ISLEK et AUTRES contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 42891/98 prezentată de Ahmet ȘLEK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsasa-Nikolovska H.S.

Greve, judecătorii domnului Villiger grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 14 decembrie 1999, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanti și, respectiv, de guvern în aprilie și 13 august 2002, după ce au deliberat în acest sens, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt resortisanți turci și reședini ai acestuia, Tarsus. Ei sunt reprezentai în faa Curii de către M. Avocații din Ankara și Tarsus.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1994 și 1995, Hotărârea Drumurilor Naționale (Karayollar.) Genel Müdürlüüü, (a) expropria bunuri imobile care aparțin reclamanților din Tarsus pentru construcția autostrăzii din esukurova. La data transferului de proprietate s-au plătit acțiuni de expropriere stabilite de Direcție. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus la tribunalul de mare instanță competent, pentru fiecare proprietate imobiliară, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, biroul de executare competent a trimis la Hotărârea ordinelor de executare fără efect. În ianuarie 1998, Hotărârea le-a revocat reclamanților suplimentele de plată în cauză.

Detaliile figurează în tabelul următor, după cum urmează: DATA PLĂȚII DIN PARTEA LÂNGII DE LA CURȚA DE CASTAȚIE DATE DE LA Â Ahmet Aslan ȘLEK (4 acțiune) 4.02.1997 435 200 000 5.07.1995 20.05.1997 8.01.1998 435 200 000 4 569 600 000 5 402 400 000 Bayram Ali GÜN, Șükriye DEVECT 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii de la Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 42891/98, formulată de domnul Ahmet Aslan Aslan Șlek, domnul Bayram Ali Gün, domnul Mehmet Orta, [moștenitorii] domnul Șükriye Deveci [și anume domnul Selami Deveci și domnul Gülsen Deveci], [moștenitorii] Yașar Orta [și anume domnul meu Türkan, Havva, Esma și Șükriye Orta), guvernul turc oferă acestora o sumă globală de 42 500 EUR (cvaante-două mii cinci sute de euro) repartizată după cum urmează: Ahmet Aslan, șșlek 10 000 EUR (zece mii EUR) recurs) Ahmet Aslan, șlek 10 000 EUR (zece mii EUR) Ahmet Aslan, șlek 10 000 EUR (zece mii EUR) recurs Ahmet Aslan, șșlek 11 000 EUR (11 mii EUR) recurs) Bayram Ali Gün Selami Deveci Gülsen Deveci Mehmet Orta un total de 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) Türkan Orta pentru acești opt reclamanți Havva Orta Esma Șükriye Orta Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral,

precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit sau oricărei alte cheltuieli fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de reclamanți. Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții (...) La 9 aprilie 2002, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 42891/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată, domnului.

Ahmet Aslan Aslan aslek, domnul Bayram Ali Gün, domnul Mehmet Orta, [moștenitorii] M. Șükriye Deveci [și anume domnul Selami Deveci și domnul Gülșen Deveci], [moștenitorii] Yașar Orta [dl Mes Türkan, Havva, Esma și Șükriye Orta], guvernul turc oferă acestora suma globală de 42 500 EUR (cvaante-două mii cinci sute de euro) repartizată după cum urmează: Ahmet Aslan Aslan sșlek 10 000 EUR (zece mii EUR) Ahmet Aslan .șlek 10 000 EUR (zece mii EUR) recurs) Ahmet Aslan .șlek 10 000 EUR (zece mii EUR) Ahmet Aslan .șlek 11 000 EUR (ze mii EUR) recurs) Bayram Ali Gün Selami Deveci Gülșen Deveci Mehmet Orta un total de 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) Türkan Orta pentru aceste opt reclamanți Havva Orta Esta Orta șekriye Orta Observ, de asemenea, că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții (...) J a acceptat această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri.

(...) Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. (...) După informarea guvernului, Curtea a luat în considerare, în declarațiile de mai sus, cererea reprezentantului reclamanților din 2 aprilie 2002 de a rectifica în scris anumite nume și de a cita numele moștenitorilor a doi solicitanți, Șükriye Deveci și Yașar Orta, care au decedat în cursul procedurii în fața Curții. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42763/98, 42836/98, 428398, 4283990, 4284/98, 4284/98, 42846/98, 42847/98, 4284990, 42851/98, 42852/98, 42873/98, 42874/98, 4288/98, 4288/98, 42893/98, 43117/98 și 431381/98 decid să elimine restul cererii de rol.

Mark Villiger Georg Res Modululr Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 42891/98 présentée par Ahmet İȘLEK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. M. Villiger , greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 juin 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 14 décembre 1999, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 9 avril et 13 août 2002, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à İçel, Tarsus.

Ils sont représentés devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre 1994 et 1995, la Direction des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü , « la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants sis à Tarsus pour la construction de l’autoroute de Çukurova. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance compétent, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérants, le bureau d’exécution compétent envoya à la Direction des ordres d’exécution restés sans effet. En janvier 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOM DU REQUÉRANT

DATE DU JUGEMENT

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE

(TRL)

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATE DE PAIEMENT

Ahmet Aslan İȘLEK (4 recours) 4.02.1997 4 435 200 000 5.07.1995 20.05.1997 8.01.1998 4 435 200 000 4 569 600 000 5 402 400 000 Bayram Ali GÜN, Șükriye DEVECİ, Yașar et Mehmet ORTA 3.07.1996 267 693 000 13.07.1994 11.12.1996 15.01.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 13 août 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42891/98, introduite par M. Ahmet Aslan İșlek, M. Bayram Ali Gün, M. Mehmet Orta, [les héritiers de] M me Șükriye Deveci [à savoir M. Selami Deveci et M me Gülșen Deveci], [les héritiers de] Yașar Orta [à savoir M mes Türkan, Havva, Esma et Șükriye Orta], le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 42 500 EUR (quarante-deux mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (1 er recours) Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (2 e recours) Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (3 e recours) Ahmet Aslan İșlek 11 000 EUR (onze mille euros) (4 e recours) Bayram Ali Gün } Selami Deveci } Gülșen Deveci } Mehmet Orta } un total de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) Türkan Orta } pour ces huit requérants Havva Orta } Esma Orta } Șükriye Orta } Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants.

Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour (...) » Le 9 avril 2002, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42891/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à M. Ahmet Aslan İșlek, M. Bayram Ali Gün, M. Mehmet Orta, [les héritiers de] M me Șükriye Deveci [à savoir M. Selami Deveci et M me Gülșen Deveci], [les héritiers de] Yașar Orta [à savoir M mes Türkan, Havva, Esma et Șükriye Orta],

le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 42 500 EUR (quarante-deux mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (1 er recours) Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (2 e recours) Ahmet Aslan İșlek 10 000 EUR (dix mille euros) (3 e recours) Ahmet Aslan İșlek 11 000 EUR (onze mille euros) (4 e recours) Bayram Ali Gün } Selami Deveci } Gülșen Deveci } Mehmet Orta } un total de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) Türkan Orta } pour ces huit requérants Havva Orta } Esma Orta } Șükriye Orta } Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de [la décision] de la Cour (...) J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

(...) La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. (...) » Après en avoir informé le Gouvernement, la Cour a pris en compte, dans les déclarations ci-dessus, la demande du représentant des requérants du 2 avril 2002 de rectifier l’orthographe de certains noms et de citer les noms des héritiers de deux requérants, Șükriye Deveci et Yașar Orta, décédés au cours de la procédure devant la Cour. La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de disjoindre l’affaire des requêtes n os 42763/98, 42836/98, 42838/98, 42839/98, 42841/98, 42845/98, 42846/98, 42847/98, 42849/98, 42851/98, 42852/98, 42873/98, 42874/98, 42881/98, 42888/98, 42890/98, 42893/98, 43117/98 et 43131/98 ; Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Mark Villiger Georg Ress Greffier adjoint Président