Demuth împotriva Elveției

Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Zürich, Elveția. 10. Reclamantul a intenționat să creeze un „program de televiziune specializat”, Car TV AG, limitat la un anumit subiect (Spartenfernsehprogramm), și anume toate aspectele de mobilitate auto și traficul rutier privat, inclusiv știri despre mașini, accesorii auto, politicile de trafic și energie, securitatea traficului, turismul, sportul auto, relațiile dintre căile ferate și traficul rutier și problemele de mediu. Programul de televiziune urma să fie transmis prin televiziune prin cablu în germană în zonele germane ale Elveției și în franceză în zonele franceze. Inițial, programul urma să dureze două ore, să fie repetat continuu în următoarele douăzeci și patru de ore și un nou afișat o dată pe săptămână; mai târziu, urma să fie prelungit în durată.

Pe 10 august 1995, reclamantul a depus guvernului în numele lui Car TV AG o cerere de licență (Konzessionsgesuch) pentru a difuza programul prevăzut. Oficiul Federal de Comunicare a răspuns la 16 august 1995, subliniind lipsa de perspective de succes a unei astfel de cereri. Prin scrisoarea din 7 septembrie 1995, reclamantul a informat Biroul Federal că dorește să își urmeze cererea și a prezentat documente suplimentare. De la aceasta din urmă a tras că Car TV AG ar include acum în chestiunile sale de program privind nevoile de transport ale non-motoriștilor și a înființat o comisie de program independent. 12. La 16 iunie 1996, Consiliul Federal al Elvețian (Bundesrat) a respins cererea. Consiliul Federal a remarcat că nici în temeiul dreptului elvețian, nici în temeiul articolului 10 din Convenție, nu există dreptul de a obține o licență de radiodifuziune.

Cu privire la instrucțiunile pentru radio și televiziune enumerate în art. 3 alin. (1) din Legea Federală privind Radio și Televiziune (Bundesgesetz über Radio und Fernsehen – „RTA”; a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos), decizia a continuat: „... Media electronică are sarcina de a transmite conținutul care servește dezvoltarea de opinie democratică informată și ar trebui, în plus, să contribuie în mod activ la o cultură a comunicării care servește de bază pentru dezvoltarea culturală și pentru un discurs democratic integral. În conformitate cu secțiunea 11 alineatul (1) litera (a) din RTA, se acordă o licență numai dacă radio și televiziune pot atinge obiectivele menționate la secțiunea 3 alineatul (1) din RTA în ansamblu.

Mai degrabă, este necesară o contribuție pozitivă care va promova cultura comunicării în țara noastră și care, în nici o circumstanță, va contrazice obiectivele RTA. Un discurs democratic cuprinzător și larg este garantat în primul rând prin intermediul programelor care sunt angajate în serviciul public și pot fi considerate cuprinzătoare. Acestea sunt direcționate către întregul public și au drept subiect toate aspectele vieții politice și sociale. Programele specializate se concentrează pe teme specifice și sunt dirijate la sectoarele interesate în special ale publicului. Rezultatul poate fi formarea opiniei publice influențate de mass-media prin conținutul specific, și nu mai în principal prin intermediul unor programe largi și cuprinzătoare.

O astfel de dezvoltare are consecințe indubitabil pentru cultura comunicării. Integrarea comunicativă prin mass-media electronică este afectată și duce la o societate din ce în ce mai modelată prin segmentarea și atomizarea. În acest context, transmisia de programe specializate contravine considerațiilor democratice ale instrucțiunilor generale pentru radio și televiziune (secțiunea 3 alineatul (1) din RTA), orientate către integrarea și promovarea unei culturi integrale a comunicării. În consecință, condițiile mai stricte trebuie să se aplice programelor specializate decât cele necesare pentru un program cu un conținut variat. Prin urmare, atunci când se examinează condițiile pentru o licență în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (a) din RTA, se administrează criterii calificate, întrucât contribuția activă a programelor specializate la cultura comunicării trebuie să fie pusă în general în întrebări.

Cu toate acestea, acordarea unei licențe programelor specializate continuă să rămână posibilă în condiții calificate. O licență este luată în considerare dacă efectele negative ale programului sunt cel puțin compensate de conținutul său valoros în sensul articolului 3 alineatul (1) din RTA. Acest lucru ar putea fi cazul programelor din domeniile culturii (muzica, filme etc.) sau formarea de opinii politice (difuziuni parliamentale etc.). Cererea de licență de către Car TV AG are ca scop un program specializat care are mobilitate auto ca conținut și plasează masina la centrul său. În conformitate cu criteriile prevăzute în subsecțiunea (4)-(6), aceasta trebuie luată în considerare cu cea mai mare reținere.

Prin urmare, acordarea unei licențe se va lua în considerare numai dacă dezavantajele rezultate dintr-un program specializat sunt compensate de conținutul său valoros, oferind o contribuție specială la instrucțiunile generale menționate la secțiunea 3 alineatul (1). Cu toate acestea, orientarea programului Car TV AG nu poate oferi contribuția prețioasă necesară pentru a respecta instrucțiunile generale pentru radio și televiziune. Programul se concentrează în principal pe divertisment sau pe rapoartele despre autovehicul. Auto TV AG nu îndeplinește astfel cerințele pentru o licență în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (a) din RTA.” 13. art. 55 bis §§ 2 și 3 din Constituția Federală Elvețiană (Bundesverfassung), în versiunea în vigoare în momentul respectiv, cu condiția următoare: „2.

Radio și televiziune contribuie la dezvoltarea culturală, la libera exprimare a opiniei și la divertismentul publicului. Ele au în vedere caracteristicile țării și cerințele cantonilor. Acestea descriu evenimentele în mod obiectiv și exprimă în mod corespunzător varietatea de opinii: independența radio și a televiziunii și autonomia acestora în ceea ce privește programele sunt garantate sub rezerva alineatului (2).” 14. Aceste dispoziții sunt acum prevăzute la art. 93 §§ 2 și 3 din Constituția Federală.

15. Pe baza dispozițiilor Constituției Federale, secțiunea 3 alineatul (1) din Legea privind radio și televiziune (Bundesgesetz über Radio und Fernsehen) prevede: „Instructiunile Radio și televiziune în ansamblul său: contribuie la libera exprimare a opiniilor, la furnizarea de informații generale, variate și obiective publicului și la educația și divertismentul lor, și comunică conștientizarea civică; ia în considerare, și aduce mai aproape publicului, diversitatea țării și populației sale și avansează înțelegerea altor popori; promovează întreprinderi culturale elvețiene și stimulează publicul să participe la viața culturală; facilitează contactul cu expatrii elvețieni și promovează prezența Elveției în străină și înțelegerea preocupărilor sale; au un atenție deosebită la producția audiovizuală elvețiană, și anume filme; au un atenție deosebită la producțiile europene.” 16. Secțiunea 5 alineatele (1) și (2) din RTA prevede: „Independența și autonomia (1) Operatorii sunt liberi în modul în care își gestionează programele; acestea își asumă responsabilitatea.

(2) Cu excepția cazului în care legislația federală prevede altfel, operatorii nu sunt obligați de instrucțiunile autorităților federale, cantonale sau municipale.” 17. În conformitate cu secțiunea 10 alineatul (2), nimeni nu are dreptul să primească sau să fi reînnoit o licență de radiodifuziune. Secțiunea 10 alineatul (3) stabilește guvernul, adică Consiliul Federal al Elveției (Bundesrat), ca autoritate care acordă licențe de radiodifuziune pentru radio și televiziune. 18. Secțiunea 11 alineatul (1) litera (a) din RTA menționează diferite condiții pentru acordarea unei licențe, printre care sunt condițiile prevăzute la secțiunea 3 alineatul (1); și anume, faptul că reclamantul trebuie să fie un cetățean și un rezident al Elveției sau o societate cu sediul social în Elveția; și că reclamantul trebuie să își dezvăluie situația financiară.

19. În temeiul articolului 43 alineatul (1), companiile de cablu sunt, în principiu, libere să transmită toate programele de radio și de televiziune, deși subsecțiunea (2) listă anumite difuzii pe care societatea de cablu este obligată să le transmită. Secțiunea 48 limitează libertatea companiilor de cablu să transmită programe în măsura în care acestea contravin reglementărilor internaționale. În conformitate cu art. 56 din RTA, autoritatea relevantă monitorizează conformitatea de către toți titularii de licențe cu reglementările internaționale și interne, deși supravegherea programelor nu este permisă.

9. The applicant was born in 1949 and lives in Zürich, Switzerland. 10. The applicant intended to set up a “specialised television programme”, Car TV AG, limited to a particular subject (Spartenfernsehprogramm), namely all aspects of car mobility and private road traffic, including news on cars, car accessories, traffic and energy policies, traffic security, tourism, automobile sport, relations between railways and road traffic and environmental issues. The television programme was to be broadcast via cable television in German in the German-speaking areas of Switzerland, and in French in the French-speaking areas. Initially, the programme was to last two hours, to be repeated continuously over the next twenty-four hours and a new one shown once a week; later it was to be extended in duration.

The applicant was to be the company's managing director. The programme was to be prepared in close cooperation with industry, automobile associations and the specialist media. 11. On 10 August 1995 the applicant filed with the government in the name of Car TV AG a request for a licence (Konzessionsgesuch) to broadcast the intended programme. The Federal Office for Communication replied on 16 August 1995, pointing out the lack of prospects of success of such a request. By a letter of 7 September 1995 the applicant informed the Federal Office that he wished to pursue his request and submitted further documents. From the latter it transpired that Car TV AG would now include in its programme matters concerning the transport needs of non-motorists and set up an independent programme commission.

12. On 16 June 1996 the Swiss Federal Council (Bundesrat) dismissed the request. The Federal Council noted that there was no right, either under Swiss law or Article 10 of the Convention, to obtain a broadcasting licence. With reference to the instructions for radio and television listed in section 3(1) of the Federal Radio and Television Act (Bundesgesetz über Radio und Fernsehen – “the RTA”; see “Relevant domestic law” below) the decision continued: “... The electronic media have the task of conveying content that serves the development of informed democratic opinion. They should furthermore actively contribute to a culture of communication serving as the basis for cultural development and for an integral democratic discourse.