CASE OF MERICO v. ITALY

Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat lui S.P. Într-o scrisoare înregistrată din 28 iunie 1988, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 1 iulie 1988 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. 10. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 20 februarie 1991, reclamantul a reiterat intenția sa de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului milan. 11. Prin decizia din 14 martie 1991, care a fost făcută executivă la 27 martie 1991, Magistratul Milan a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 31 decembrie 1992. 12. La 30 noiembrie 1992, reclamantul a notificat chiriașul care a solicitat-o să părăsească sediul.

La o dată neidentificată, el a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 19 februarie 1993. 13. La 3 decembrie 1993, reclamantul a făcut o declarație legală că a solicitat urgent cazare pentru mama sa. 14. Între 19 februarie 1993 și 12 mai 1997 judecătorul a făcut douăzeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 15. La 31 august 1997, reclamantul a retras apartamentul. 16. Legislația internă relevantă este descrisă în hotărârea Curții în cazul Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, §§ 18-35, CEDO 1999-V.

8. The applicant is the owner of an apartment in Milan, which he had let to S.P. 9. In a registered letter of 28 June 1988, the applicant informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 1 July 1988 and asked her to vacate the premises by that date. 10. In a writ served on the tenant on 20 February 1991, the applicant reiterated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate. 11. By a decision of 14 March 1991, which was made enforceable on 27 March 1991, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1992. 12. On 30 November 1992, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

On an unidentified date, he served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 19 February 1993. 13. On 3 December 1993, the applicant made a statutory declaration that he urgently required the premises as accommodation for his mother. 14. Between 19 February 1993 and 12 May 1997 the bailiff made twenty attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession. 15. On 31 August 1997, the applicant repossessed the apartment. 16. The relevant domestic law is described in the Court’s judgment in the case of Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, §§ 18-35, ECHR 1999-V.