KAHYAOGLU contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 40147/98 prezentată de Mehmet KAHIAOULU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și grefier de secțiune al dlui Berger Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAȚĂ Reclamantul, Mehmet Kahyaolu, este un resortisant turc, cu reședința în Șanläurfa.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1977, Ministerul Apărării a expropriat două terenuri care aparțin reclamantului din Cavsak și Șanl La 9 octombrie și 10 noiembrie 1996, reclamantul a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Șanlćurfa, pentru fiecare teren, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Aceste acțiuni au fost înregistrate la nr. 1997/385 și 1997/672.

1997/385, 16 iulie 1997, instanța a pronunțat o hotărâre prin care a numit Ministerul să plătească o indemnizație suplimentară de 4 391 151 240 de lire turcești (TRL) însoțită de dobânzi simple la rata de 30 % laan începând cu 19 decembrie 1996. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație la 15 septembrie 1997. 1997/672, la 18 noiembrie 1997, tribunalul a acordat un supliment de 2 422 507 671 TRL însoțit de dobânzi simple cu o rată de 30 % laan, începând cu 13 octombrie 1996. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre la 29 decembrie 1997. 1997/672, părțile nu au furnizat nicio precizare cu privire la data plății. GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi insuficiente în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia.

Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. Curtea reamintește mai întâi că a decis la 7 septembrie 1999, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură, să aducă cererea la cunoștința guvernului turc. Curtea observă apoi că guvernul și-a prezentat observațiile la 17 ianuarie 2000 și că reprezentantul reclamantului și-a prezentat răspunsurile la 21 aprilie 2000, după o prelungire a termenului prevăzut în acest scop.

Printr-o scrisoare din 27 mai 2002 recomandată cu confirmare de primire, reclamantului i s-a solicitat să prezinte observații suplimentare, în termen de 17 iunie 2002. Cu această ocazie, s-a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, conform căruia (...) Curtea poate decide să șteargă o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se încheie (...) că reclamantul nu mai intenționează să o mențină (...) reclamantul nu a dat curs acestei scrisori. Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 40147/98 présentée par Mehmet KAHYAOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 janvier 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mehmet Kahyaoğlu, est un ressortissant turc, résidant à Șanlıurfa.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1977, le ministère de la Défense expropria deux terrains appartenant au requérant sis à Cavsak et Șanlıurfa. Des indemnités d’expropriation fixées par le ministère furent versées au requérant. Les 9 octobre et 10 novembre 1996, le requérant introduisit auprès du tribunal de grande instance de Șanlıurfa, pour chaque terrain, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation. Ces actions furent enregistrées sous les n os 1997/385 et 1997/672.

En ce qui concerne le recours n o 1997/385, le 16 juillet 1997, le tribunal rendit un jugement enjoignant le ministère de verser une indemnité complémentaire de 4 391 151 240 livres turques (TRL) assortie d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à partir du 19 décembre 1996. Ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation le 15 septembre 1997. Quant au recours n o 1997/672, le 18 novembre 1997, le tribunal alloua un complément de 2 422 507 671 TRL assortie d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à partir du 13 octobre 1996. La Cour de cassation confirma ce jugement le 29 décembre 1997. L’indemnité complémentaire attribuée en l’affaire n o 1997/385 fut versée au requérant le 25 décembre 1997. Quant au recours n o 1997/672, les parties n’ont fourni aucune précision en ce qui concerne la date du paiement.

GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants. Elle rappelle tout d’abord qu’elle a décidé le 7 septembre 1999, conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement, de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc. La Cour note ensuite que le Gouvernement a déposé ses observations le 17 janvier 2000 et que le représentant du requérant a présenté les siennes en réponse le 21 avril 2000, après une prorogation du délai prévu à cet effet.

Par une lettre du 27 mai 2002 en recommandé avec accusé de réception, le requérant a été invité à présenter des observations complémentaires, dans un délai échéant le 17 juin 2002. A cette occasion, son attention a été attirée sur l’article 37 § 1 a) de la Convention, aux termes duquel : « (...) la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure (...) que le requérant n’entend plus la maintenir (...) ». Le requérant n’a pas donné suite à cette lettre. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président