WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHRIFTEN-VERLAGSGES. MBH v. AUSTRIA (No. 3)

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISTRABILITATEA DECIZIE A DEFINIȚIEI NR. 15653/02 WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHFRIFTEN-VERLAGGSELLSCHAFT MBH (n.3) împotriva Austria Curții Europene a Drepturilor Omului, care așezează la 31 august 2004 în calitate de Cameră compusă de Sir Nicolas Bratza Președintele dnei Strážnická Casadevill Maruste dna Steiner Garlicki dna Fura-Sandström, judecători și dna M. O’B oyle Având în vedere cererea depusă la 27 martie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate de societatea reclamantă, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Societatea reclamantă, Wirtschafts-Trend Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH, este o societate de răspundere limitată cu scaunul său din Viena. Acesta este reprezentat în fața Curții de Giger, Ruggenthaler și Simon, avocați care practică la Viena. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă este proprietarul și editorul revistei săptămânale “Profil”. În ediția sa 25/1998, societatea reclamantă a publicat un articol despre dl R., în acel moment un membru al Parlamentului, și cohabitee dna G. Articolul, cu titlul „Diariu de evadare” a descris evadarea cuplului din Austria în aprilie 1998 ca dl R. a fost suspectat că a comis infracțiunile de fraudă agravată ( Betrug ) și conversia frauduloasă ( Untreue ). Articolul a fost însoțit de o fotografie, care a apărut pe o altă pagină, care a arătat doamna G. stând lângă dl R. În raport, cuplul a fost descris ca „mutația austriecă scăzută a „Bonnie și Clyde”. După eliberarea unui mandat de arestare internațional, dl. R. a fost arestat în Brazilia în iunie 1998. În acel moment, există un mare interes public în procesul penal împotriva acestuia. Articolul conține următoarele declarații: „...Așa, mutația austriaca de la ‘Bonnie și Clyde’ a început în ultima parte a călătoriei lor, o plimbare de patru ore durabile în autobuz... (De asemenea, brach die niederösterreichische Mutation von ‘Bonnie și Clyde’ zur letzten Etappe, einer vierstündigen Busfahrt...auf.) ... Primele două săptămâni, „Bonnie și Clyde” abia au părăsit hotelul. (Die ersten beiden Wochen verlassen ‘Bonnie und Clyde’ das Haus praktisch nie.) ...”Bonnie și Clyde” din Inferioară Austria dorește să închirie barul primarului. („Bonnie und Clyde” aus Niederösterreich wollen die Bar des Bürgermeisters pachten.) ...’Bonnie și Clyde’ visează o viață decentă ca proprietari de pub... („Bonnie und Clyde’ träumen von einem bescheidenen Leben als Barbetreiber.)” Articolul, atunci când descrie arestarea domnului R., a declarat mai mult: „Dna G., împotriva căruia nu există nici o suspiciune, rămâne în urmă. (Zurück bleibt G., gegen die nichts vorliegt.)” La 9 februarie 1999, dna G. a solicitat o injuncție în temeiul secțiunii. 78 din Legea privind drepturile de autor ( Urheberrechtsgesetz ) la Wiener Neustadt Regional Court ( Landesgericht ) împotriva companiei solicitante. Ea a solicitat ca societatea reclamantă să fie ordonată să nu își publice imaginea fără consimțământul ei în legătură cu raportarea procedurii penale împotriva dlui R. sau, în alternativă, că societatea reclamantă să fie ordonată să se abțină de la publicarea poza ei fără consimțământul ei în legătură cu raportarea pe ea și pe dl R. ca „Bonnie și Clyde”. Mai mult, ea solicită o ordonanță de publicare a hotărârii în revista companiei solicitantă. Ea a susținut că publicarea poziției sale în legătură cu un raport privind procedurile penale împotriva dlui R. a încălcat interesele sale legitime în temeiul secțiunii 78 din Legea privind drepturile de autor și faptul că comparația cu faimoșii criminali “Bonnie și Clyde” din anii 30, a căror poveste a fost baza unui film produs în anii 60, ar fi putut da impresia că a fost implicată în infracțiunile de care dl R. a fost acuzat. Societatea reclamantă, în observațiile sale, a susținut că raportul în cauză a menținut în mod expres că nu există proceduri penale în așteptare împotriva dnei G. și că raportul a fost scris într-un stil ironic și nu ar fi putut da impresia că dnei G. a comis orice acte criminale. În plus, ea a dat de bunăvoie interviuri la mass-media și a făcut pozele sale de jurnaliști. În ceea ce privește comparația doamnei G. cu „Bonnie”, societatea reclamantă a susținut că cititorul revistei sale a înțeles „Bonnie și Clyde” ca sinonim pentru un cuplu pe fugă și nu pentru criminali violenti. În cele din urmă, a susținut că marele interes public în evenimentele justificat publicul public public al poza doamnei G.. La 19 februarie 1999 Curtea Regională Wiener Neustadt a acordat o injuncție interinală ( einstweilige Verfügung ). Acesta a constatat că măsura este justificată deoarece interesul în publicarea pozei dnei G. a încălcat interesele sale legitime. La 27 aprilie 1999, Curtea de Apel ( Oberlandesgericht ) a permis apelul companiei reclamante și a respins cererea dnei G.. La 13 septembrie 1999, Curtea Supremă ( Oberster Gerichtshof ) a permis în parte a doamnei Apelul extraordinar al G. asupra punctelor de drept și acorda injuncției interioare pe care le-a solicitat în alternativă, adică a ordonat societății reclamante să se abțină de la publicarea poziției dnei G. fără consimțământul ei în legătură cu raportarea asupra ei și a dlui R. ca „Bonnie și Clyde”. Curtea Supremă a remarcat această secțiune 78 din Legea privind drepturile de autor a interzis publicarea imaginii unei persoane în cazul în care publicarea a încălcat interesele legitime ale acestei persoane și că publicarea imaginii ei trebuie să fie luată în considerare împreună cu conținutul raportului publicat. Curtea s-a referit mai departe la jurisprudența sa în care a constatat că publicarea poza unui soț al unui suspect nu are nici o valoare informativă și că interesul soțului în cauză în secret, prin urmare, depășește interesul informațiilor. Cu toate acestea, instanța a constatat că în acest caz dna G. este mult mai implicată în cazul dlui R. decât pur și simplu a fost dl. Cohabitatee sau prietena de fată, în timp ce ea a pregătit evadarea cu el și a scăpat în cele din urmă cu dl R. Prin urmare, interesul companiei solicitante de a publica poza ei în principiu a depășit interesele legitime ale dnei G. în secret. Curtea susține apoi că textul articolului în cauză, comparat cu dna G. G. cu partenera feminină a criminalilor violenti “Bonnie și Clyde” și ar putea da impresia cititorilor revistei că dna G. ca „Bonnie” a fost implicată în infracțiunile criminale ale partenerului ei. Prin urmare, Curtea Supremă a concluzionat că, deși părea că dna G. a acceptat publicarea pozei sale în legătură cu procedura penală împotriva dlui R., interesele sale legitime au fost încălcate prin publicarea fotografiei ei în combinație cu o comparație cu criminalul „Bonnie”. La 2 februarie 2001, Curtea Regională Wiener Neustadt a acordat o injuncție permanentă interzicând societății reclamante să publice imaginea dnei G în timp ce compara ea și dl La 3 mai 2001, Curtea de Apel a respins apelul societății reclamante. La 12 septembrie 2001, Curtea Supremă, referindu-se la decizia sa din 13 septembrie 1999, a respins recursul extraordinar al societății reclamante cu privire la punctele de drept. Această decizie a fost depusă la 2 octombrie 2001. Secțiunea 78 din Legea privind drepturile de autor, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „(1) Imaginile persoanelor nu trebuie să fie expuse public, nici în nici un fel să fie accesibile publicului, în cazul în care prejudiciul ar fi cauzat intereselor legitime ale persoanelor în cauză sau, în cazul în care au murit fără a fi autorizat sau ordonat publicarea, cele ale unui rude apropiat.” Această dispoziție a fost interpretată în jurisprudența Curții Supreme. În special Curtea Supremă a constatat că, pentru a determina dacă publicarea pozei unei persoane a încălcat punctul de vedere al „intereselor legitime” acesteia, trebuie să fie avută în vedere textul însoțitor. În cazul în care editorul imaginei susține că există un interes public în publicația sa, instanțele trebuie să efectueze o greutate a intereselor respective implicate. În ceea ce privește raportarea cazurilor penale, Curtea Supremă a susținut în mod constant că nu există un interes public predominant în publicarea imaginei suspectului dacă nu are valoare de informare independentă suplimentară. Singurul efect este că intensitatea acestei rapoarte este crescută prin atașarea imaginei suspectului și, prin urmare, dezvăluirea publicului în general (a se vedea News Verlags GmbH & CoKG c. Austria , nr. 31457/96, § 32, ECHR 2000-I, cu privire la MuR 1990, p. 224; SZ 63/75, p. 373; MuR 1995, p. 64; MuR 1996, p. 33). COMPLAINT Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că hotărârile instanțelor austriece au încălcat dreptul la libertate de exprimare. HOTĂRÂREA Societatea reclamantă a susținut că dreptul la libertate de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție a fost încălcat de deciziile instanțelor austriece. Toată lumea are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a deține opinii și de a primi și divulga informații și idei fără interferență de către autoritatea publică și indiferent de frontiere. (...) Exercitarea acestor libertăți, având în vedere că are sarcini și responsabilități, poate fi supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția reputației sau drepturilor altor persoane, pentru prevenirea comunicării informațiilor primite în încredere sau pentru menținerea autorității și imparțialității judiciare.” Guvernul a acceptat că deciziile instanțelor interne constituie o ingerință în dreptul societății reclamante la libertatea de exprimare, susținând în continuare că măsura în cauză are o bază juridică în temeiul legislației austriece, adică art. 78 din Legea privind drepturile de autor și a urmărit un obiectiv legitim, și anume protecția drepturilor și reputația altor persoane. În ceea ce privește necesitatea interferenței, Guvernul a observat că dna G. a fost atacată prin publicarea poza ei, deoarece nu a mai fost „persoană a vieții publice” înainte. Poza lui G. în sine, dar publicarea sa în legătură cu o comparație cu cuplul criminal “Bonnie și Clyde”. Referindu-se la concluziile instanțelor interne, Guvernul a declarat că caracterizarea dnei G. ca „Bonnie” a creat impresia că dna G. a participat la infracțiunile dlui R., cu atât mai mult ca dna G. a fost angajată la același loc de muncă ca dl Societatea reclamantă a afirmat că nu are nimic de adăugat argumentelor deja prezentate în cererea sa, susținând că ingerința în dreptul său la libertate de exprimare nu este necesară, în special deoarece articolul a afirmat explicit că nu există suspiciuni împotriva dnei G. În continuare, au susținut că dna G. s-a deschis la controlul public atunci când a evadat cu dl. R. care a fost membru al Parlamentului la momentul material. În plus, societatea reclamantă a susținut că dna G. a dat de bună voie interviuri la mass-media și-a făcut poza și că a existat un mare interes public în evenimentele în cauză. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere nu este, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, necesită o examinare a fondului. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă, fără a aduce atingere fondurilor cauzei. Președintele grefierului Michael O’B oyle Nicolas B ratza

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 15653/02

by

WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHFRIFTEN-VERLAGSGESELLSCHAFT

MBH (no.3)

against Austria

The European Court of Human Rights, sitting on 31 August 2004 as a Chamber composed of

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

R.

Maruste

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mrs

E.

Fura-Sandström,

judges

,

And

Mr

M. O’B

oyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 27 March 2003,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations submitted by the applicant company,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant company, the Wirtschafts-Trend Zeitschriften-Verlagsgesellschaft mbH, is a limited liability company with its seat in Vienna. It is represented before the Court by Giger, Ruggenthaler & Simon, lawyers practising in Vienna. The respondent Government are represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant company is the owner and publisher of the weekly magazine “Profil”.

In its issue 25/1998 the applicant company published an article about Mr

R., at that time a member of Parliament, and his cohabitee Mrs

G. The article, with the title “Diary of an escape” described the couple’s escape from Austria in April 1998 as Mr

R. was suspected of having committed the offences of aggravated fraud (

Betrug

) and fraudulent conversion (

Untreue

). The article was accompanied by a photo, which appeared on another page, showing Mrs

G. standing beside Mr

R. In the report the couple was described as “the Lower Austrian mutation of “Bonnie and Clyde”. After an international arrest warrant had been issued, Mr

R. was arrested in Brazil in June 1998. At that time, great public interest in the criminal proceedings against him existed.

The article contained the following statements:

“...Thus, the Lower Austrian mutation of ‘Bonnie and Clyde’ started on the last part of their trip, a four hour lasting bus ride... (Also brach die niederösterreichische Mutation von ‘Bonnie and Clyde’ zur letzten Etappe, einer vierstündigen Busfahrt...auf.)

...The first two weeks, ‘Bonnie and Clyde’ hardly ever left the hotel. (Die ersten beiden Wochen verlassen ‘Bonnie und Clyde’ das Haus praktisch nie.)

...’Bonnie and Clyde’ from Lower Austria wish to rent the Mayor’s bar. (‘Bonnie und Clyde’ aus Niederösterreich wollen die Bar des Bürgermeisters pachten.)

...’Bonnie and Clyde’ are dreaming of a decent life as pub owners... (‘Bonnie und Clyde’ träumen von einem bescheidenen Leben als Barbetreiber.)”

The article, when describing the arrest of Mr

R., further stated:

“Mrs

G., against whom no suspicion exists, stays behind. (Zurück bleibt G., gegen die nichts vorliegt.)”

On 9 February 1999 Mrs

G. applied for an injunction under Section

78 of the Copyright Act (

Urheberrechtsgesetz

) to the Wiener Neustadt Regional Court (

Landesgericht

) against the applicant company. She requested that the applicant company be ordered to refrain from publishing her picture without her consent in connection with reporting on the criminal proceedings against Mr

R. or, in the alternative, that the applicant company be ordered to refrain from publishing her picture without her consent in connection with reporting on her and Mr

R. as “Bonnie and Clyde”. Furthermore, she requested an order for the publication of the judgment in the applicant company’s magazine.

She argued that the publication of her picture in connection with a report on the criminal proceedings against Mr

R. violated her legitimate interests under Section

78 of the Copyright Act and that the comparison with the famous criminals “Bonnie and Clyde” from the thirties, whose story was the basis of a film produced in the sixties, could have given the impression that she had been involved in the offences of which Mr

R. was accused.

The applicant company, in its observations, argued that the report at issue expressly mentioned that there were no criminal proceedings pending against Mrs

G. and that the report was written in an ironical style and could not have given the impression that Mrs

G. had committed any criminal acts. Moreover, she had willingly given interviews to the media and had her pictures taken by journalists. As regards the comparison of Mrs

G. with “Bonnie”, the applicant company submitted that the reader of its magazine understood “Bonnie and Clyde” as a synonym for a couple on the run and not for violent criminals. Finally, it contended that the great public interest in the events justified the publication of Mrs

G.’s picture.

On 19 February 1999 the Wiener Neustadt Regional Court granted an interim injunction (

einstweilige Verfügung

). It found the measure justified as the interest in the publication of Mrs

G.’s picture violated her legitimate interests.

On 27 April 1999 the Court of Appeal (

Oberlandesgericht

) allowed the applicant company’s appeal and dismissed Mrs

G.’s application.

On 13 September 1999 the Supreme Court (

Oberster Gerichtshof

) partly allowed Mrs

G.’s extraordinary appeal on points of law and granted the interim injunction she had requested in the alternative, i.e. it ordered the applicant company to refrain from publishing Mrs

G.’s picture without her consent in connection with reporting on her and Mr

R. as “Bonnie and Clyde”.

The Supreme Court observed that Section

78 of the Copyright Act prohibited publishing a person’s picture if the publication violated that person’s legitimate interests and that the publication of her picture had to be considered together with the content of the published report. The court referred further to its case-law in which it had found that the publication of the picture of a spouse of a suspect was not of any informative value and that the concerned spouse’s interest in secrecy, therefore, outweighed the interest of information. The court found, however, that in the present case Mrs

G. was far more involved in the case of Mr

R. than simply being Mr

R.’s cohabitee or girl friend, as she had prepared the escape with him and had finally escaped with Mr

R. Therefore, the applicant company’s interest in publishing her picture in principle outweighed Mrs

G.’s legitimate interests in secrecy.

The court then argued that the text of the article at issue, compared Mrs

G. with the female partner of the violent criminals “Bonnie and Clyde” and could give the impression to the readers of the magazine that Mrs

G. as “Bonnie” had been involved in the criminal offences of her partner. The Supreme Court, thus, concluded that, although it seemed that Mrs

G. had consented to the publication of her picture in connection with the criminal proceedings against Mr

R., her legitimate interests were violated by the publication of her photo in combination with a comparison with the criminal “Bonnie”.

On 2 February 2001 the Wiener Neustadt Regional Court granted a permanent injunction prohibiting the applicant company from publishing the Mrs

G’s picture while comparing her and Mr

R. with “Bonnie and Clyde” or while connecting her with the commission of criminal offences.

On 3 May 2001 the Court of Appeal dismissed the applicant company’s appeal.

On 12 September 2001 the Supreme Court, referring to its decision of 13

September 1999, rejected the applicant company’s extraordinary appeal on points on law. This decision was served on 2 October 2001.

B.

Relevant domestic law

Section 78 of the Copyright Act, in so far as relevant, reads as follows:

“(1) Images of persons shall neither be exhibited publicly, nor in any way made accessible to the public, where injury would be caused to the legitimate interests of the persons concerned or, in the event that they have died without having authorised or ordered publication, those of a close relative.”

This provision has been interpreted in the Supreme Court’s case-law. In particular the Supreme Court has found that in determining whether the publication of a person’s picture violated his or her “legitimate interests” regard is to be had to the accompanying text. Where the publisher of the picture claims that there was a public interest in its publication, the courts have to carry out a weighing of the respective interests involved. As regards reporting on criminal cases, the Supreme Court has constantly held that there is no predominant public interest in the publication of the suspect’s picture if it has no additional independent information value. The only effect is that the intensity of such reporting is increased by attaching the suspect’s picture and, thus, making his or her appearance known to the public at large (see

News Verlags GmbH & CoKG v. Austria

, no.

31457/96, §

32, ECHR

2000-I, with reference to MuR 1990, p.

224; SZ

63/75, p.

373; MuR 1995, p.

64; MuR 1996, p.

33).

COMPLAINT

The applicant company complained under Article 10 of the Convention that the Austrian courts’ decisions violated its right to freedom of expression.

THE LAW

The applicant company alleged that its right to freedom of expression under Article 10 of the Convention had been infringed by the Austrian courts’ decisions. Article 10 reads as follows:

“1.

Everyone has the right to freedom of expression. This right shall include freedom to hold opinions and to receive and impart information and ideas without interference by public authority and regardless of frontiers. (...)

2.

The exercise of these freedoms, since it carries with it duties and responsibilities, may be subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law and are necessary in a democratic society, in the interests of national security, territorial integrity or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, for the protection of the reputation or rights of others, for preventing the disclosure of information received in confidence, or for maintaining the authority and impartiality of the judiciary.”

The Government accepted that the domestic courts’ decisions constituted an interference with the applicant company’s right to freedom of expression. They further submitted that the measure at issue had a legal basis under Austrian law, i.e. Section 78 of the Copyright Act and pursued a legitimate aim, namely the protection of the rights and the reputation of others.

As to the necessity of the interference, the Government commented that Mrs

G. was pilloried by the publication of her picture as she had not been a ‘person of public life’ before. They argued further that the Austrian courts did not prohibit the publication of Mrs

G.’s photo in itself but its publication in connection with a comparison with the criminal couple “Bonnie and Clyde”. Referring to the domestic courts’ findings, the Government stated that the characterisation of Mrs

G. as “Bonnie” created the impression that Mrs

G. had participated in the offences of Mr

R., all the more so as Mrs

G. had been employed at the same workplace as Mr

R.

The applicant company stated that it had nothing to add to the arguments already submitted in its application. There it had argued that the interference with its right to freedom of expression was not necessary, in particular as the article explicitly stated that no suspicion existed against Mrs

G. Further they argued, that Mrs

G. had laid herself open to public scrutiny when escaping with Mr

R. who was a member of Parliament at the material time. Moreover, the applicant company submitted that Mrs

G. had willingly given interviews to the media and had her picture taken and that there had been great public interest in the events at issue.

The Court considers, in the light of the parties’ submissions, that the complaint raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. The Court concludes therefore that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other ground for declaring it inadmissible has been established.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application admissible, without prejudicing the merits of the case.

Michael O’B

oyle

Nicolas B

ratza

Registrar

President