SAEZ MAESO contre l'ESPAGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
SAEZ MAESO contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77837/01 prezentate de Ricardo SAEZ MAESO împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 19 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpäääs Pastor Ridruejo Strážnická dnii Maruste Pavlovski Garlicki judecători și Elens Passos graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 octombrie 2001, după ce a intenționat aceasta, pronunță următoarea decizie: reclamantul, dl Ricardo Saez Maeso, este un cetățean spaniol, născut în 1961 și rezident în Valencia. El este reprezentat în fața Curții de către Salvador Castelll Castellano, avocat în baroul Valencia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 ianuarie 1989, reclamantul a solicitat la Universitatea din Valencia eliberarea diplomei de profesor de învățământ primar ca urmare a studiilor pe care le-a urmat la începutul anilor '80. În sprijinul cererii sale, reclamantul a prezentat certificatul oficial eliberat de către școala de formare a profesorilor din învățământul primar în care se declara că reclamantul a reușit toate materiile. Printr-o decizie din 23 octombrie 1989, Universitatea din Valencia a respins cererea reclamantului pe motiv că, în procesul verbal al rezultatelor testelor, s-a arătat că reclamantul nu a reușit să facă matematica. Împotriva acestei decizii, reclamantul a prezentat o acțiune în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță. Printr-o hotărâre contradictorie din 17 decembrie 1992, tribunalul a respins recursul pe motivul că Universitatea a acționat în cadrul competențelor sale și respectarea legalității refuzând eliberarea diplomei solicitate. Instanța a constatat că refuzul de a acorda diploma a fost datorat faptului că a fost constatat că atestarea oficială prezentată de solicitant și care conținea rezultatele obținute în cursul studiilor sale a fost în mod evident retușată în ceea ce privește rezultatul obținut în matematică prin utilizarea unor tipuri mecanografice diferite de cele referitoare la alte materiale. Tribunalul a considerat că Universitatea a comparat pe bună dreptate rezultatul contestat cu procesele-verbale ale examinărilor efectuate în timpul testelor din 1984, unde reiese că reclamantul nu era prezentat, la sesiunea din iunie, la examinarea matematicii și că, în cadrul sesiunii din septembrie, nu a reușit să examineze. În concluzie, tribunalul consideră că Universitatea a acționat corect refuzând să-i acorde diploma solicitată numai pe baza declarației prezentate de solicitant. Împotriva acestei hotărâri, recurentul a formulat un recurs în casare în fața Tribunalului Suprem în care se plângea în special de faptul că lanul original al procesului-verbal care conținea rezultatul testelor de matematică nu a fost prezentat Tribunalului în pofida cererilor sale repetate. printr-o decizie din 10 iunie 1993, Tribunalul Suprem a declarat admisibil recursul. După admisibilitate, Universitatea Valencia și-a depus memoriul împotriva recursului la 9 iulie 1993. printr-o hotărâre din 26 iunie 2000, Tribunalul Suprem a respins recursul din următoarele motive: Recursul în casare ar fi trebuit să fie declarat inadmisibil în cadrul procedurii d . Într-adevăr, caracterul extraordinar al recursului în casare obligă reclamantul la îndeplinirea riguroasă a anumitor cerințe a căror neajuns duce la consecințele respective [la .] Jurisprudența acestei camere a fost deosebit de riguroasă, deja în etapa de prezentare a recursului (pentru toate hotărârile anterioare, a se vedea Hotărârea din 28 martie a prezentei camere) pe baza obligației de a preciza motivul pe care se întemeiază recursul cu invocare în scris de la paragraful relevant al articolului 95 din Legea privind soluționarea litigiilor. În plus, în cazul în care este întemeiat pe alineatul (4), trebuie menționat standardul juridic sau jurisprudența pe care l-am considerat încălcată sau neaplicată de către instanță. În cele din urmă, este vorba despre punerea în aplicare a ordinului menționat la art. 99.1 din această lege pe care o va atrage neobservarea prevăzută la art. 100 alineatul (2). Pe de altă parte, această rigoare în ceea ce privește cerințele formale (a se vedea Hotărârea acestei camere din 6 martie 1999 și celelalte menționate în aceasta) nu poate fi temperată de principiul pro acțiune care, în casare, nu îmbracă forța care îi este recunoscută în cadrul accesului la căile de atac judiciare. În această privință, simpla citire a memoriului depus în sprijinul recursului în Casație escrito de interposición ), arată că, sub rubrica referitoare la motivele recursului, sunt invocate în mod expres ca motiv principal, în primul rând, încălcarea articolului 110 din Legea privind procedura administrativă din 17 iulie 1958 și a articolului 24 din Constituție și ca al doilea motiv, și că încălcarea articolului 131.1 din Legea jurisdicțională Fără nicio referire la art. 95 din această lege sau la art. 95 litera (b) din dispoziția în cauză, pe care motivele de rupere se află în sprijinul și, prin urmare, fără a preciza care dintre motivele care ar putea fi încălcate sunt în joc. Acționând astfel, reclamantul nu a îndeplinit obligația de procedură pe care legea i-o impune cu scopul sancțiunii (...) de a face inadmisibil recursul în temeiul articolului 100.2 menționat anterior - nerespectarea cerințelor articolului 96. După cum am afirmat în hotărârile noastre din 29 mai și din 2 iunie, o astfel de concluzie nu poate fi invalidată de faptul că, în scrisul său, se introduce recursul (preparación del recurso) ), reclamantul a invocat art. 95.1, §4 din Legea judiciară, deoarece este vorba despre cerințe procedurale care se aplică în momente de procedură diferite, care trebuie îndeplinite în fiecare etapă a procedurii. În acest sens, defectele de formalităi comise în cadrul memoriului prezentat în sprijinul recursului în casare nu pot fi corectate în lumina coninutului de la . . În cele din urmă, recursul în casare este formulat ca siil sil sil si . (...) Având în vedere cele de mai sus, recursul în cassation trebuie declarat inadmisibil, ceea ce, în această etapă a procedurii, se transformă într-o respingere a recursului. (...). invocând dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil garantat prin art. 24 din Constituția spaniolă, recurentul a formulat o cale de atac în fața Tribunalului Constituțional. În acțiunea sa, reclamantul s-a plâns în primul rând că Tribunalul Suprem și-a declarat inadmisibil recursul în Casație fără a-i fi acordat posibilitatea, în conformitate cu Legea privind instanța contencioasă-administrativă (LJCA) din 1956, de a repara deficiențele de formalități constatate. Reclamantul susținea că, în multe cazuri, Tribunalul Suprem a luat în considerare motivele prezentate în actul de sesizare în vederea completării memoriului depus ulterior în sprijinul recursului. Reclamantul s-a plâns că aplicarea de către Tribunalul Suprem a cerințelor de procedură era prea riguroasă, având în vedere atât explicațiile suscitate care rezultă atât din declarația inițială de admisibilitate a recursului său, cât și din întârzierea cu care a fost pronunțată hotărârea finală prin care se declară recursul în cele din urmă inadmisibil (la mai mult de șapte ani de la decizia privind admisibilitatea). Prin hotărârea din 20 aprilie 2001, Curtea Supremă a declarat acțiunea inadmisibilă pentru nefondare. În ceea ce privește primul motiv invocat, Curtea Supremă se pronunță astfel. Cu condiția ca reclamantul să submineze încălcarea articolului 24.1 din Constituția spaniolă din cauza unei respingeri excesiv de riguroase și disproporționate a persoanei care privează de o decizie cu privire la fondul pretențiilor sale, acțiunea este în mod evident lipsită de conținut motivând o hotărâre pe fond a acestui Tribunal [constituțional] (...). Potrivit jurisprudenței constante a acestui Tribunal [constituțional], nici principiul pro actione (nu penal) și nici art. 24.1 din Constituția spaniolă (n mai) nu se obligă să se decidă în favoarea celui mai favorabil motiv al reclamantului (Oprirea 160/1997 pentru alte hotărâri). În consecință, o interpretare a cerințelor procedurale referitoare la modalitățile de admisibilitate a recursului în cazație nerațională, ne arbitrară sau vădit eronată (a se vedea. Hotărârea 160/1996, 295/2000) nu contravine articolului 24.1 invocat, care este mai mult atunci când hotărârea criticată este motivată și expune în mod întemeiat motivele reținute în acord cu propria jurisprudență a camerei fără logică (...). În ceea ce privește motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului Suprem, Înalta Instană l-a respins pentru neobosirea căilor de atac prealabile, recurentul care a omis să se plângă la tribunal a quo Dreptul și practica internă relevantă art. 24 alineatul (1) din Constituia spaniolă Orice persoană are dreptul de a obține protecția efectivă a judecătorilor și a tribunalelor pentru exercitarea drepturilor și intereselor sale legitime, fără ca aceasta să poată fi pusă în nici un caz în dreptul de a se apăra. Legea privind jurisdicția contencioasă-administrativă (LJCA) din 1956 Titlul III, Capitolul II: privind revendicările părților art. 43 alineatul (2) (...) în cazul în care, în momentul pronunțării hotărârii sale, instanța consideră că problema supusă examinării sale ar fi putut să nu fie apreciată în mod corespunzător de către părți (...), fără a aduce atingere deciziei definitive, acestea vor fi informate cu privire la aceasta și li se va acorda un termen de zece zile pentru a formula afirmațiile pe care le consideră oportune (...). Titlul IV, Secțiunea II : Cu privire la recursul în Casație art. 95 Recursul în Casație va trebui să se bazeze pe unul sau următoarele motive (...) încălcarea formelor esențiale ale procesului din cauza încălcării normelor de reglementare a hotărârilor judecătorești și a celor care reglementează actele și garanțiile procedurale, cu condiția ca, în acest din urmă caz, să fi fost încălcate în mod material dreptul la apărare. Încălcarea dispozițiilor legale sau a jurisprudenței aplicabile soluționării chestiunilor care fac obiectul dezbaterii. (...) Art. 96 alin. Recursul în Casație se va pregăti pe lângă organul judiciar care a pronunțat decizia atacată (...) prin intermediul unui document în care reclamantul va trebui să-și exprime intenția de a prezenta recursul prin intermediul unei expuneri succinte a condițiilor necesare. (...) art. 97 alineatul (1) (1) În cazul în care în scris prezentat îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul precedent (...), camera contencioasă-administrativă a □ Audiencia nacional sau a instanței superioare de justiție (...) va pune în întârziere părțile pentru a se prezenta, cu condiția să se confeseze, în termen de 30 de zile, în fața camerei contencioasă-administrative a Tribunalului Suprem. (...) Art. 99 alin. (1) În termenul acordat, reclamantul va trebui să se prezinte în fața instanței și să depună la camera contencioasă-administrativă a Tribunalului Suprem memoriul în sprijinul recursului său în care va fi expus în mod rațional motivul (motivele) recursului citând dispozițiile sau jurisprudența pe care aceasta consideră că a fost încălcată. art. 100 alineatul (2) În cazul în care motivul sau motivele invocate în memoriul în susținerea recursului (escrito de interpozición) nu fac parte din cele stabilite la art. 95 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; în cazul în care dispozițiile menționate anterior nu au nici o legătură cu problemele discutate sau în cazul în care, având în vedere faptul că au fost puse în întârziere să repare informațiile constatate, nu se face nici o referire la acestea. c. În cazul în care recursul este în mod clar lipsit de temei sau în cazul în care alte acțiuni similare în esență au fost respinse în fond. În acest caz și înainte de a face decizia da . ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În cazul în care recursul este declarat admisibil din unul sau mai multe motive, o copie a recursului va fi prezentată părții sau părților pârâte pentru a-și prezenta memoriul împotriva recursului (...). În cazul în care este declarat că un act de la o parte la alta nu îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta lege, aceasta va putea repara lipsa de formalitate în cauză în termen de 10 zile (...). În cazul în care Tribunalul constată din oficiu că există un defect de formalitate prevăzut la alineatul precedent, acesta va face o decizie cu privire la acestea și termenul menționat anterior va fi acordat pentru a se remedia lipsa de formalitate (...). (...) GRIEFS Reclamantul subliniază că refuzul de a-i elibera diploma solicitată a împiedicat să devină profesor în domeniul public sau privat. Acesta se plânge în special de respingerea recursului său în casare ca fiind inadmisibilă în timp ce Tribunalul Suprem recunoaște în decizia sa că cerințele formale cerute erau îndeplinite în cadrul la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât recursul a fost declarat admisibil în etapa de examinare a admisibilității printr-o decizie din 10 iunie 1993. Or, în conformitate cu legislația aplicabilă, acesta avea dreptul de a obține o examinare a fondului litigiului. Acesta subliniază, de asemenea, că Tribunalul Suprem și-a anulat prima decizie privind admisibilitatea după mai mult de șapte ani de la data respectivă, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a prezenta eventualele sale afirmații. Pe de altă parte, reclamantul subliniază existența unei jurisprudențe constante a Tribunalului Suprem care permite luarea în considerare a recursului și a memoriului în sprijinul acestui recurs pentru a îndeplini cerințele formale ale acestuia. Comitetul consideră că interpretarea extrem de riguroasă și disproporționată făcută de Tribunalul Suprem și de Tribunalul Constituțional a dispozițiilor care reglementează recursul în Casație laa privat de dreptul de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului Suprem, care a întârziat mai mult de șapte ani pentru a-și declara recursul inadmisibil. Recurentul consideră că interpretarea extrem de riguroasă făcută de Tribunalul Suprem și de Tribunalul Constituțional a dispozițiilor care reglementează recursul în casație este complet disproporționată și că dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din Convenție este privat de dreptul de a avea acces la o instanță în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția a cărei parte relevantă se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea, în stadiul actual al dosarului, consideră că nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului Suprem, care a întârziat mai mult de șapte ani pentru a-și declara recursul inadmisibil. Curtea amintește că, în sistemul juridic spaniol, orice persoană care consideră că procedura la care este parte suferă de termene excesive poate, după sine, să fie reclamată în mod pe deplin în fața instanței responsabile cu cauza, să sesizeze Tribunalul Constituțional cu privire la o cale de atac la amgaro în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Constituție. În plus, articolele 292 și următoarele din Legea organică privind sistemul judiciar oferă posibilitatea, după încheierea procedurii, de a sesiza Ministerul Justiției cu privire la o cerere de despăgubire pentru funcționarea anormală a justiției. Aceasta arată că, potrivit jurisprudenței administrative în acest domeniu (Gonzalez Marínc. Spania (dec.) 39521/98, CEDO 1999-VII) durata excesivă a procedurii este asimilată unei funcționări anormale a administrației justiției și constată, de asemenea, că decizia ministrului poate face obiectul unei acțiuni în fața instanțelor administrative. În consecință, Comisia consideră că calea de drept în cauză prezintă un grad suficient de accesibilitate și de eficacitate pentru justițiabili și constituie, prin urmare, o cale de atac care ar trebui să fie exercitată. În speță, Curtea constată că, în ceea ce privește calea de atac disponibilă în dreptul intern pentru a remedia durata excesivă a procedurii, Tribunalul Constituțional a respins cauza recurentului pentru neobosirea căilor de atac interne, recurentul care a omis să se plângă în prealabil la Tribunalul Suprem. În plus, din dosar nu reiese că reclamantul a utilizat a doua posibilitate care decurge din articolele 292 și următoarele din Legea organică privind sistemul judiciar. În aceste condiții și din cauza faptului că reclamantul a epuizat în mod eficient căile de atac interne care îi erau oferite în temeiul dreptului intern, acesta trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. În măsura în care recurentul: art. 6 alineatul (3) din Convenție, Curtea constată că procedura în litigiu nu se referă la materie penală astfel încât dispoziia în cauză nu este aplicabilă. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind incompatibilă raională cu Convenia în temeiul articolului 35 alineatul (3). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amânează examinarea ui ui ui rii reclamantului întemeiat pe lipsa de acces la o instană din cauza recursului său în casare de către Tribunalul Suprem [art. 6 alineatul (1) din Convenie] Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Francoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte