CtEDO 07.03.2002 Auto

ARABACI contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
07.03.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARABACI contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65714/01 prezentate de Mustafa ARABACI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 7 martie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsasa-Nikolovska H.S. Greve judecători Dl V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 iulie 2000 și înregistrată la 7 februarie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTULUI Reclamantul este un resortisant turc, născut în 1918 și rezident la Șanl Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: un teren se află în orașul Șanl La 19 martie 1999, reclamantul, în dezacord cu suma plătită de către l La 31 ianuarie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea. La 30 iunie 2000, la un an și trei luni după exproprierea terenului și la cinci luni după hotărârea definitivă, a fost plătită reclamantului 957 289 804 000 de lire turce, dintre care 5 816 880 000 de lire turcești pentru cheltuielile de judecată și de avocat. La art. 46 din Constituție, referitor la exproprieri, dispune (...)L.U.D. Expropriere va fi plătită în numerar și în numerar.(.) În cazul în care legea ar autoriza plăți la termen (...) fracțiunea neplătită va fi însoțită de dobânzi la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...) Conform Legii nr. 3095 din 4 decembrie 1984, rata moratorie aplicabilă datoriilor de la ë ë ă era de 50 % pe an. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 4489 la 1 ianuarie 2000, în vederea modificării Legii privind dobânzile legale și moratorii, dobânda datorată pentru întârzierea plății datoriilor de la Õ au fost stabilite la rata anuală de reeșalonare aplicată datoria pe termen scurt de către Banca Centrală la data de 31 decembrie a anului precedent, și anume o rată de 60 % începând cu anul 2000. C. Date economice la momentul faptelor, rata inflației era de 60 % pe an. Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe listele de indexuri ale prețurilor cu amănuntul publicate de către Institutul de Statistică al statului. Potrivit listei relevante, luând cifra de Valoarea de piață a terenului și, la data la care terenul a fost expropriat, la 638 600 000 000 de lire turcești, în timp ce terenul a fost plătit reclamantului în acea perioadă, 68 600 000 000 de lire turce, adică 10,74 % din valoarea reală a terenului. 89,26 % din această valoare, adică suma de 570 000 000 000 de lire turce, a fost acordată mai târziu de tribunalul de stat. Suma de 952 000 000 000 de lire turcești pe care l-a plătit reclamantului în iunie 2000, ca supliment la suma de 952 000 000 de lire turcești, corespundea cu aproximativ 94,89% din valoarea reală a sumei rămase, ceea ce ar fi trebuit să se ridice de fapt la 1 003. 000 000 de lire turcești ca urmare a ratei inflației pentru aceeași perioadă (570 000 000 000 x (2895,1/1637,5)). Până în prezent (10,74 + (89,25 x 94,89)%), reclamantul a atins, la sfârșitul procedurii de expropriere, o sumă echivalentă cu 95,4% din valoarea reală a terenului său expropriat. Reclamantul se plânge de o pierdere de valoare a complementului din culpă obținut după un an și trei luni de procedură judiciară și cu o întârziere de plată datorată la mai multe luni, în special din cauza insuficienței dobânzilor aferente. În acest sens, acesta susține că rata anuală a inflației în Turcia a atins, în această perioadă, 80%, în timp ce dobânda medie curentă de la data acțiunii în justiție până la data plății nu mai este decât de 50%. În acest sens, se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamantul se plânge de o pierdere de valoare a complementului din culpă obținut după un an și trei luni de procedură judiciară și cu o întârziere de plată datorată mai ales din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. În acest sens, se menționează art. 1 din Protocolul nr. 1 astfel de formulare: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea arată că, la cererea sa, tribunalul de mari instanțe i-a acordat apoi o indemnizație suplimentară cu dobânzi simple începând cu data cedării terenului. În plus, la cererea sa, tribunalul de mari instanțe i-a acordat o indemnizație suplimentară cu dobânzi simple începând cu data cedării terenului. 2000, la un an și la trei luni de la cesiunea terenului și la cinci luni de la decizia Curții de Casație. Nu se poate evita întotdeauna ca justițiabilii să nu fie în dezacord cu suma de plată a despăgubirii plătite în momentul exproprierii și să sesizeze instanțele naționale cu privire la o cerere de despăgubire suplimentară. Dacă este cazul, o despăgubire suplimentară plus o rată de dobânzi a fost plătită exproprierilor. Curtea remarcă faptul că o astfel de măsură trebuie să asigure un echilibru corect între cerințele de interes general și imperativele drepturilor fundamentale ale persoanei fizice. În acest scop, aceasta trebuie să se asigure că: un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fost respectat și că persoana privată de proprietatea sa nu este văzută impunerea unei sarcini excesive (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârile Lithgow și alții c. Regatul Unit din 8 iulie 1986, seria A nr. 102, p. 50, § 120, și Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 90, § 82). Este adevărat că Curtea a considerat deja că diferența semnificativă dintre valoarea creanțelor de la ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Cu toate acestea, Curtea constată că prezenta cauză este diferită de cauza Aka și de alte cauze similare din următoarele motive. În primul rând, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 4489 care amenda Legea privind interesele legale și moratorii, plata despăgubirii suplimentare de către reclamant a avut în vedere o rată de dobândă apropiată de rata minimă de reeșalonare a Băncii Centrale a Turciei cu efect de la data transferului de proprietate, ceea ce limita cu atât mai mult consecințele inflației (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Lithgow și altele menționate anterior, p. 58; 145). Cu alte cuvinte, rata dobânzii scadente prevăzută de lege era în mod rezonabil legată de deprecierea monedei în perioada luată în considerare și nu a avut un caracter care să permită crearea unei diferențe semnificative între suma plătită reclamantului în iunie 2000 și valoarea reală a bunurilor sale expropriate în martie 1999. În al doilea rând, având în vedere diversitatea indicilor economici și fluctuațiile economiei, rata dobânzii scadente poate fi în unele cazuri ușor superioară și în altele ușor inferioară ratei inflației; într-adevăr, Curtea constată că reclamantul a obținut un supliment de 570 000 000 de lire turcești, care i-a fost plătit în iunie 2000, adică la un an și trei luni după data de expropriere și la cinci luni după decizia finală. Aceasta reamintește că rata inflației a fost în medie de 60% pe an, dar nu 80%, așa cum susține reclamantul. Luând în considerare indiciile care figurează pe lista publicată de Institutul de Statistică al statului, suma la data plății ar fi fost de aproximativ 1 003 000 000 de lire turce. Aceasta subliniază faptul că rata simplă a dobânzii aplicată în decontarea datoriei la termen a fost de 50% pentru perioada cuprinsă între cesiunea terenului și modificarea Legii nr. 3095. În ianuarie 2000, rata aplicată a fost de 60%, și anume rata anuală de reeșalonare aplicată de Banca Centrală. Potrivit calculelor Curții, suma plătită efectiv reclamantului, plus o rată anuală a dobânzii (din martie 1999 până în iunie 2000), de 952 000 000 de lire turce, reprezentând 95,4% din despăgubirile integrale. În aceste împrejurări, Curtea consideră că suma plătită efectiv reclamantului era destul de mare, chiar dacă nu părea să corespundă unei compensații integrale. Curtea consideră că o astfel de diferență atât de mică (mai puțin de 5 mai puțin) putea fi considerată ca o marjă de profit cauzată de metoda de calcul. În plus, în pofida întârzierii inevitabile între expropriere și plata despăgubirii suplimentare, procedura de obținere a unei despăgubiri suplimentare nu conduce la termene suficient de mari pentru a duce la o încălcare a articolului 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea James și alții c. Regatul Unit, seria A nr. 98, p. 37-38 alineatul 57). Având în vedere marja de calcul în această cauză, Curtea este de părere că plata în litigiu a unei sume mult mai mici decât cea a compensării integrale nu pune în pericol echilibrul corect între protecția interesului general și cea a drepturilor reclamantului și nu depășește încălcarea convenției. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Vincent Berger Georg RESS Modululr Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-06-12
0,96
ULUCAN et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44262/98 présentée par Emin ULUCAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre
CtEDO 2003-10-16
0,96
ARDIC contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39811/98 présentée par Mustafa ARDIÇ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 octobre 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress, président, I.
CtEDO 2002-09-12
0,96
Y.U. contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 41068/98 présentée par Y.U. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress, président, M. I. Cabral B
CtEDO 2002-11-21
0,96
KAHYAOGLU et KAHYAOGLU contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 41586/98 présentée par Reşit KAHYAOĞLU et Tursun KAHYAOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G.
CtEDO 2002-09-12
0,95
KABASAKAL contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 67325/01 présentée par Murat KABASAKAL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress, président, M.
Sursă