AFFAIRE OVAL S.P.R.L. c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

15.11.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE OVAL S.P.R.L. c. BELGIQUE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

În cauza Oval c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens dnii Bonello Levits Botoutarova Kovler Steiner judecători și al dlui Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 24 octombrie 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49794/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și a cărei societate cu răspundere limitată, Oval S.P.R.L. ( reclamanta, care își are sediul la Bruxelles, a sesizat Curtea la 11 iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Tribunalul a invocat art. 6 din Convenție, argumentând că procedura civilă la care este parte a avut o durată excesivă. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 6 iulie 2001, recurenta a prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și a formulat o cerere de satisfacție echitabilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită primei secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. În martie 1993, recurenta a numit în fața Tribunalului de Comerț din Bruxelles o societate germană pentru motivul că aceasta din urmă ar fi încălcat fără preaviz concesiunea exclusivă de vânzare a tapetului pe care i-a acordat-o și a solicitat o despăgubire de 10 000 000 de franci belgieni (BEF), adică 247 893,52 EUR (EUR) pentru prejudiciul suferit. În ședința din 8 aprilie 1993, cauza a fost retrimisă la rol. La 6 octombrie 1993, societatea germană și-a prezentat concluziile, reclamanta le-a comunicat pe ale sale la 4 martie 1994. Societatea germană a răspuns la aceasta la 3 noiembrie 1994. În iulie 1995, Tribunalul de Comerț din Bruxelles a acceptat cererea recurentei și a desemnat un expert însărcinat cu evaluarea valorii prejudiciului suferit. La 13 noiembrie 1995, înainte de punerea în aplicare a acestei expertize, concedentul a făcut apel la această hotărâre. La ședința din 14 decembrie 1995, cazul a fost retrimis la rol. ianuarie 1997 și societatea germană în februarie și mai 1997. La 11 iunie 1997, părțile, după punerea în aplicare a cauzei, au solicitat stabilirea acesteia. La 25 iunie 1997, grefa Curții de Apel a informat recurenta că ședința a fost stabilită la 29 martie 1999. La 23 martie 1998, a anulat această dată explicând că, în temeiul legii din 9 martie 1998, iulie 1997 privind măsurile de soluționare a întârzierii judiciare în instanțele de apel, cauza sa a fost atribuită noilor camere suplimentare create prin această lege. 10. Ca răspuns la o cerere din partea avocatului reclamantei din 29 Martie 1999, grefa Curții de Apel a răspuns la 30 martie 1999 că trebuia să se țină seama de o perioadă de așteptare de aproximativ 28 de luni. La 31 iulie 2002, ședința nu era încă stabilită. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 11. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În ceea ce privește comportamentul recurentei, guvernul subliniază că, la nivelul cererii, părțile au făcut schimb de concluzii timp de doi ani. noiembrie 1995 la 11 iunie 1997 mai întâi, înainte de a solicita o fixare. În ceea ce privește întârzierea care a avut loc în rezolvarea cazului, aceasta ar fi cauzată de o congestionare trecătoare a rolului Curții de Apel de la Bruxelles. Cu toate acestea, s-ar fi luat măsuri importante pentru a reduce numărul de cauze pendinte, pentru a evita noi întârzieri în tratarea cauzelor și pentru a îmbunătăți astfel eficiența justiției; prin urmare, guvernul ar fi făcut eforturile necesare pentru a elimina întârzierile. Perioada care trebuie luată în considerare 13. martie 1993 și cazul este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Apel de la Bruxelles. 14. Prin urmare, a durat deja aproape nouă ani și opt luni. Caracterul rezonabil al procedurii 15. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru persoana în cauză (a se vedea, printre altele, Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 19, CEDO 2000-IV, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea consideră că cauza nu prezenta o complexitate deosebită. În ceea ce privește comportamentul recurentei, din dosar nu reiese că aceasta a provocat întârzieri notabile. 17. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea constată că, în primă instanță, cauza nu a putut fi invocată decât la 13 iunie 1995, în timp ce ultimele concluzii au fost schimbate la 3 noiembrie 1994, adică cu șapte luni înainte. În recurs, cauza este în măsură să fie invocată începând cu 17 iunie 1997. martie 1999, în urma avizului de fixare notificat părților la 25 iunie 1997, dar ca urmare a intrării în vigoare a legii din 9 iulie 1997 pentru eliminarea întârzierii judiciare, această cauză a fost încredințată unei camere suplimentare și plasată pe o listă de așteptare. Până în prezent, recurentei nu i s-ar fi comunicat nicio dată de pledoarii. De la cererea de stabilire, a trecut o perioadă de peste cinci ani și patru luni. Nu a fost furnizată nicio explicație pertinentă a acestui termen de către guvern. În jurisprudența constantă, congestionarea cronică a rolului unei instanțe nu constituie o explicație valabilă (a se vedea Hotărârea Probstmeier c. Germania din 1 iulie 1997, Rec. art. 6 alineatul (1) obligă statele contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele să își poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, în special cea a termenului rezonabil (a se vedea Hotărârea Portington c. Grecia din 23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, p. 2633, punctul 33. Având în vedere comportamentul autorităților competente și având în vedere circumstanțele cazului, Curtea consideră că nu se poate considera că o durată de aproape nouă ani și opt luni nu poate fi considerată ca fiind rezonabilă pentru o procedură pendinte. 18. Curtea concluzionează că cauza recurentei nu a fost audiată într-un termen rezonabil. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prin urmare, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În ceea ce privește guvernul, în măsura în care nu s-a pronunțat nicio hotărâre în prezent, Curtea nu poate aduce atingere întrebării dacă repararea care va fi eventual acordată de Curtea de Apel de la Bruxelles va șterge integral sau nu consecințele posibilei încălcări a articolului 6 alin. (1) din Convenție. În aceste circumstanțe, constatarea unei încălcări a Convenției ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. 22. Curtea consideră că prelungirea procedurii dincolo de termenul rezonabil a cauzat, fără îndoială, recurentei un prejudiciu moral care justifică acordarea unei indemnizații. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 23. Pentru nevoile cererii în fața Curții, recurenta solicită 120 000 BEF, adică 2 974,72 EUR, reprezentând cheltuielile și onorariile consultanței sale. La cerere se anexează o situație detaliată a acestor cheltuieli și onorarii, care acoperă toate sarcinile îndeplinite (depunere a cererii, memoriul privind admisibilitatea, memoriul privind fondul și prejudiciul etc.). Guvernul consideră că situația provizorie a cheltuielilor și a onorariilor prezentate de recurentă în sprijinul cererii sale nu permite Curții să se pronunțe cu privire la caracterul său rezonabil sau nu, având în vedere lipsa unei înregistrări a orelor consacrate dosarului de către consiliul recurentei 25. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34484/97, § 30, CEDO 1999 V. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile amintite, Curtea consideră rezonabilă suma solicitată și acordarea acesteia recurentei. Interese moratoriu 26. Curtea consideră că rata dobânzii moratorii care trebuie plătită pe sumele datorate exprimate în euro trebuie să se bazeze pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 7 2002/9381 EUR (șapte mii patru sute treizeci și șase de euro și 90 de cenți) pentru daune morale și 2 974,72 EUR (două mii nouă sute șaptezeci și patru de euro și șaptezeci și doi de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 15 noiembrie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Premier Președinte