Salomonson și alții împotriva Țărilor de Jos

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 40253/98 de către Frederik SALOMONSON și alții împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 noiembrie 2002 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna S. Dollé având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 2 decembrie 1997 și înregistrată la 13 martie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Frederik Salomonson, dl Hans Gerard Smits și dl Barend Gerrit Wilmink, sunt resortisanți Țările de Jos.

Dl Salomonson s-a născut în 1933 și trăiește în Kapellen, Belgia. Dl Smits s-a născut în 1933 și trăiește în Bussum, Olanda. Dl Wilmink s-a născut în 1931 și locuiește în Huizen, Olanda. Toți cei trei reclamanți au fost reprezentați în fața Curții de domnul O.L.O. De Witt Wijnen, avocat practicant la Rotterdam. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl R.A.A. Böcker, agent. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate inițial de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost membri ai consiliului de comisii ( raad van commissarissen ) din Text Lite Holding N.V. (denumit în continuare „Text Lite”), o societate de răspundere limitată ( Naamloze vennootschap Text Lite a fost declarat faliment la 30 octombrie 1990. Reclamanții au fost ulterior investigați pentru administrarea greșită a societății.

Ei au fost considerați răspunzător pentru administrarea necorespunzătoare de către Secția Enterprise după raportul unui investigator. Apelul Curții Supreme a acestora privind punctele de drept a fost în parte susținut și în parte respins după o audiere publică la 4 iunie 1997. Procurorul general a depus anterior un aviz consultativ cu privire la acest caz Curții Supreme. COMPLAINTE Reclamanții au formulat inițial următoarele plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție: În primul rând, că „dropurile și obligațiile civile” ale acestora au fost determinate pe baza unui raport stabilit în urma procedurilor la care nu au fost părți. În al doilea rând, procedura urmată de investigatorul în elaborarea raportului era nedreptă față de ei.

În al treilea rând, Secțiunea Enterprise a acceptat concluziile investigatorului fără a stabili faptele pentru el însuși. În al patrulea rând, că nu aveau posibilitatea de a răspunde la avizul consultativ al Procurorului General la Curtea Supremă. Prin decizia sa din 19 martie 2002, Curtea a suspendat examinarea plângerii reclamanților că nu au avut posibilitatea de a răspunde avizului consultativ al Procurorului General la Curtea Supremă. Acest aspect al cazului a fost comunicat guvernului contestat, declarând cererea inadmisibilă pentru restul. Prin scrisoarea din 1 iulie 2002, dl Salomonson a informat Curtea, fără a da motive, că nu mai dorește să urmărească cererea în fața Curții. Reclamanții dl Smits și dl Wilmink au făcut la fel prin scrisoarea din 8 iulie 2002. Guvernul contestat nu a formulat comentarii.

Curtea constată că reclamanții nu intenționează să urmărească cererea, astfel cum se prevede la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea cererii în temeiul articolului respectiv. Prin urmare, acest caz ar trebui să fie exclus din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 40253/98 by Frederik SALOMONSON and Others against the Netherlands The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12 November 2002 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mrs A. Mularoni, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 2 December 1997 and registered on 13 March 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Frederik Salomonson, Mr Hans Gerard Smits and Mr Barend Gerrit Wilmink, are Netherlands nationals.

Mr Salomonson was born in 1933 and lives in Kapellen, Belgium. Mr Smits was born in 1933 and lives in Bussum, Netherlands. Mr Wilmink was born in 1931 and lives in Huizen, Netherlands. All three applicants were represented before the Court by Mr O.L.O. de Witt Wijnen, a lawyer practising in Rotterdam. The respondent Government were represented by Mr R.A.A. Böcker, Agent. The facts of the case, as originally submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants were members of the board of commissioners ( raad van commissarissen ) of Text Lite Holding N.V. (hereinafter “Text Lite”), a limited liability company ( naamloze vennootschap ). Text Lite was declared bankrupt on 30 October 1990. The applicants were subsequently investigated for mismanagement of the company.

They were found liable for mismanagement by the Enterprise Section following an investigator’s report. Their Supreme Court appeal on points of law was partly upheld and partly rejected after a public hearing on 4 June 1997. The Procurator-General had submitted an advisory opinion on the case to the Supreme Court beforehand. COMPLAINTS The applicants originally raised the following complaints under Article 6 § 1 of the Convention: Firstly, that their “civil rights and obligations” had been determined on the basis of a report established following proceedings to which they had not been party. Secondly, that the procedure followed by the investigator in drawing up the report had been unfair to them.

Thirdly, that the Enterprise Section had accepted the findings of the investigator without establishing the facts for itself. Fourthly, that they had not had the opportunity to respond to the Procurator-General’s advisory opinion to the Supreme Court. THE LAW By its decision of 19 March 2002, the Court adjourned the examination of the applicants’ complaint that they had not had the opportunity to respond to the Procurator General’s advisory opinion to the Supreme Court. This aspect of the case was communicated to the respondent Government. It declared the application inadmissible for the remainder. By letter of 1 July 2002 the applicant Mr Salomonson informed the Court, without giving reasons, that he no longer wished to pursue the application before the Court.

The applicants Mr Smits and Mr Wilmink did likewise by letter of 8 July 2002. The respondent Government did not comment. The Court finds that the applicants do not intend to pursue the application, as provided for in Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, the Court finds no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the examination of the application by virtue of that Article. Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. DOLLÉ J.-P. COSTA Registrar President