or acts of an official of a body of inquiry, preliminary investigation, prosecution or court with regard to which a different procedure for lodging claims is established…

” (provision declared unconstitutional by the decision of the Constitutional Court of Ukraine No. 6-pп/2001 of 23 May 2001). Law of Ukraine on the procedure for compensation for damage to the citizen by unlawful actions of bodies of inquiry, preliminary investigation, prosecution and the court of 1 December 1994 (as amended on 21 December 2001) Section 1 In accordance with the provisions of this Law the following damage inflicted on citizens shall be compensated: “1) unlawful conviction, unlawful indictment, unlawful detention, an unlawful search conducted in the course of an investigation or judicial consideration of the case, impoundment, seizure of property, unlawful dismissal from work, and other procedural actions that restrict the citizen’s rights; ... In the events provided for in paragraph 1 of this Article, the damage inflicted shall be fully compensated irrespective of the guilt of the officials of the bodies of inquiry, preliminary investigation, prosecution or court.” Section 2 A right to damages, in the amounts and pursuant to the procedure envisaged by this Law, arises in the event of: “1) an acquittal by the court; 2) termination of the proceedings in a criminal case due to the lack of actus reus , a lack of corpus juris in the act or omission, or a lack of proof of participation by the accused in the crime;

... The right to recover compensation for damage inflicted by the investigative actions specified in section 1 of this Law arises if, for three months after the conduct of such actions, no decision has been adopted to bring a criminal case, or such a decision has been annulled.” COMPLAINTS 1. The applicant complains of the length and unlawfulness of his detention, alleging an infringement of Article 5 §§ 1 and 3 of the Convention. 2. The applicant complains of a violation of the requirement of fairness in the proceedings, invoking the whole of Article 6 of the Convention. 3. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention of the length of the criminal investigation against him.

4. He also alleges an infringement of Articles 3, 4, 8, 13 and 14 of the Convention. THE LAW 1. The applicant alleges that his detention was unlawful and unreasonably long, contrary to Article 5 §§ 1 and 3 of the Convention, which provisions guarantee, inter alia, the right to liberty, except in certain prescribed circumstances, and the right to a trial within a reasonable time or release pending trial. However, the Court notes that the applicant’s detention was sanctioned by a prosecutor on 28 January 1998, as was his release on 25 August 1999, but his application to the Court was lodged more than six months after both these dates on 13 November 2000. It follows that these complaints have been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

2. The applicant next complains, essentially, of an unfair hearing in relation to the proceedings seeking the termination of the criminal investigations against him, and the unsuccessful outcome of the proceedings brought by his company for the return of property and documents. He invokes the whole of Article 6 of the Convention, but the Court considers that only the first paragraph of that provision is relevant to the complaints, which paragraph provides in so far as relevant as follows: “In the determination of his civil rights and obligations or of any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law…

” The Court recalls that it is not a court of appeal from the domestic courts and cannot intervene to investigate claims that they have reached an allegedly wrong decision (see, for example, the judgment of 21 January 1999 in the case of García Ruiz v. Spain [GC], no. 30544/96, ECHR 1999-I, § 28). Moreover, even assuming that these procedures fall within the scope of Article 6 § 1 of the Convention, the Court finds no evidence whatsoever in the materials before it of any unfairness. The Court notes that the applicant enjoyed the right to adversarial proceedings with the participation of all interested parties. Within the framework of the proceedings, the applicant was able to introduce all necessary arguments in defence of his interests, and the judicial authorities gave them due consideration.

The Court concludes therefore that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention, and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. 3. The applicant also complains that the criminal proceedings against him have exceeded the “reasonable time” requirement in Article 6 § 1 of the Convention, cited above. However, the Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this complaint, and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

4. The applicant further complains of the infringement of his rights under Articles 3, 4, 8, 13 and 14 of the Convention, which provide, respectively, for freedom from torture and slavery, the right to respect for private and family life, home and correspondence, the right to effective domestic remedies for Convention breaches and freedom from discrimination in the enjoyment of Convention rights. As to the complaints of a violation of Articles 3, 4 and 14 the Court finds that they are wholly unsubstantiated and should therefore be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. As to the complaints under Article 8, the Court finds nothing in the case-file which might disclose any appearance of an unjustified interference with the applicant’s rights under this provision.

It therefore considers that this part of the application must also be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. As to the complaints under Article 13, the Court finds that it is not necessary to examine these complaints separately from those made above, other than that linked to the issue concerning the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this aspect of the Article 13 complaints, and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaints regarding the length of the criminal proceedings and an alleged absence of effective domestic remedies for that complaint, under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention, Declares inadmissible the remainder of the application. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President