CtEDO 21.11.2002 Auto

AKCAKAYA and OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.11.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AKCAKAYA and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 485/98, de către Veysel AKÇAKAYA și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 21 noiembrie 2002 în calitate de Camera compusă de Președinte Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Zupančič dna H.S. Greve, judecători și dl V. Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 28 aprilie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitanți, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Veysel Akçakaya, dl İhsan Muharremoğlu, dl Celal Ursavaș și dna Necile Ulu, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1950, 1960, 1961 și, respectiv, din 1943 și locuiesc în Ankara. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl G.Ç. Ekșioğlu, avocat practicant la Ankara. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl E. İșcan, director general adjunct al Consiliului Europei și Drepturilor Omului, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü), parcele expropriate de terenuri aparținând reclamanților din Pursaklar, Solfasol și Bağlum, Ankara, pentru a construi o autostradă. Expropriații au avut loc între februarie 1993 și mai 1995. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând fiecăruia dintre solicitanți și compensarea le-a fost plătită individual atunci când a avut loc expropiarea. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanța de primă instanță le-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală de 30% pe an, și anume rata aplicabilă la data hotărârii instanței.Data de funcționare a ratei statutare de dobânzi a fost stabilită de instanță în ceea ce privește fiecare solicitant. Reclamanții au apelat și Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. În ianuarie și februarie 1998, administrația a plătit reclamanților compensația suplimentară acordată acestora împreună cu dobânda. Dobânzile privind compensarea suplimentară au fost calculate la rata legală aplicabilă între data hotărârii Curții de Casație în favoarea fiecărui reclamant și 31 decembrie 1997, și anume 30%. În ceea ce privește perioada după 1 ianuarie 1998, dobânzile au fost calculate la rata aplicabilă, respectiv 50%. Între 1993 și 1999 rata inflației a fost medie de 81,7% pe an. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că rata dobânzii aplicată pentru calculul compensației suplimentare acordate pentru expropriarea terenurilor lor era prea scăzută. De asemenea, s-au plâns de întârzierile în obținerea compensației lor. La 13 decembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, dl Veysel Akçakaya, dl İhsan Muharremoğlu, dl Celal Ursavaș și dna Necile Ulu, am luat în considerare declarația guvernului Turciei că sunt dispuși să facă o exgrație plata totală de 7.000 de dolari americani (Sette mii) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului care a fost originat în cererea nr. 4885/98. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuieli juridice legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții ... După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept propunerea și acestea, în consecință, renunțe la toate celelalte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii ... Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamanții, am atins.” La 25 septembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească exgrația Dl Veysel Akçakaya, dl İhsan Muharremoğlu, dl Celal Ursavaș și dna Necile Ulu, o sumă totală de 7.000 de dolari americani (7 mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 4885/98. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuieli juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în dolari americani unui cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții ... Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei ...” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să dispună de cererea de la cererile nr. 41949/98, 411988/98, 42121/98, 421225/98, 42128/98, 42129/98, 42131/98, 42135/98, 4214/98, 42441/98 și 42446/98; decide să decidă aplicarea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă