AFFAIRE ÖZDEMİR c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne l'indépendance et l'impartialité;Non-lieu à examiner l'art. 6-1 en ce qui concerne les autres griefs;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens
AFFAIRE ÖZDEMİR c. TURQUIE (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ÖZDEM ElectroluxR c. TURCIA (solicitarea nr. 59659/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 Februarie 2003 DEFINITIVF 06/05/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Özdemir c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Res președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan H.S. Greve Traja, judecători și de Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 16 ianuarie 2003, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura A la originea cauzei se află o cerere (n 59659/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Tekin Özdemir ( La 2 iunie 2000, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților fundamentale ( Reclamantul susține, printre altele, că a fost victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului care a judecat și condamnat, precum și a procedurii în fața aceleiași instanțe. Cererea a fost atribuită celei de a treia secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). La 26 iunie 2001, Curtea a decis să comunice plângerile întemeiate pe art. 6 guvernului pârât. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 29 iulie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța în conformitate cu art. 29. § 1 și 3 din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. De asemenea, aceasta a invitat părțile să își prezinte observațiile suplimentare cu privire la fond și reclamantul să își prezinte cererile de satisfacție echitabilă. La 10 septembrie 2002, reclamantul a transmis Curții observațiile sale suplimentare cu privire la fond, precum și cererea sa de satisfacție echitabilă 10. Printr-o scrisoare din 16 octombrie 2002, guvernul și-a prezentat comentariile cu privire la cererea de satisfacție echitabilă. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L 13. Ca urmare a acestor evenimente, mai multe persoane suspectate de a fi membre ale unei organizații ilegale armate, PKK, au fost reținute de poliție. La 2 decembrie 1995, reclamantul a fost arestat la Edirna, unde își desfășura serviciul militar. A fost reținut la sediul secției antiterorism din cadrul conducerii securității din Istanbul. În timpul arestării sale, reclamantul semnează o declarație în care a mărturisit că a lansat, la 14 martie, explozibilul în cauză. În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, ei fac și o declarație în același sens, indicând că reclamantul a proiectat bine cocktailul molotov în direcția mașinii. 16. La 6 decembrie 1995, reclamantul a fost mai întâi ascultat de procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul procurorului și al judecătorului care se află sub acuzare, reclamantul a susținut că nu a avut nici o legătură cu PKK și nu a luat parte la nici unul dintre evenimentele din martie 1995. El a negat declarația sa la poliție și a susținut că a fost forțat să o semneze 17. La 19 decembrie 1995, procurorul l-a acuzat pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului, compusă din magistrați de carieră, dintre care unul se află sub jurisdicția militară. Reprovocat în special reclamantului de a fi participat la acte de separatism și de arest la integritatea statului, procurorul își cere condamnarea în temeiul articolului 125 din Codul penal 18. În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a contestat acuzațiile aduse împotriva sa. El susținea că nu are nicio legătură cu PKK și a negat declarația sa făcută poliției, precum și toate procesele-verbale privind locul și confruntarea stabilite în cadrul anchetei preliminare. 19. Prin hotărârea din 25 iunie 1997, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la pedeapsa capitală transformată în reținere pe viață, în temeiul articolului 125 din Codul Penal. În hotărârea sa, Comisia a considerat că, în pofida dezmințirilor reclamantului în fața instanței, procesele-dôt stare a locului și de confruntare, precum și depozițiile altor colegi acuzati colectate în fața poliției, confirmate de declarațiile făcute în fața procurorului și a judecătorului care se ocupă de judecată, au confirmat versiunea faptelor propuse de acuzare. 20. Prin hotărârea din 2 decembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 25 iunie 1997. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 21. Înainte de reforma din 18 iunie 1999, partea relevantă a articolului 143 din Constituție care reglementează compoziția cursurilor de securitate ale statului era astfel formulată: Se instituie cursuri de securitate a statului însărcinat cu cunoașterea infracțiunilor comise împotriva Republicii mai întâi ale căror caracteristici sunt enunțate în constituție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cursurile de securitate din statul membru sunt formate dintr-un președinte, doi membri titulari, doi membri supleanți, un procuror și un număr suficient de înlocuitori. Președintele, un membru titular, un membru supleant și procurorul sunt aleși, în conformitate cu procedurile stabilite prin legi speciale, dintre judecătorii și procurorii Republicii de prim rang, un titular și un supleant dintre judecătorii militari de prim rang și înlocuitorii dintre procurorii Republicii și judecătorii militari. Președinții și membrii deținători și supleanți (...) cursuri de securitate de la .. .. sunt numiți pentru o perioadă de patru ani care poate fi reînnoită. Curtea de Casație cunoaște apeluri formulate împotriva hotărârilor pronunțate de cursurile de securitate de la ....... 22. Legea nr. 4388 din 18 iunie 1999 privind inițierea cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele, doi membri titulari, un membru supleant și procurorul general al Republicii sunt numiți printre judecători și procurori de prim rang, procurorii Republicii printre procurorii din alte domenii, timp de patru ani, de către Înaltul Consiliu al judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu procedura prevăzută în legea specială. Mandatul acestora poate fi reînnoit (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care a judecat și condamnat nu constituie un tribunal echitabil și independent De asemenea, susține că această instanță nu i-a garantat un proces echitabil din cauza absenței unui avocat în timpul reținerii sale. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție care, în părțile sale relevante, se citește astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la: (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă acces la un apărător ales de el și, în cazul în care acesta nu are mijloacele de a plăti un pledant, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la mai mult de [...] pe admisibilitate 24. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni prevăzut la art. 35 din Convenție. Acesta susține că decizia internă definitivă privind obiecțiunile referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Uniunii Europene, precum și la lipsa unui contact direct al unui avocat în cadrul procedurii preliminare, este cea pronunțată de aceeași instanță. În această privință, Tribunalul susține că Curtea de Casație n În concluzie, reclamantul ar fi trebuit să-și depună cererea în termen de șase luni de la data la care a fost informat cu privire la eficacitatea căilor de atac interne, și anume de la hotărârea Curții de Securitate a statului, și anume la 17 iulie 1998. Or, el subliniază că cererea a fost introdusă la 2 iulie 1998 În sprijinul argumentării sale, guvernul face referire la jurisprudența Curții (Hazar și alții c. Turcia, Decizia din 10 ianuarie 2002 și Hotărârea Bayram și Y Reclamantul se opune tezei guvernului. El susține că este necesar să se ia în considerare ansamblul procedurii penale inițiate împotriva sa pentru a se pronunța cu privire la conformitatea cu prevederile articolului 6 din convenție. De asemenea, susține că recursul în fața Curții de Casație este într-adevăr o cale de atac efectivă în sensul articolului 35 din convenție. Prin urmare, reclamantul solicită Curții să respingă excepția preliminară a guvernului. 26. Curtea reamintește, potrivit jurisprudenței sale constante, că trebuie să se ia în considerare întreaga procedură penală inițiată împotriva reclamantului pentru a se pronunța asupra conformității cu dispozițiile art. 6 din Convenție (a se vedea în special John Murray c. Regatul Unit , Hotărârea din 8 februarie 1996, Rec., 1996-I, p. 54-55, § 63). Curtea subliniază în această privință că, potrivit jurisprudenței sale constante cu privire la cursul de securitate al laiului (a se vedea în alte cazuri, Sakusk și alții c. Turcia, n 23878-29883/94, Decizia din 25 mai 1995, DR. 81, p. 86) statutul de victimă pe teren al articolului 6 1 din Convenia nr. Condamnarea devine definitivă, iar aceasta prin hotărârea Curții de Casație. Aceasta concluzionează că aceasta se află într-adevăr sub jurisdicția Curții de Casație care a pronunțat o hotărâre de condamnare pe fond, și de a-l trimite în fața instanței de securitate a statului, care poate, ea poate, să reexamineze cauza și să o reexamineze. Prin urmare, Curtea respinge excepția preliminară a guvernului. 27. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, în special, c. Turcia , Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec. 1998-VII), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de neconformare. Cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate de la . 28. Guvernul susține, într-o primă etapă, că prezența unui magistrat militar în cadrul unui tribunal cu judecători civili nu constituie, în sine, o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. În sprijinul argumentației sale, acesta se referă la jurisprudența Curții (printre altele, hotărârile Engel și altele c. Olanda Belilos c. Elveția , și Campbell și Fell c. Marea Britanie 29. Guvernul afirmă, de asemenea, că dispozițiile constituționale care reglementează numirea judecătorilor și legea privind magistrații militari care se află în cadrul Curților de Securitate de Stat, precum și garanțiile de care aceștia din urmă își exercită funcțiile judiciare sunt astfel încât aceste Curți să îndeplinească pe deplin cerința de independență și de imparțialitate prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 30. Guvernul subliniază, de asemenea, că la 18 iunie 1999 a avut loc amendamentul constituțional referitor la art. 143 din Constituție, care reglementează compoziția cursurilor de securitate a laiului. În special, el susține că, în urma acestui amendament, legea nr. 4390 prevede acum că funcțiile magistraților și procurorilor militari se încheie la 22 iunie 1999. Guvernul concluzionează că reclamantul nu poate avea un interes juridic în ceea ce privește încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție. 31. Având în vedere cele de mai sus, guvernul invită, de asemenea, Curtea, în temeiul art. 37. §1 litera (c) de a proceda la radierea cererii, continuarea examinării cererii nu se mai justifică, în opinia sa. 32. Reclamantul se referă la teza guvernului. El subliniază că amendamentele constituționale și legislative referitoare la compoziția cursurilor de securitate din statul membru nu pot avea consecințe asupra situației sale, în măsura în care instanța de securitate din statul membru care și-a auzit cauza și l-a condamnat la 27 iunie 1997, era, atunci, compusă din trei judecători din care unul era un magistrat militar. 33. Curtea amintește că, în Hotărârile Incal c. Turcia din 9 iunie 1998 [Cod 1998-IV, § 72] și ui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (citată în prealabil), Comisia a examinat deja obiecțiuni similare celor ridicate în prezenta cauză și a constatat, în special, în aceste cauze, că anumite caracteristici ale statutului judecătorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate de la nivel național în ceea ce privește independența și imparțialitatea lor supuse cauțiunii (hotărârea Incal menționată anterior, p. 1571, § 68). Aceasta a subliniat astfel că cei interesați erau militari care continuau să se înroleze în armată, așadar în puterea executivă, pe care au rămas supuși disciplinei militare și cărora li s-au acordat ratinguri de către armată în această privință, că desemnarea și numirea lor pretindeau, pentru o mare parte, intervenția administrației și a armatei și, în cele din urmă, mandatul lor ca judecător la curtea de securitate a statului era de patru ani și putea fi reînnoit. 34. Cu toate acestea, Curtea ia în considerare informațiile guvernului potrivit cărora legislația turcă a fost modificată astfel încât să îndeplinească cerințele Convenției. Cu toate acestea, Curtea precizează că sarcina sa se limitează la aprecierea circumstanțelor specifice speței ; prin urmare, nu poate fi chemată să încheie o cauză care nu mai prezintă un interes juridic valabil pentru solicitant pe motiv că s-ar fi produs evoluții în legislația internă de la momentul relevant (a se vedea Sadak și alte cauze c. Turcia, Hotărârea din 17 iulie 2001, § 38). 35. Cu toate acestea, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că nu a ajuns la concluzia la care s-a ajuns în ceea ce privește domnii ncali și .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Este de înțeles în prezenta cauză că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul de drept al acuzării de a fi participat la acte de separare și de desfacere a integrității statului, infracțiune prevăzută și reprimată prin art. 125 din Codul penal, s-a temut să se înfățișeze în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. a făcut, el putea să se teamă în mod legitim că instanța de securitate a statului t a t ă ț ii s-a lăsat ghidată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că Prin urmare, Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului membru nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În plus, reclamantul a declarat, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că a putut beneficia de asistență juridică în timpul detenției sale și că a fost condamnat pe baza declarațiilor făcute poliției. În acest sens, art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din Convenție. 38. Guvernul susține că caracterul echitabil al unei proceduri penale și respectarea drepturilor la apărare sunt apreciate în raport cu întreaga procedură penală, aceasta începând cu etapa de judecată preliminară și terminându-se cu decizia Curții de Casație. 39. Reclamantul susține că absența unui avocat în timpul custodiei a fost o practică constantă la momentul faptelor și că acest fapt nu a împiedicat instanțele penale să-l condamne pe baza depozițiilor sale adresate poliției. 40. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 41. Având în vedere constatarea încălcării dreptului domnului Özdemir de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care aceasta ajunge, Curtea consideră că În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 43. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material ca urmare a pierderii veniturilor profesionale după cei 27 de ani pe care trebuie să-i treacă în închisoare și că se ridică la 100 000 000 000 de lire turcești și consideră că a suferit un prejudiciu moral de 150 000 000 000 de lire turce. 44 Guvernul contestă sumele solicitate de solicitant și consideră că constatarea unei eventuale încălcări constituie o satisfacție echitabilă suficientă, în special în ceea ce privește prejudiciul material, lipsa unei legături de cauzalitate între o posibilă încălcare și lipsa de câștig invocată de solicitant. 45. În ceea ce privește prejudiciul material pretins, Curtea nu ar putea specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate de la Ö Õ ï ar fi dus dacă nu ar fi avut loc încălcarea Convenției Õ. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o despăgubire pentru prejudicii materiale Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997, p. 284, § 85. 46. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral (hotărârea cu privire la caracterul adecvat al prejudiciului moral citată anterior, p. 3074, § 49). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată aferente reprezentării sale în fața autorităților turce și în fața Curții, reclamantul solicită în total suma de 7 490 EUR, defalcată după cum urmează: 4 000 EUR (EUR) pentru procedura internă; 3 240 EUR pentru taxa pe avocat (adică 54 de ore de muncă la tariful unitar de 60 EUR) ; 250 EUR pentru costurile de traducere, faxuri și cheltuieli de judecată. În ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de judecată, reclamantul furnizează baremul onorariilor pentru baremul de plată al barei de plată. 48. Guvernul susține că, în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, trebuie aplicat sistemul în vigoare în Turcia. Acesta prevede un tarif minim și maxim în funcție de tipul de cauză și un tarif special pentru cazurile prezentate în fața instituțiilor de la Strasbourg. 49. Pe baza elementelor aflate în posesia sa, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamantului 3 000 EUR în acest titlu. Interese moratorii 50. Curtea consideră că rata anuală a dobânzilor moratorii trebuie să fie determinată de cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CESAR, CURȚIA, LA LUANIMITATE, Declară admisibil Tribunalul a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma următoare, care trebuie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte cheltuieli fiscale exigibile în momentul plății de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 februarie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte