WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHRIFTEN-VERLAGSGES. M.B.H. v. AUSTRIA (No. 2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHRIFTEN-VERLAGSGES. M.B.H. v. AUSTRIA (No. 2) (CtEDO, 2002)
Societatea reclamantă, “Wirtschafts-Trend” Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH, este proprietarul și editorul revistei de știri săptămânale Profil cu scaunul său din Viena. Este reprezentat în fața Curții de Giger, Ruggenthaler & Simon, avocați care practică în Perchtoldsdorf/Austria. Faptele cazului, astfel cum a prezentat societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iunie 1999, revista de ziare Profil a publicat un articol cu fragmente ale proceselor preliminare de investigare în cadrul procedurilor penale împotriva a trei ofițeri de poliție extratereștri, care, la 1 mai 1999, a însoțit un zbor de deportat pe care deportatul a murit în circumstanțe neclare. Incidentul, care a primit o acoperire de presă ridicată în Austria, a evocat o dezbatere publică privind practicile de deportare, în special în ceea ce privește utilizarea cătușelor și bandurilor adezive pentru a rupe rezistența deportatului. Sub titlul „Tödlicher Trick” (“Tödlicher Trick”) articolul în discuție a abordat extractele de declarații contradictorii ale ofițerilor de poliție extratereștrilor au făcut cu privire la incidentul și comportamentul lor în timpul zborului de deportare, în special la Ambasada austriaca din Sofia, Biroul de Securitate Publică din Viena (Sicherheitsdirektion) și Curtea Regională Korneuburg (Landesgericht). Articolul a terminat cu citarea unuia dintre ofițeri care a declarat că "am fost surprinși și presupus la început că este un truc" că, după deschiderea cătușelor sale și casetele adezive, care erau plasate peste gură și nas, au fost luate la aterizare, deportatul nu a reacționat la cererea lor de a le urma. „Vint minute mai târziu, un doctor bulgar a confirmat moartea deportatului nigerian.” În timp ce pe întregul articol ofițerii de poliție în cauză au fost referiți cu prenumele lor și inițialul numelui lor de familie, titlul de angajament al dlui K. și numele său complet au fost dezvăluiți într-o poziție oculară direct deasupra titluului. La 20 august 1999 dl K. La 24 august 1999, Curtea Regională Wiener Neustadt (Landesgericht) a respins reclamația din cauza faptului că dl K. nu a justificat faptul că interesele legitime au fost încălcate în cazul său. La 11 octombrie 1999, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht), acordând recursul dlui K., a anulat decizia instanței de judecată inferioară și i-a remis cazul pentru a stabili dacă interesele legitime ale dlui K. au fost sau nu rănite prin divulgarea identitatii sale. La 10 noiembrie 1999, Curtea Regională, după audierea, a ordonat societății reclamante să plătească 25 000 ATS (1 816 EUR) în compensare dlui K. Curtea a remarcat că, la publicarea articolului, procedurile de anchetă penală și procedurile disciplinare erau așteptate împotriva dlui K. și că el a fost suspendat de la birou. De la divulgarea numelui complet al domnului K., el a suferit excludere socială în satul său și a fost expus la dezbateri cu rudele și în cercul său de cunoștințe cu privire la incident. Ca urmare a articolului, calitatea vieții sale s-a schimbat în detriment. Prin urmare, divulgarea numelui complet al domnului K. a încălcat interesele sale private legitime, care a prevalențat asupra interesului public în publicul public în publicul acestor detalii, în conformitate cu art. 7a § 1 din Legea media. În recursul din 1 februarie 2000, societatea reclamantă s-a plâns că echilibrarea intereselor Curții regionale nu era în conformitate cu jurisprudența acesteia în temeiul articolului 10, deoarece nu exista o „necesitate de presă socială” pentru a impune o amendă. La 26 aprilie 2000, Curtea de Apel, după audierea, a respins recursul și a confirmat hotărârea instanței inferiore. Acesta a remarcat faptul că subiectele cum ar fi performanța ofițerilor de poliție, tratamentul reclamanților de azil și abuzul potențial al exercitării autorității sunt de interes public predominant. Totuși, modalitățile de deportare, astfel cum au fost raportate în articolul, ar putea fi criticate și fără a divulga identitatea ofițerului de poliție implicat. Interesul public în divulgarea identitatii persoanei în cauză ar putea fi depășit de interesele legitime ale persoanei respective. În plus, având în vedere stadiul inițial al procedurii penale împotriva domnului K., instanța inferioară a acordat în mod corect prioritate intereselor sale legitime. Secțiunea 7a § 1 din Legea privind media se menționează după cum urmează: „(1) În cazul în care se publică, prin intermediul oricărui mediu, un nume, o imagine sau alte informații care pot duce la divulgarea unui cerc mai mare, nu direct informat, al persoanelor cu identitatea unei persoane care 1. a fost victimă de o infracțiune pedepsită de instanțe sau 2. este suspectat că a comis sau a fost condamnat pentru o infracțiune pedepsită, și în cazul în care interesele legitime ale persoanei respective sunt rănite astfel și nu există niciun interes public predominant în publicitatea acestor detalii din cauza poziției persoanei în societate, a unei alte legături cu viața publică sau din alte motive, victima are o cerere împotriva proprietarului mediului (pusher) pentru daune pentru prejudiciul suferit. În plus, se aplică art. 6 alin. (1) a doua teză. (2) În orice caz, interesele legitime ale victimei sunt rănite în cazul în care publicarea 1. în cazul subsecțiunii (1)1 este acela de a provoca o interferență cu viața strict privată a victimei sau cu expunerea sa, 2. în cazul subsecțiunea (1)2 se referă la un minor sau pur și simplu la o infracțiune mai mică inculpabilă sau poate aduce atingere substanțială a progresului victimei.”