ACAR v. TURKEY

Șan ACAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 mai 2002 în calitate de Cameră compusă din Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska, judecătorii H.S. Greve și dl V. Berger, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 1996, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamant la 5 noiembrie 2001 și, respectiv, 11 ianuarie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul Șan Acar este un național turc, născut în 1937 și locuiește în Balıkesir. El este reprezentat în fața Curții de dl Turgut İnal și dna. Ferhunde İnal, avocați care practică în Balıkesir. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 martie 1993, terenurile aparținând reclamantului au fost expropriate prin ordonanță a Ministerului Finanțelor și vamalilor. Această decizie a fost înaintată reclamantului la 29 septembrie 1993 și, având în vedere că el nu a contestat această decizie în fața instanțelor naționale, decizia de expropriare a devenit finală la 21 octombrie 1993. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, la 31 mai 1994 Curtea Civilă Balıkesir a Jurisdicției Generale i-a acordat o compensare suplimentară plus dobânzi la 30% pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 10 noiembrie 1994. Cu toate acestea, suma corespunzătoare nu a fost plătită reclamantului. Între timp, în urma modificării Legii nr. 3095 la 8 August 1997, rata dobânzilor pe datoriile de stat întârziate a fost crescută la 50% pe an începând cu 1 ianuarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos. DATA PRIVIND CARE DECIZIA DE EXPROPRIARE SE ÎNCEPTĂ DATA FINALĂ A DECIZIEI FINALE DIN TRIBUNALUL DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ AMUNTUL APROXIMAT DE STAT DE DATA DECIZIE FINALĂ (în lira turcă) DATA DE PĂRARE 21.10.1993 10.11.1994 133.121.000 Niciunul COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în momentul în care rata anuală de inflație a fost de aproximativ 70% în Turcia, el a fost plătit rată de dobânzi insuficientă (30% pe an) pentru compensații suplimentare primite în urma expropiării terenurilor sale. Reclamantul susține că prin amânarea compensației, autoritățile naționale au considerat inadecvată. DREPTUL Ca urmare a contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul Secțiunii a fost solicitat să asiste părțile la obținerea unei soluții la această chestiune. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 2 750 (doi mii șapte sute cincizeci) de dolari americani dlui Șan Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31297/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari SUA unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispuse să plătească suma de 2.750 (doi mii șapte sute cincizeci) dolari americani care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Șan Acar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 31297/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 31297/96

by Șan ACAR

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

May

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

M.

Tsatsa

-

Nikolovska

,

Mrs

H.S.

Greve

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 January 1996,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicant and the Government on 5

November

2001 and 11

January

2002 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Șan Acar, is a Turkish national, born in 1937 and lives in Balıkesir. He is represented before the Court by Mr Turgut İnal and Mrs

Ferhunde İnal, lawyers practising in Balıkesir.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 9 March 1993 land belonging to the applicant was expropriated by order of the Ministry of Finance and Customs. This decision was served on the applicant on 29 September 1993 and as he did not challenge this decision before national courts, the expropriation decision became final on 21 October 1993.

Following the applicant’s request for increased compensation, on 31

May

1994 the Balıkesir Civil Court of General Jurisdiction awarded him an additional compensation plus interest at the rate of 30% per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 10 November 1994. However,

the due amount was not paid to the applicant.

In the meantime, following the amendment of Law No. 3095 on 8

August 1997, the rate of interest on overdue State debts was increased to 50% per annum as of 1

January 1998.

Details are indicated in the table below.

DATE ON WHICH THE EXPROPRIATION DECISION BECAME FINAL

DATE OF FINAL DECISION BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

THE APPROXIMATE AMOUNT OF STATE DEBT ON THE DATE OF FINAL DECISION

(in Turkish Liras)

DATE OF PAYMENT

21.10.1993

10.11.1994

133,121,000

None

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was approximately 70%, he had been paid insufficient interest rate (30% per annum) for additional compensation received following the expropriation of his land. The applicant submits that by deferring the compensation, national authorities rendered it inadequate.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 2,750 (two thousand seven hundred and fifty) United States dollars to Mr Șan Acar with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 31297/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court...

This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 2,750 (two thousand seven hundred and fifty) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr

Șan Acar with a view to securing a friendly settlement of application no. 31297/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President