WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHRIFTEN-VERLAGSGES. M.B.H. v. AUSTRIA (No. 2)

Societatea reclamantă, “Wirtschafts-Trend” Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH, este proprietarul și editorul revistei de știri săptămânale Profil cu scaunul său din Viena. Este reprezentat în fața Curții de Giger, Ruggenthaler & Simon, avocați care practică în Perchtoldsdorf/Austria. Faptele cazului, astfel cum a prezentat societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iunie 1999, revista de ziare Profil a publicat un articol cu fragmente ale proceselor preliminare de investigare în cadrul procedurilor penale împotriva a trei ofițeri de poliție extratereștri, care, la 1 mai 1999, a însoțit un zbor de deportat pe care deportatul a murit în circumstanțe neclare. Incidentul, care a primit o acoperire de presă ridicată în Austria, a evocat o dezbatere publică privind practicile de deportare, în special în ceea ce privește utilizarea cătușelor și bandurilor adezive pentru a rupe rezistența deportatului. Sub titlul „Tödlicher Trick” (“Tödlicher Trick”) articolul în discuție a abordat extractele de declarații contradictorii ale ofițerilor de poliție extratereștrilor au făcut cu privire la incidentul și comportamentul lor în timpul zborului de deportare, în special la Ambasada austriaca din Sofia, Biroul de Securitate Publică din Viena (Sicherheitsdirektion) și Curtea Regională Korneuburg (Landesgericht). Articolul a terminat cu citarea unuia dintre ofițeri care a declarat că "am fost surprinși și presupus la început că este un truc" că, după deschiderea cătușelor sale și casetele adezive, care erau plasate peste gură și nas, au fost luate la aterizare, deportatul nu a reacționat la cererea lor de a le urma. „Vint minute mai târziu, un doctor bulgar a confirmat moartea deportatului nigerian.” În timp ce pe întregul articol ofițerii de poliție în cauză au fost referiți cu prenumele lor și inițialul numelui lor de familie, titlul de angajament al dlui K. și numele său complet au fost dezvăluiți într-o poziție oculară direct deasupra titluului. La 20 august 1999 dl K. La 24 august 1999, Curtea Regională Wiener Neustadt (Landesgericht) a respins reclamația din cauza faptului că dl K. nu a justificat faptul că interesele legitime au fost încălcate în cazul său. La 11 octombrie 1999, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht), acordând recursul dlui K., a anulat decizia instanței de judecată inferioară și i-a remis cazul pentru a stabili dacă interesele legitime ale dlui K. au fost sau nu rănite prin divulgarea identitatii sale. La 10 noiembrie 1999, Curtea Regională, după audierea, a ordonat societății reclamante să plătească 25 000 ATS (1 816 EUR) în compensare dlui K. Curtea a remarcat că, la publicarea articolului, procedurile de anchetă penală și procedurile disciplinare erau așteptate împotriva dlui K. și că el a fost suspendat de la birou. De la divulgarea numelui complet al domnului K., el a suferit excludere socială în satul său și a fost expus la dezbateri cu rudele și în cercul său de cunoștințe cu privire la incident. Ca urmare a articolului, calitatea vieții sale s-a schimbat în detriment. Prin urmare, divulgarea numelui complet al domnului K. a încălcat interesele sale private legitime, care a prevalențat asupra interesului public în publicul public în publicul acestor detalii, în conformitate cu art. 7a § 1 din Legea media. În recursul din 1 februarie 2000, societatea reclamantă s-a plâns că echilibrarea intereselor Curții regionale nu era în conformitate cu jurisprudența acesteia în temeiul articolului 10, deoarece nu exista o „necesitate de presă socială” pentru a impune o amendă. La 26 aprilie 2000, Curtea de Apel, după audierea, a respins recursul și a confirmat hotărârea instanței inferiore. Acesta a remarcat faptul că subiectele cum ar fi performanța ofițerilor de poliție, tratamentul reclamanților de azil și abuzul potențial al exercitării autorității sunt de interes public predominant. Totuși, modalitățile de deportare, astfel cum au fost raportate în articolul, ar putea fi criticate și fără a divulga identitatea ofițerului de poliție implicat. Interesul public în divulgarea identitatii persoanei în cauză ar putea fi depășit de interesele legitime ale persoanei respective. În plus, având în vedere stadiul inițial al procedurii penale împotriva domnului K., instanța inferioară a acordat în mod corect prioritate intereselor sale legitime. Secțiunea 7a § 1 din Legea privind media se menționează după cum urmează: „(1) În cazul în care se publică, prin intermediul oricărui mediu, un nume, o imagine sau alte informații care pot duce la divulgarea unui cerc mai mare, nu direct informat, al persoanelor cu identitatea unei persoane care 1. a fost victimă de o infracțiune pedepsită de instanțe sau 2. este suspectat că a comis sau a fost condamnat pentru o infracțiune pedepsită, și în cazul în care interesele legitime ale persoanei respective sunt rănite astfel și nu există niciun interes public predominant în publicitatea acestor detalii din cauza poziției persoanei în societate, a unei alte legături cu viața publică sau din alte motive, victima are o cerere împotriva proprietarului mediului (pusher) pentru daune pentru prejudiciul suferit. În plus, se aplică art. 6 alin. (1) a doua teză. (2) În orice caz, interesele legitime ale victimei sunt rănite în cazul în care publicarea 1. în cazul subsecțiunii (1)1 este acela de a provoca o interferență cu viața strict privată a victimei sau cu expunerea sa, 2. în cazul subsecțiunea (1)2 se referă la un minor sau pur și simplu la o infracțiune mai mică inculpabilă sau poate aduce atingere substanțială a progresului victimei.”

The applicant company, “Wirtschafts-Trend” Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH, is the owner and publisher of the weekly news magazine Profil with its seat in Vienna. It is represented before the Court by Giger, Ruggenthaler & Simon, lawyers practising in Perchtoldsdorf/Austria. The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows. On 21 June 1999 the news magazine Profil published an article with excerpts of the minutes of preliminary investigations in criminal proceedings against three aliens’ police officers, who had, on 1 May 1999, accompanied a deportation flight on which the deportee had died under unclear circumstances. The incident, which received high press coverage in Austria, evoked a public debate on deportation practices, in particular as regards the use of handcuffs and adhesive tapes for breaking the resistance of the deportee. Under the heading “Lethal trick” (“Tödlicher Trick”) the article at issue dealt with extracts of conflicting statements the aliens’ police officers had made on the incident and their conduct during the deportation flight, in particular at the Austrian Embassy in Sofia, the Vienna Public Security Office (Sicherheitsdirektion) and the Korneuburg Regional Court (Landesgericht). The article finished with the quotation of one of the officers who stated that “we were surprised and assumed at first that it was a trick” that, after his handcuffs had been opened and the adhesive tapes, which had been place over his mouth and nose, had been taken away upon the landing, the deportee did not react to their request to follow them. “Twenty minutes later a Bulgarian doctor confirmed the death of the Nigerian deportee.” While throughout the article the police officers concerned were referred to with their first name and the initial of their last name, Mr K.’s job title and his full last name were disclosed in an eye-catching position directly above the headline. On 20 August 1999 Mr K. filed a compensation claim under section 7a § 1 of the Austrian Media Act (Mediengesetz) against the applicant company. On 24 August 1999 the Wiener Neustadt Regional Court (Landesgericht) dismissed the claim on the ground that Mr K. had failed to substantiate which legitimate interests had been violated in his case. On 11 October 1999 the Vienna Court of Appeal (Oberlandesgericht), granting Mr K.’s appeal, quashed the lower court’s decision and referred the case back to it to establish whether or not any legitimate interests of Mr K. had been injured through the disclosure of his identity. On 10 November 1999 the Regional Court, after having held a hearing, ordered the applicant company to pay ATS 25,000 (EUR 1,816) in compensation to Mr K. The court noted that at the time of the publication of the article, criminal investigation proceedings and disciplinary proceedings were pending against Mr K. and that he was suspended from office. Since the disclosure of Mr K.’s full name, he suffered social exclusion in his village and was exposed to debates with relatives and within his circle of acquaintances concerning the incident. As a consequence of the article, his quality of life had changed to the detriment. Therefore, the disclosure of Mr K.’s full name violated his legitimate private interests, which prevailed over the public interest in the publication of such details, pursuant to section 7a § 1 of the Media Act. In its appeal of 1 February 2000 the applicant company complained that the Regional Court’s balancing of interests was not in line with this Court’s case law under Article 10, as there was no “pressing social need” to impose a fine. On 26 April 2000 the Court of Appeal, after having held a hearing, dismissed the appeal and confirmed the lower court’s judgment. It noted that topics such as performance of police officers, treatment of asylum seekers and potential abuse of the exercise of authority are of predominant public interest. However, modalities of deportation practices, as reported in the article, could also be criticised without disclosing the identity of the involved police officer. The public interest in the disclosure of the identity of the person concerned could be outweighed by that person’s legitimate interests. Moreover, in the light of the early stage of the criminal proceedings against Mr K., the lower court had correctly given priority to his legitimate interests. Section 7a § 1 of the Media Act reads as follows: “(1) Where publication is made, through any medium, of a name, image or other particulars which are likely to lead to the disclosure to a larger not directly informed circle of people of the identity of a person who 1. has been the victim of an offence punishable by the courts or 2. is suspected of having committed, or has been convicted of, a punishable offence, and where legitimate interests of that person are thereby injured and there is no predominant public interest in the publication of such details on account of the person’s position in society, of some other connection with public life, or of other reasons, the victim shall have a claim against the owner of the medium (publisher) for damages for the injury suffered. The award of damages shall not exceed 14,535 euros; additionally, section 6 (1), second sentence, shall apply. (2) Legitimate interests of the victim shall in any event be injured if the publication 1. in the case of subsection (1)1 is such as to give rise to an interference with the victim’s strictly private life or to his or her exposure, 2. in the case of subsection (1)2 relates to a juvenile or merely to a lesser indictable offence or may substantially prejudice the victim’s advancement.”