CtEDO 12.11.2002 Auto

JANIK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
12.11.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JANIK v. POLAND (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 38564/97 de Barbara JANIK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 12 noiembrie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää Pastor Ridruejo dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki, judecători și dl M. O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 30 mai 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 6 iulie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Barbara Janik, este un național polonez, care s-a născut în 1947 și trăiește în Stalowa Wola. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 iunie 1990 Curtea de district Stalowa Wola ( Sād Rejonowy ) a dizolvat relația rezultată din proprietatea comună a proprietății matrimoniale ( wspólność ustawowa małżeńska ) între reclamant și soțul ei. La 10 iunie 1991, instanța a acordat un decret de divorț. La 2 octombrie 1990, reclamantul a depus o cerere de ordin de ajustare a proprietăților ( wniosek o podział majātku dorobkowego ) la Curtea de District Stalowa Wola. Proprietatea matrimonială a consistat, printre altele, într-o societate de răspundere limitată, precum și a acțiunilor. La 9 octombrie 1990, cazul a fost transferat Curții Regionale Tarnobrzeg (Sīd Wojewódzki ). La 16 mai 1991, instanța a continuat procesul și a întrerupt procedura la 6 septembrie 1991. La 21 decembrie 1993, reclamantul a depus o nouă cerere de ordin de ajustare a proprietății. La 10 ianuarie 1994, reclamantul a solicitat instanței să o scutească de plata taxelor de judecată. La 28 februarie 1994, Curtea de District Stalowa Wola a emis o pronunțare interimar de la eliminarea proprietății matrimoniale și a scutuit reclamantului de plata taxelor de judecată. La 29 iunie 1994, judecând apelul acuzatului, Curtea Regională Tarnobrzeg a modificat ordinul interimar prin limitarea domeniului său de aplicare la o anumită parte din proprietatea matrimonială. La 28 aprilie 1995, Curtea Regională a adresat reclamantului cererea de a fi asigurată Curții de District. Între timp, la 16 martie 1994, Curtea de District a continuat procesul cu privire la cererea reclamantului de anulare a contractelor încheiate de fostul ei soț (a se vedea mai jos 2). La 18 august 1994, Curtea Regională a anulat decizia atacată și a ordonat instanței de judecată să se alăture acțiunii privind anularea contractelor la petiția de o procedură de ajustare a proprietăților. La 6 septembrie 1994, Curtea de district Stalowa Wola a hotărât să se alăture acestor două cazuri și apoi, în cursul audierii de la 14 La 12 aprilie 1995, Curtea de District a respins recursul reclamantului împotriva acesteia ca fiind depus din timp. Reclamantul a apelat. La 5 iunie 1995, Branchul Sandomierz al Tribunalului Regional Tarnobrzeg a respins recursul. La 26 iulie 1995, cu privire la cererea reclamantului, Curtea de District și-a acordat permisiunea retrospectivă de a face recurs împotriva ordinului din 14 octombrie 1994. La 5 octombrie 1995, Branch Sandomierz al Curții Regionale Tarnobrzeg a respins recursul. La 13 octombrie 1995, Curtea de District a respins cererea reclamantului de a fi transferată la Curtea Regională. Noiembrie 1995 Curtea de Apel Rzeszów a respins această decizie la 12 ianuarie 1996. Între timp, la 4 decembrie 1995, reclamantul a solicitat Curtea Regională Tarnobrzeg să redeschidă procedurile privind ordinea de securitate din 28 februarie 1994. La 11 martie 1996, Curtea de District Stalowa Wola a continuat procesul deoarece a considerat că ajustarea viitoare a proprietăților depinde de rezultatul procedurii privind anularea contractelor încheiate de inculpat. La 23 aprilie 1996, Curtea Regională Tarnobrzeg a anulat această decizie și a remis cazul pentru o examinare suplimentară. Curtea de District a respins, la 17 octombrie 1996, cererea inculpatului de a modifica ordinul interimar din 28 februarie 1994. A apelat. La 28 octombrie 1996, reclamantul a solicitat Curtea de District să completeze ordinul de securitate din 28 februarie 1994. La 28 noiembrie 1996, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins cererea reclamantului de a se asigura reluarea cererii sale. La 15 ianuarie 1997, Curtea de District Stalowa Wola a respins cererea reclamantului de a-i fi asigurată. În aceeași dată, Curtea de District a ordonat ca un raport de experți să fie elaborat de o anumită companie TC. La 11 februarie 1997, Curtea de District a respins cererea de către fostul ei soț de a fi ordonat să prezinte dovezi documentare. La 28 februarie 1997, Curtea a respins o altă cerere similară. La 7 martie 1997, Curtea de District a respins recursul împotriva hotărârii din 11 februarie 1997. La 19 martie 1997, reclamantul a solicitat Curtea de district Stalowa Wola să pronunțe o hotărâre preliminară de stabilire a componentelor proprietăților matrimoniale. La 3 aprilie 1997, instanța a desfășurat o ședință care s-a suspendat până la 8 aprilie 1997. La 7 aprilie 1997, fostul avocat al soțului a obiectat să pronunțe hotărârea preliminară. La ședința din 8 aprilie 1997, instanța de judecată a respins cererea reclamantului de a adera la cazul în cauză cu privire la o cerere de anulare a contractului. La 22 aprilie 1997, Curtea de District a respins cererea reclamantului de a lua decizia judecătorească din 8 aprilie 1997 care urmează să fie prelucrată în fața ei. La 27 mai 1997, Curtea Regională Tarnobrzeg a susținut această decizie. Între timp, la 6 mai 1997, instanța de judecată a solicitat societății TC să pregătească un aviz. La 23 iunie 1997, reclamanta a contestat imparțialitatea judecătorilor Curții de District. Curtea regională a respins provocarea sa la 22 iulie 1997. La 18 august și, respectiv, 8 octombrie 1997, instanța de judecată a solicitat societății TC să pregătească avizul. La 18 iunie și 23 octombrie 1998, Curtea a desfășurat audieri. La 6 noiembrie 1998, Curtea de District a pronunțat o hotărâre preliminară (postanowienie wstepne), care a determinat un inventar al proprietății matrimoniale. Reclamantul a solicitat instanței să-și completeze hotărârea din 6 noiembrie 1998. Următoarea ședință a avut loc la 10 decembrie 1998. Curtea a respins cererea reclamantului de a completa hotărârea preliminară. La 24 și 30 decembrie 1998, respectiv, fostul soț și reclamantul au apelat împotriva hotărârii din 6 noiembrie 1998. La 13 ianuarie 1999, Curtea de district Stalowa Wola a scutit reclamantul de taxele de judecată datorate depunerii unui recurs. Hotărârea privind recursul a avut loc la 18 februarie 1999. La 4 martie 1999, Curtea Regională Tarnobrzeg a susținut decizia din 6 noiembrie 1998. La 19 mai 1999, Curtea Regională a respins cererea reclamantului de rectificare a procesului-verbal al ședinței de recurs. La 31 mai 1999, Curtea Regională a respins cererea de eliberare a unei hotărâri intermediare și a respins recursul împotriva hotărârii din 19 Mai 1999. La 16 iunie 1999, Curtea Regională a declarat inadmisibil că recursul de cassare este depus din timp. A apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă (Sād Najwyższy La 20 octombrie 1999, Curtea Supremă a susținut decizia din 16 octombrie 1999. La 17 decembrie 1999, reclamantul a cerut Curtea Supremă să redeschidă procedurile încheiate prin decizia din 20 octombrie 1999. La 19 iunie 2000, Curtea Regională a respins cererea. Între timp, la 20 mai 1999, acuzatul a depus un recurs de casă împotriva hotărârii Curții Regionale Tarnobrzeg din 4 martie 1999. La 1 februarie 2001, Curtea Supremă a respins recursul. Între timp, la 26 ianuarie 2000, reclamantul a depus un recurs de casă împotriva hotărârii din 19 iunie 2000. La 5 ianuarie 2001, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului. La 25 aprilie 2001, reclamantul a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre parțială ( wyrok czesciowy ) în acest caz. La 10 mai 2001, instanța a respins cererea. Reclamantul a interzis. La 30 mai 2001, Curtea de district Stalowa Wola a respins recursul ca fiind inadmisibilă din motive procedurale. La 16 august 2001, Curtea Regională Rzeszow a susținut decizia din 30 mai 2001. Se pare că procedurile sunt încă pendente (la 21 septembrie 2002). Procedura privind cererea de anulare a contractelor a reclamantului La 15 noiembrie 1993, reclamantul a solicitat Curții de district Stalowa Wola să declare un contract încheiat de fostul ei soț nul și nul. Ea a susținut că fostul ei soț a eliminat proprietatea matrimonială fără a obține consimțământul. Curtea de District a desfășurat audieri la 23 februarie și 16 martie 1994. La 16 martie 1994, Curtea a continuat procesul deoarece a considerat că determinarea cererii depinde de rezultatul procedurii privind ordonanța de ajustare a proprietăților (a se vedea mai sus). 1). Reclamantul a apelat, dar se pare că nu a respectat termenul prescris. La 27 aprilie 1994, Curtea de District a organizat o audiere și a acordat permisiunea retrospectivă de a face apel din timp împotriva hotărârii din 16 martie 1994. La 19 august 1994, Curtea Regională Tarnobrzeg a anulat decizia de a suspenda procedura. La 6 septembrie 1994, Curtea de District a hotărât să se alăture acestor două cazuri, dar, în cursul audierii din 14 octombrie 1994, a inversat decizia anterioară și a decis să se ocupe de acestea separat. Doi ani mai târziu, la 23 august 1996, tribunalul de judecată a stabilit următoarea audiere din 26 septembrie 1996. Audierea programată pentru 26 septembrie 1996 a fost anulată. la 27 septembrie 1996, Curtea de District a respins provocarea reclamantului. Această decizie a fost susținută de Curtea Regională la 14 noiembrie 1996. Între timp, la 28 august 1996, reclamantul a modificat cererea ei și a solicitat instanței să declare mai multe alte contracte încheiate de fostul ei soț nul și nul. La 12 decembrie 1996, Curtea de District și-a respins cererea modificată, deoarece reclamanta nu și-a specificat valoarea. La 7 februarie 1997, Curtea și-a respins recursul, deoarece nu a respectat cerințele formale pentru depunerea acestor apeluri. La 7 martie 1997, Curtea de District a respins cererea reclamantului pentru costuri ale procedurii care urmează să fie fixate provizorie și cererea sa suplimentară de hotărâre interzisă. La 21 martie 1997, Curtea de District a refuzat să furnizeze motive scrise pentru decizia sa din 7 martie 1997. Reclamantul a apelat. La 10 iulie 1997, Curtea Regională a susținut această decizie. Între timp, la 23 iunie 1997, reclamantul a contestat imparțialitatea judecătorilor Curții de District Stalowa Wola. La 25 iulie 1997, Curtea Regională a respins provocarea reclamantului, având în vedere că a fost nefondată. La 28 iulie 1997, reclamantul a solicitat Curtea să completeze decizia din 10 iulie 1997. La 5 august 1997, Curtea a respins această cerere. Următoarea ședință a avut loc la 4 noiembrie 1997. Ulterior, dosarul a fost transferat Curții Regionale Tarnobrzeg pentru a examina apelurile reclamantei împotriva hotărârilor din 7 februarie și 7 martie 1997. La 28 ianuarie 1998, Curtea Regională a anulat decizia din 7 martie 1997, dar a susținut decizia de a respinge cererea modificată a reclamantului. La 25 februarie 1998, Curtea de District a constatat că, având în vedere valoarea cererii, nu mai era competentă să se ocupe de subiect și a adresat cazul Curții Regionale Tarnobrzeg. La 13 martie 1998, recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins ca fiind inadmisibil. La 7 aprilie 1998, Curtea de District a eliberat reclamantul de taxele de judecată datorate depunerii unui recurs. Curtea Regională a respins recursul la 19 iunie 1998. La 22 septembrie 1998, Curtea Regională a avut o audiere. Octombrie 1998 a ordonat ca unele dintre cererile reclamantei să fie tratate de Curtea de District. La 30 octombrie 1998, Curtea Regională a scutit reclamantul de taxele de judecată datorate depunerii unui recurs și a respins cererea ei pentru procesul-verbal al audierii din 22 septembrie 1998 de a fi rectificată. La 18 decembrie 1998, Curtea de Apel Rzeszów a anulat decizia din 2 octombrie 1998 și a trimis cazul Curții Regionale. La 5 martie 1999, Curtea Regională a desfășurat o audiere, care a ordonat reclamantului să precizeze toate participanții la procedura și a suspendat audierea. Reclamantul a interzis decizia de a suspenda audierea. La 7 aprilie 1999, Curtea Regională a respins cererile reclamantei. La 24 mai 1999, Curtea Regională a respins recursul împotriva acestei decizii deoarece nu a respectat anumite cerințe formale. Curtea de Apel Rzeszów a susținut această decizie la 25 iunie 1999. Între timp, la 19 aprilie 1999, Curtea Regională a respins cererea ei de o procedură interimar și pentru procesul-verbal al audierii din 7 aprilie 1999 care urmează să fie rectificată. La 4 mai 1999, Curtea Regională a respins recursul împotriva acestei decizii. Aceste proceduri au fost încheiate la 25 iunie 1999. La 21 decembrie 1999, Curtea Supremă a susținut decizia Curții de Apel Rzeszów din 25 iunie 1999, constatând că reclamantul nu a respectat cerințele formale de depunere a recursului. Mai târziu, la o dată neespecificată, reclamantul a solicitat Curtea Supremă să redeschidă procedura. La 24 martie 2000, Curtea Supremă a adresat cazul Curții Regionale Tarnobrzeg, deoarece Curtea Regională a fost competentă să se ocupe de cererea reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii referitoare la ordonanța de ajustare a proprietăților. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că lungimea procedurii referitoare la cererea de anulare a contractelor a depășit un „tempă rațională”. HOTĂRÂREA Prima plângere a reclamantului se referă la durata procedurii privind ordonanța de ajustare a proprietăților, care a început la 21 decembrie 1993 și sunt încă în așteptare. Prin urmare, procedura a durat deja [8 ani și 9 luni]. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa cu privire la chestiunea „tempo rațional” (complexitatea cazului, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că durata procedurii privind cererea de anulare a contractelor a depășit un „tempo rațional”. Acțiunea a început la 15 noiembrie 1993 și s-a încheiat la 7 aprilie 1999 cu Curtea Regională Tarnobrzeg. Prin urmare, au durat 5 ani și 5 luni. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate restul cererii admisibile, fără a prejudeca fondurile cazului. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă