CAETANO contre le PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
CAETANO contre le PORTUGAL (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65264/01 prezentate de António CAETANO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 august 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, domnul António Caetano, este un resortisant portughez, născut în 1949 și rezident în São Domingos de Rana (Portugalia). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant și de guvern la cererea judecătorului raportor, pot fi rezumate după cum urmează: La 4 iulie 1994, a fost arestat și acuzat, printre altele, de șefi de abuz de putere, falsificați în scris și escrocherii. În iulie 1995, el a fost reținut provizoriu la 12 octombrie 1996. La 16 decembrie 1997, Tribunalul Penal din Lisabona l-a judecat pe reclamant vinovat de infracțiunile în cauză și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Reclamantul a fost reținut la sediul din Linhó până la 6 iulie 2000, data la care a fost transferat la sediul special din Santarém, destinat unor agenți de poliție, militari, avocați și magistrați. Reclamantul a fost eliberat condiționat în februarie sau martie 2002. În perioada detenției sale la instituția din Linhó, reclamantul pretinde că a fost supus la tot felul de abuzuri din partea celorlalți deținuți, datorate calității sale de fost ofițer de poliție judiciară. La 27 martie 1995, reclamantul a găsit în oala sa, la masa de prânz, un cui ruginit, care ar fi fost plasat acolo de un coleg de celulă. Reclamantul s-a plâns directorului închisorii, fiind inițiată o anchetă la ordinul acestuia din urmă. Într-o notă datată 26 aprilie 1995, anchetatorul indiqua quel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Subliniind apoi că, în general, reclamantul nu era bine privit de către colegii săi de celulă, investigatorul l-a sfătuit pe directorul închisorii să consolideze supravegherea alimentelor reclamantului. La 27 aprilie 1995, directorul a purtat această notă în atenția gardienilor și le-a ordonat să-și consolideze supravegherea față de solicitant. La 29 septembrie 1997, reclamantul a fost atacat de un coleg de celulă, C.C.A., cu mai multe lovituri și lovituri de picior. A fost tratat la spitalul din Cascais în aceeași zi. În urma audierii din 31 decembrie 1997, în cadrul anchetei interne efectuate de serviciile instituției din Linhó, C.C.A. a declarat că a atacat reclamantul deoarece, fiind sub o mare presiune ca urmare a unei sancțiuni disciplinare pe care a făcut-o, a decis să se răzbune pe reclamant, pe care el știa că este un ofițer de poliție care La 6 octombrie 1997, reclamantul a depus o plângere penală împotriva C.C.A. în fața Parchetului din Cascais. La 9 martie 1998, procurorul districtual a prezentat rechizițiile sale împotriva C.C.A., care a fost acuzat de asalt. De asemenea, acesta a informat reclamantul cu privire la posibilitatea sa de a depune o cerere de despăgubire prin intermediul unui avocat. La 4 mai 1998, reclamantul a declarat că dorește să formuleze o cerere de despăgubire nu numai împotriva persoanei acuzate, ci și împotriva statului, pe care l-a considerat răspunzător pentru agresiunea pe care a făcut-o. El a solicitat, de asemenea, asistența judiciară și desemnarea unui avocat din oficiu. La data de 17 noiembrie 1998, instanța de judecată din statul Cascais desemnează un avocat din oficiu reclamantului. La 18 noiembrie 1998, această ordonanță a fost adusă la cunoștința reclamantului. La 7 ianuarie 1999, dosarul a fost transmis Tribunalului din Cascais fără a se pune la dispoziție nicio cerere de despăgubiri Ö a fost adresat de către avocatul din oficiu al reclamantului. La data de 22 aprilie 1999, tribunalul a pronunțat sentința de condamnare a C.C.A. a șefului bătăilor și rănilor și l-a condamnat la pedeapsa cu închisoarea cu suspendare pe data de 12 luni. Iunie 1999, avocatul din oficiu al reclamantului a informat instanța cu privire la faptul că a suspendat stagiul de avocatură la 30 aprilie 1999 și a solicitat înlocuirea sa cu un alt avocat din oficiu. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de încheierea procedurii penale în care a făcut obiectul acesteia și consideră, în special, că faptele cauzei nu au fost examinate în mod corespunzător de instanțele interne. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a făcut. El susține că responsabilitatea îi revine la adresa statului în măsura în care nu ar fi trebuit să fie reținut cu deținuți care știau că era fost polițist judiciar. Reclamantul se plânge de la sfârșitul procedurii penale la care a fost supus; la art. 6 alin. (1) din Convenție, care se citește în special în acest fel Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Curtea reamintește că art. 19 din Convenție are doar sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenție pentru părțile contractante. În special, nu îi revine sarcina de a cunoaște erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (Garcia Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999 I). Or, presupunând chiar că condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite în speță, ceea ce Curtea nu găsește stabilit, este necesar să se constate că recurentul își respinge obiecțiile în această privință, pur și simplu susținând că instanțele interne nu au examinat în mod corespunzător faptele cauzei. În lipsa oricărei alte indicații care să permită să se considere că procedura în cauză nu a avut un caracter echitabil, Curtea nu poate decât să conchidă că nu există nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-ar fi făcut. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Restaurează examinarea ui ui â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â âTMȘ â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â âTMȘ âTMȘ âTMȘ âTMȘ â â â âTMȘ â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â TM â TM TM TM TM â â â â â â â â â â â â â â â TM TM TM TM TM â TM TM TM â TM TM â â â â TM â â â â â â â â â â â â â â â â â TM TM TM TM TM TM â â â â â â TM TM â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â TM TM TM TM TM TM