În cauza Teret c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić domnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecători și al dlui Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 octombrie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49497/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și al cărei resortisant al acestui stat, Mananine Teret ( reclamanta a sesizat Curtea la 11 iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( De asemenea, reclamantul a susținut că procedura civilă la care a fost parte a avut o durată excesivă și că cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (2) ]. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. Printr-o scrisoare din 30 mai 2001, recurenta a informat că se retrage de la cererea sa și că, în temeiul articolului 44 alineatul (3) din regulament, aceasta solicita ca cheltuielile de judecată să fie suportate de statul belgian. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. ÎN FAVOAREA acesteia la 30 ianuarie 1989, recurenta cita să se prezinte în fața instanței de primă instanță din Bruxelles o societate de asigurări în vederea obținerii plății beneficiului unei polițe de asigurare. soldul rămas datorat de 2 400 000 de franci belgieni (BEF), adică 59 494,45 EUR (EUR), contractată între timp de soțul ei decedat. La ședința de deschidere din 9 februarie 1989, cauza a fost retrimisă la rol. În urma unei ședințe din 19 decembrie 1990, avocații părților au fost audiați și cauza a fost luată în deliberare. printr-o hotărâre înainte de a se pronunța dreptul din 11 februarie 1991, Tribunalul a ordonat audierea martorilor. La 18 noiembrie 1991, ancheta a fost închisă. În iunie 1992, cauza a fost retrimisă rolului. În urma schimbului de concluzii, părțile au solicitat stabilirea cauzei. În ședința din 21 martie 1994, cazul a fost repus în urma unei erori de agendă a unuia dintre avocați. La ședința din 9 octombrie 1995, cazul a fost pledat și adoptat în deliberare. printr-o hotărâre din 23 octombrie 1995, instanța a pronunțat reclamanta. 10. Recurenta a făcut apel la Curtea de Apel din Bruxelles la data de 1 În decembrie 1995, cauza a fost introdusă în ședința din 12 ianuarie 1995 și retrimisă la rol. Partea pârâtă rămasă în imposibilitatea de a încheia, reclamanta a depus o cerere de fixare la 16 aprilie 1996. Prin ordonana din 23 mai 1996, Curtea de Apel a stabilit la 31 octombrie 1996 termenul pentru depunerea concluziilor suplimentare ale intitulatăi și la 17 iunie 1999 data ședinței. 11. Printr-o scrisoare standard din 27 martie 1998 privind reorganizarea camerelor Curții pentru a face față întârzierii judiciare, Curtea de Apel a informat părțile că ședința din 17 iunie 1999 a fost anulată și va fi stabilită la o dată ulterioară. La 16 mai 1999, cauza a fost atribuită unei liste de așteptare a unei camere suplimentare instituite prin legea din 9 iunie 1999 La 7 decembrie 1999, cazul a fost stabilit la 8 februarie 2000 în cadrul acestei audieri, cazul a fost pledat și luat în deliberare. La 7 noiembrie 2000, Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea. Printr-o scrisoare din 30 mai 2001, avocatul recurentei a informat Curtea că, în măsura în care Curtea de Apel de la Bruxelles pronunțase o hotărâre în cauza sa, clienta sa considera că a obținut satisfacția și, în consecință, se revoca din cererea sa în temeiul articolului 44 din Regulamentul de procedură al Curții. 14. În aceste condiții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea (art. 44 din Regulamentul de procedură). din Convenție, Comisia consideră că nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantată de Convenție nu justifică continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. În temeiul articolului 44 alineatul (3) din regulament, recurenta solicită ca cheltuielile de judecată să fie suportate de guvern. În acest sens, detaliind cheltuielile și onorariile aferente procedurii în fața Curții, avocatul său solicită 17 780 BEF, adică 440,75 EUR. 17. Guvernul a informat Curtea că nu are niciun comentariu de făcut cu privire la cererea recurentei 18. Curtea amintește că, în cazul în care o cerere a fost eliminată din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa [art. 44 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin urmare, Curtea decide să acorde recurentei suma solicitată. Interese moratorii 21. Curtea consideră că rata dobânzii moratorii care trebuie plătită pe sumele datorate exprimate în euro trebuie să se bazeze pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște de a elimina cauza rolului Spune că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție 440,75 EUR (patru sute patruzeci de euro și șaptezeci și cinci de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia. Președintele
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE TERET c. BELGIQUE
(Requête n
o
49497/99)
ARRÊT
(Radiation)
15 novembre 2002
15/02/2003
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Teret c. Belgique,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M.
C.L.
Rozakis
,
président
,
M
me
F.
Tulkens
,
M.
P.
Lorenzen
,
M
me
N.
Vajić
,
MM.
E.
Levits
,
A.
Kovler
,
V.
Zagrebelsky,
juges
,
et de M. E.
Fribergh
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 octobre 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
49497/99) dirigée contre le Royaume de Belgique et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Jeannine Teret («
la requérante
»), a saisi la Cour le 11 juin 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée devant la Cour par M
e
Jacques Hirsch, avocat à Bruxelles. Le gouvernement belge («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Claude Debrulle, Directeur général au ministère de la Justice.
3.
La requérante alléguait que la procédure civile à laquelle elle était partie a connu une durée excessive.
4.
La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article
26 § 1 du règlement.
5.
Par une décision du 3 mai 2001, la Cour a déclaré la requête recevable.
6.
Par une lettre du 30 mai 2001, la requérante a fait savoir qu'elle se désistait de sa requête et qu'en application de l'article 44 § 3 du règlement, elle demandait que les dépens soient mis à la charge de l'Etat belge.
7.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la première section ainsi remaniée (article 52 § 1).
8.
Le 30 janvier 1989, la requérante cita à comparaître devant le tribunal de première instance de Bruxelles une compagnie d'assurances en vue d'obtenir le paiement du bénéfice d'une police d'assurances «
solde restant dû
» à concurrence de 2 400 000 francs belges (BEF), soit 59
494,45
euros (EUR), contractée par son mari entre-temps décédé.
9.
A l'audience d'introduction du 9 février 1989, l'affaire fut renvoyée au rôle. A l'issue d'une audience du 19 décembre 1990, les avocats des parties furent entendus et la cause fut prise en délibéré. Par un jugement avant dire droit du 11 février 1991, le tribunal ordonna l'audition de témoins. Le 18 novembre 1991, l'enquête fut clôturée. A l'audience du 30
juin 1992, l'affaire fut renvoyée au rôle. Suite à l'échange des conclusions, les parties demandèrent la fixation de l'affaire. Lors de l'audience du 21 mars 1994, l'affaire fut remise suite à une erreur d'agenda d'un des avocats. A l'audience du 9 octobre 1995, l'affaire fut plaidée et prise en délibéré. Par un jugement du 23 octobre 1995, le tribunal débouta la requérante.
10.
La requérante interjeta appel devant la cour d'appel de Bruxelles le 1
er
décembre 1995. L'affaire fut introduite à l'audience du 12 janvier 1995 et renvoyée au rôle. La partie adverse restant en défaut de conclure, la requérante introduisit une demande en fixation le 16 avril 1996. Par une ordonnance du 23 mai 1996, la cour d'appel fixa au 31 octobre 1996 le délai pour le dépôt des conclusions additionnelles de l'intimée et au 17 juin 1999 la date de l'audience.
11.
Par une lettre-type du 27 mars 1998 faisant état de la réorganisation des chambres de la cour pour faire face à l'arriéré judiciaire, la cour d'appel informa les parties que l'audience du 17 juin 1999 était supprimée et serait fixée à une date ultérieure. Le 16 mai 1999, l'affaire a été attribuée à une liste d'attente d'une chambre supplémentaire instaurée par la loi du 9
juillet 1997 contenant des mesures en vue de résorber l'arriéré judiciaire devant les cours d'appel.
12.
Le 7 décembre 1999, l'affaire fut fixée au 8 février 2000. Lors de cette audience, l'affaire fut plaidée et prise en délibéré. Le 7
novembre 2000, la cour d'appel a rendu son arrêt.
A.
Sur la radiation du rôle
13.
Par une lettre du 30 mai 2001, l'avocat de la requérante informa la Cour que dans la mesure où la cour d'appel de Bruxelles avait rendu un arrêt dans son affaire, sa cliente estimait avoir obtenu satisfaction et en conséquence se désistait de sa requête en application de l'article 44 du règlement de la Cour.
14.
Dans ces conditions, conformément à l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour considère que la requérante n'entend plus maintenir sa requête (article 44 du règlement). Par ailleurs, conformément à l'article
37 §
1
in fine
de la Convention, elle estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention ne justifie la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article
37 §
1.
15.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
B.
Sur l'application de l'article 44 § 3 du règlement de la Cour
16.
En application de l'article 44 § 3 du règlement, la requérante sollicite que les dépens soient mis à charge du Gouvernement. A ce titre, détaillant ses frais et honoraires relatifs à la procédure devant la Cour, son avocat réclame 17
780
BEF, soit 440,75
EUR.
17.
Le Gouvernement a informé la Cour qu'il n'avait pas de commentaires à faire sur la demande de la requérante.
18.
La Cour rappelle que lorsqu'une requête a été rayée du rôle, les dépens sont laissés à son appréciation (article 44 § 3 du règlement).
19.
Elle relève qu'en l'espèce, les frais et dépens à hauteur de 440,75
EUR exposés par la requérante dans la procédure devant la Cour ont été réellement et nécessairement encourus et sont raisonnables quant à leur taux.
20.
La Cour décide donc d'octroyer à la requérante la somme réclamée.
C.
Intérêts moratoires
21.
La Cour considère que le taux des intérêts moratoires à payer sur les montants dus exprimés en euros doit être basé sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Dit
a)
que l'Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44 § 2 de la Convention 440,75
EUR (quatre cent quarante
euros et soixante-quinze centimes) pour frais et dépens
;
b)
que ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l
'
expiration dudit délai et jusqu
'
au versement.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
15 novembre 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Erik
Fribergh
Christos
Rozakis
Greffier
Président