AFFAIRE ÖZEL c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens
AFFAIRE ÖZEL c. TURQUIE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ÖZEL c. TURCIA (Cercetarea nr. 4339/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 noiembrie 2002 DEFINITIVF 07/02/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Özel c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mea Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve judecători și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 17 octombrie 2002, a luat hotărârea că, adoptat la această ultimă dată procedura A la originea cauzei se află o cerere (n 4373/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Yașar Özel ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 1 iulie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția de la Istanbul). Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat în fața Curții de către avocatul din Istanbul. Guvernul turc (inclusiv guvernul turc) este reprezentat de agentul său. Reclamantul a declarat, printre altele, că a fost victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din prezenta instanță, din cauza lipsei de independență și de injumătățire a instanței de securitate a statului care l-a judecat și condamnat, precum și a procedurii în fața aceleiași instanțe. Cererea a fost transmisă Curții la data de 1 În noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11], cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). La 4 aprilie 2000, Curtea a decis să comunice obiecțiile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenție guvernului pârât și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin scrisoarea din 7 mai 2002, Curtea a informat părțile că aceasta se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. De asemenea, aceasta a invitat părțile să își prezinte observațiile suplimentare privind fondul cauzei și reclamantul să își prezinte cererile de satisfacție echitabilă. 10. La 10 iunie 2002, reclamantul a transmis Curții observațiile sale suplimentare cu privire la fondul cauzei și la cererea sa de satisfacție echitabilă. 11. printr-o scrisoare din 19 iunie 2002, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la cererea de satisfacție echitabilă. Reclamantul, Yașar Özel, resortisant turc născut în 1961, este în prezent deținut în închisoarea Bayrampașa din Istanbul. 13. La 13 octombrie 1994, reclamantul și un om pe nume C.A. au fost arestați de polițiști din secțiunea de ordine publică a Direcției de Securitate Gayrettepe din Istanbul. Ei au fost suspectați că au comis un jaf cu intrare prin efracție într-un magazin de bijuterii. Reclamantul a fost reținut pentru opt zile la sediul secțiunii menționate, apoi transferat la secțiunea anti-terorism din direcția menționată, unde a stat șapte zile. La 27 octombrie 1994, reclamantul a fost adus în fața judecătorului-sef în apropierea instanței de securitate din statul membru al UE, care a dispus arestarea sa provizorie. În fața judecătorului, reclamantul a declarat că a comis două jafuri armate și o tentativă de jaf armat, într-o bancă și două magazine de bijuterii, pentru a furniza fonduri unei organizații ilegale, TKEP/TKP (Partea Muncitorilor Comuniști din Turcia La 29 noiembrie 1994, procurorul din apropierea Curții de Securitate a Statelor Unite l-a acuzat pe reclamant în fața Curții, compusă din trei judecători de profesie, dintre care unul se află sub jurisdicția militară. Reprovocat reclamantului că a încercat să răstoarne prin forță ordinea constituțională turcească, a solicitat aplicarea articolului 146 din Codul Penal și a articolului 5 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. 16. Prin Hotărârea din 4 martie 1997, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la condamnare pe viață (în practică, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor, 20 de ani de detenție efectivă și 16 ani de eliberare condiționată). În hotărârea sa, aceasta a arătat că, în timpul procedurii de încuviințare, reclamantul a recunoscut infracțiunile, că a fost identificat de bijutier și de angajații magazinului și că depozițiile colegului acuzat C.A. au confirmat versiunea faptelor astfel cum sunt prezentate în actul de acuzare. 17. La 5 martie 1997, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii prin solicitarea unei audieri publice. 18. La 6 iunie 1997, procurorul a transmis cazul Curții de Casație, împreună cu observațiile sale scrise, în care solicita confirmarea condamnării reclamantului. 19. La 15 ianuarie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 20. Înainte de reforma din 18 iunie 1999, partea relevantă a articolului 143 din Constituție care reglementează organizarea judiciară a cursurilor de securitate a statului era astfel formulată: □ Se instituie cursuri de securitate a statului însărcinat cu cunoașterea infracțiunilor comise împotriva Republicii □ ale căror caracteristici sunt enunțate în Constituție mai sus, împotriva integrității teritoriale a statului sau a unității indivizibile a națiunii și împotriva ordinii libere și democratice, precum și a infracțiunilor care afectează direct securitatea internă sau externă a statului. Cursurile de securitate din statul membru sunt formate dintr-un președinte, doi membri titulari, doi membri supleanți, un procuror și un număr suficient de înlocuitori. Președintele, un membru titular, un membru supleant și procurorul sunt aleși, în conformitate cu procedurile stabilite prin legi speciale, dintre judecătorii și procurorii Republicii de prim rang, un titular și un supleant dintre judecătorii militari de prim rang și înlocuitorii dintre procurorii Republicii și judecătorii militari. Președinții și membrii deținători și supleanți (...) cursuri de securitate de la .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 4388 din 18 iunie 1999 privind inițierea cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele, doi membri titulari, un membru supleant și procurorul general al Republicii sunt numiți printre judecători și procurori de prim rang, procurorii Republicii printre procurorii din alte domenii, timp de patru ani, de către Înaltul Consiliu al judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu procedura prevăzută în legea specială. Mandatul acestora poate fi reînnoit (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 22. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a judecat și condamnat nu constituie un tribunal echitabil și independent Pe de o parte, prezența unui judecător militar în cadrul său și pe de altă parte, din cauza absenței unui avocat în timpul reținerii sale. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție care, în părțile sale relevante, se citește astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) □ (3) Orice acuzat are dreptul în special la: (...) (c) să se apere pe sine însuși sau să aibă la dispoziția unui susținător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne în temeiul articolului 35 din convenție. În această privință, Tribunalul susține că reclamantul nu și-a ridicat travaliuul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din convenție și nici în fața Curții a Uniunii Europene și nici în fața Curții de Casație, în timp ce în temeiul articolului 90 din Constituție, Convenția face parte integrantă din dreptul național. Reclamantul se opune tezei guvernului și susține că, în apărarea sa în fața Curții de Securitate a statului și în apărarea sa scrisă prezentată Curții de Casație, el a solicitat întotdeauna să beneficieze de un proces echitabil. În acest scop, reclamantul susține că acest proces echitabil trebuie să se înțeleagă din cel garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. 25. Curtea face trimitere la elementele de drept intern expuse mai sus și observă din . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În consecință, o eventuală recuzare a magistratului militar din simplul motiv că făcea parte din corpul militar era în mod necesar condamnată la eșec. Prin urmare, o astfel de afirmație în fața instanțelor naționale nu ar permite în nici un caz reclamantului să soluționeze situația denunțată, în măsura în care, după cum a amintit ea, cursurile de securitate de la ë ê t e sunt introduse prin lege (a se vedea mutatis mutandis, nr 9214/80, Cabales, Balkandali și alte c. Regatul Unit, Decizia din 11.05.82, D.R. 29, p. 176). Prin urmare, Curtea respinge excepia preliminară a guvernului. 26. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care se desprind din jurisprudena sa (a se vedea în special hotărârea cu privire la darea în judecată a din 28 octombrie 1998, Rec., 1998, p. Guvernul susține, într-o primă etapă, că prezența unui magistrat militar în cadrul unui tribunal cu judecători civili nu constituie, în sine, o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. În sprijinul argumentării sale, acesta se referă la jurisprudența Curții (printre altele, hotărârile Engel și altele c. Țările de Jos Belilos c. Elveția Campbell și Fell c. Regatul Unit 28. Guvernul afirmă, de asemenea, că dispozițiile constituționale care reglementează numirea judecătorilor și legea privind magistrații militari care se află în cadrul Curților de Securitate de Stat, precum și garanțiile de care aceștia din urmă își exercită funcțiile judiciare sunt astfel încât aceste Curți să îndeplinească pe deplin cerința de independență și de imparțialitate prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 29. Guvernul subliniază, de asemenea, că la 18 iunie 1999 a avut loc amendamentul constituțional referitor la art. 143 din Constituție, care reglementează compoziția cursurilor de securitate de la . În special, el susține că, în urma acestui amendament, legea nr. 4390 prevede acum că funcțiile magistraților și procurorilor militari se încheie la 22 iunie 1999. Guvernul concluzionează că reclamantul nu poate avea un interes juridic în ceea ce privește încălcarea art. 6 alin. din 9 iunie 1998 (Cod 1998-IV, § 72), acesta susține că instanța de securitate din statul în fața căreia a fost judecat și condamnat nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Pe de altă parte, reclamantul subliniază că amendamentele constituționale și legislative referitoare la statutul Curților de Securitate de Stat nu pot avea consecințe asupra situației sale, în măsura în care instanța de securitate a statului membru care și-a auzit cauza și l-a condamnat la 4 martie 1997, era, prin urmare, compusă din trei judecători, dintre care unul era un magistrat militar. 31. Curtea amintește că, în Hotărârile Incal c. Turcia (citată anterior) și que (citată în prealabil), Comisia a examinat deja obiecțiuni similare celor ridicate în prezenta cauză și a constatat, în special, în aceste cauze, că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate de la nivel național privind independența și imparțialitatea lor supuse cauțiunii (hotărârea Incal c. Turcia, citată anterior, p. 1571, punctul 68). Aceasta a subliniat astfel că cei interesați erau militari care continuau să se înroleze în armată, așadar în puterea executivă, pe care au rămas supuși disciplinei militare și cărora li s-au acordat ratinguri de către armată în această privință, că desemnarea și numirea lor pretindeau, pentru o mare parte, intervenția administrației și a armatei și, în cele din urmă, mandatul lor ca judecător la curtea de securitate a statului era de patru ani și putea fi reînnoit. 32. Cu toate acestea, Curtea ia în considerare informațiile guvernului potrivit cărora legislația turcă a fost modificată astfel încât să răspundă cerințelor Convenției. Cu toate acestea, Curtea precizează că sarcina sa se limitează la aprecierea circumstanțelor specifice speței ; prin urmare, nu poate fi chemată să concluzioneze că o cauză nu mai prezintă un interes juridic valabil pentru solicitant pe motiv că s-ar fi produs evoluții în legislația internă de la momentul relevant (a se vedea Sadak și alte cauze c. Turcia, Hotărârea din 17 iulie 2001, § 38). 33. În această privință, Curtea nu vede niciun motiv de dubiu față de concluzia la care a ajuns în ceea ce privește domnii. Oncal și qua .raklar, care, la fel ca reclamantul, au fost amândoi civili. Este de înțeles în prezenta cauză că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul statului în care se face acuzația că a încercat să răstoarne cu forța ordinea constituțională turcească, infracțiunea prevăzută și reprimată prin art. 146 alin. (1) din Codul penal, s-a temut să se prezinte în fața judecătorilor printre care figura un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea, în mod legitim, să se teamă că instanța de securitate a statului de executare s-ar fi lăsat ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate din punct de vedere juridic îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și la indulgența acestei jurisdicții (hotărârea ncal menționată anterior, p. 1573, § 72 in fil 34. Prin urmare, Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului membru nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În plus, reclamantul a declarat, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că a putut beneficia de asistența unui avocat în timpul reținerii sale și, pe de altă parte, că a fost condamnat pe baza declarațiilor sale făcute poliției. În acest sens, art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din Convenție. 36. Guvernul nu se pronunță. 37. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 38. Având în vedere constatarea încălcării dreptului domnului Özel de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care se ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 40. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material care corespunde unei pierderi de venituri echivalente cu cele 20 de ani în care va trebui să intre în închisoare și că acesta estimează că 53 280 000 000 000 de lire turce (35 520 EUR); în plus, consideră că a suferit o deteriorare morală de 50 000 000 000 000 de lire turce (33 333 EUR) din cauza condamnării sale, în special pe baza Legii privind terorismul. 41. Guvernul consideră că sumele solicitate de solicitant sunt excesive și nejustificate și, în această privință, susține că, în ceea ce privește prejudiciul material, nu există o legătură de cauzalitate între încălcare și lipsa de câștig invocată de solicitant. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă. 42. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, Curtea nu ar putea specula cu privire la rezultatul la care procedura în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene s-ar fi încheiat în cazul în care încălcarea convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o despăgubire pentru prejudicii materiale Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-I, p. 284, § 85) 43. În ceea ce privește despăgubirea prejudiciilor morale, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru presupusul prejudiciu moral (hotărârea cu privire la caracterul moral, citată anterior, p. 3074, § 49). Cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată aferente reprezentării sale, reclamantul solicită în total, în sprijinul acestora, 4 226 EUR. Această sumă include cheltuielile procedurii interne și ale celei în fața organelor convenției. 45. Guvernul susține că documentele prezentate de solicitant nu justifică suma solicitată de acesta. 46. Pe baza elementelor aflate în posesia sa, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamantului 3000 EUR, din care se scade suma de 630 EUR plătită de Consiliul European pentru asistență judiciară și care nu au fost deja luate în considerare în cerere. Interese moratorii 47. Curtea consideră că rata anuală a dobânzilor moratorii trebuie să se bazeze pe cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA art. 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește lipsa independenței și a imparțialității Curții de Siguranță a Țării de Justiție, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește privarea de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nu este cazul să se ia în considerare celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma următoare, care urmează să fie convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată la orice alte cheltuieli fiscale datorate în momentul plății, minus 630 EUR (șase sute treizeci EUR) pentru asistență judiciară de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 7 noiembrie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte