BABINSKY v. SLOVAKIA

Reclamantul, dl Stanislav Babinský, este un național slovac, care s-a născut în 1939 și trăiește în Trstená. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Vršanský, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura privind acțiunea reclamantului împotriva Companiei Slovace și a Televiziunei Slovace La 25 iulie 1991, reclamantul a depus o acțiune de protecție a reputației sale în fața Curții de District Bratislava I. El a susținut că un film privind persoana sa produsă de societatea acuzată a fost difamat. La 3 februarie 1992, acțiunea a fost transferată Curtei de district Bratislava III din motive de competență. La 9 iulie 1992, Curtea de district Bratislava III a constatat că nu are competența de a face față cazului. La 30 septembrie 1992, dosarul a fost depus Curtea de oraș Bratislava și la 2 octombrie 1992 acesta a ordonat Curtea de district Bratislava III să se ocupe de acest caz. La 8 iulie 1993, Curtea de District a desfășurat o ședință. Reclamantul a prezentat un document din 15 iunie 1993 prin care el și-a modificat acțiunea și a explicat că aceaceasta a fost adresată și împotriva Televiziunei Slovace. Cazul s-a suspendat în timp ce judecătorul președinte s-a considerat prejudecat. La 14 octombrie 1993, Curtea Orașului Bratislava a exclus trei judecători din Curtea de District să se ocupe de cazul reclamantului. Între 20 decembrie 1993 și 12 iulie 1997, Curtea de District a încercat fără succes să obțină de la Curtea Regională Bratislava dosarul privind procedurile penale împotriva reclamantului care a fost încheiat anterior și care a dat naștere la filmul în cauză. Dosarul nu a putut fi depus Curtea de District, deoarece era necesar în contextul examinării cererii reclamantului de deschidere a procedurii penale. La 14 septembrie 1995, președintele Curții de District Bratislava III a transferat cazul într-o cameră diferită. La 10 iunie 1997, Curtea de District Bratislava III a acordat reclamantului cererea de a prelungi acțiunea și de a considera și televiziunea slovacă ca acuzat în acest caz. La 12 noiembrie 1997, Curtea de District a avut o audiere. La 26 noiembrie 1997 Štúdio Koliba, a.s., a informat Curtea de District că acesta a fost succesorul legal al Companiei de Film Slovacie. La 12 noiembrie 1997 și la 12 martie 1998, reclamantul a prezentat Curții de District hotărârea pronunțată în cadrul procedurii penale împotriva acestuia și, de asemenea, o hotărâre prin care a fost respinsă cererea de reluare a procedurii penale. La 6 și 20 aprilie 1998, Curtea de District a convocat avocatul reclamantului la o ședință informativă. Avocatul a apărut la 30 aprilie 1998. La 3 decembrie 1998, un judecător al Curții de District Bratislava III a auzit avocatul reclamantului. La 16 februarie 2000, Curtea de District Bratislava III a întrerupt procedura. La 1 august 2000, Curtea Regională Bratislava a anulat decizia de primă instanță. La 4 decembrie 2000, unul dintre inculpați a informat instanța că o societate diferită deținea drepturile referitoare la film. La 2 ianuarie 2001, instanța a solicitat societății în cauză să prezinte un videoclip al filmului. La 17 ianuarie 2001, un reprezentant al societății a informat instanța că societatea nu a deținut filmul. La 28 februarie 2001, cazul a fost suspendat ca unul dintre acuzați nu a apărut. Hotărârea Curții Supreme de a respinge această cerere a fost transmisă avocatului reclamantului la 10 iulie 2001. La 1 august 2001, una dintre societățile inculpate a informat instanța că a devenit faliment și a solicitat suspendarea procedurii. Curtea de district a avut audieri la 6 martie 2002 și la 26 aprilie 2002. Cazul a fost suspendat până la 26 iunie 2002. Procedura privind acțiunea reclamantului împotriva unui editor La 25 iulie 1991, reclamantul a introdus o procedură de protecție a reputației sale pe motivul faptului că o carte publicată de „Práca - vydavate î.stvo a nakladate .stvo odborárov na Slovensku” conține declarații difamatorii în ceea ce privește persoana sa. La 26 august 1991, reclamantul a plătit taxele de judecată. Curtea de district Bratislava I a luat mai multe măsuri procedurale în vederea obținerii dovada documentară relevantă. La 13 februarie 1992, judecătorul a invitat avocatul reclamantului să precizeze ce declarații consideră difamatorii. Reclamantul a fost informat în plus că instanța nu a putut procedura în calitate de procuror general al Republicii Federale Cehă și Slovacă în cazul reclamantului, pe care Curtea de District a considerat-o necesară consultării, a fost trimisă Biroului Procurorului General al Republicii Federale Cehă și Slovacă. La 23 aprilie 1992, reclamantul a depus informații suplimentare Curtei de district Bratislava I la cererea acesteia. La 12 mai 1992, Curtea de district Bratislava I a suspendat procedura deoarece dosarul privind procedurile penale împotriva reclamantului era încă examinat de către Biroul Procurorului General. La 25 august 1992, Curtea de District a solicitat acesteia să îi prezinte dosarul penal. La 22 septembrie 1992, Oficiul Procurorului General a răspuns că o plângere în interesul legii a fost depusă în numele reclamantului în cadrul procedurii penale și că dosarul a fost depus Curții Supreme a Republicii Federale Cehe și Slovace. La 10 septembrie 1993, președintele Curții de District Bratislava I a atribuit cazul reclamantului unui alt judecător. Acesta a primit dosarul la 1 august 1995. La 7 septembrie 1995, Curtea de District a solicitat dosarul penal de mai sus. La 14 septembrie 1995, Curtea Regională Bratislava a răspuns că dosarul urma să fie trimis Curții Supreme în contextul examinării cererii reclamantei de reluare a procedurii penale. Curtea de district a reiterat cererea de mai multe ori. La 18 decembrie 1997, Curtea de district Bratislava I a suspendat cazul. La 26 februarie 1998, reclamantul a prezentat informații suplimentare la cererea judecătorului. O audiere programată pentru 2 martie 1998 a fost suspendată, deoarece acuzatul nu a putut participa. Reclamantul a solicitat transferul cazului la Curtea de District Dolný Kubín. La 5 august 1998, Curtea Supremă a respins această cerere. Părțile nu au putut să apară la o audiere programată pentru 24 februarie 1999. La 26 aprilie 1999, Curtea de District a suspendat cazul, deoarece avocatul inculpatului a susținut că clientul său nu a fost succesor al societății împotriva cărora reclamantul a depus inițial acțiunea. La 14 mai 1999, avocatul reclamantului a solicitat accesul la registrul societăților în vederea stabilirii faptelor relevante referitoare la inculpat. La 9 septembrie 1999 și la 1 decembrie 1999, judecătorul Curții de District Bratislava I a solicitat dosarul relevant din registrul societăților. La 24 octombrie 2000, reclamantul a solicitat o modificare a acuzaților. La 1 decembrie 2000, cazul a fost atribuit unui alt judecător. La 26 aprilie 2001, reclamantul a fost solicitat să-și precizezeze cererile. El a răspuns la 31 mai 2001. art. 48 alineatul (2) din Constituție prevede, printre altele, că fiecare persoană are dreptul să fie judecată fără întârziere nejustificată. De la 1 ianuarie 2002, Constituția a fost modificată în sensul că, printre altele, persoanele fizice și juridice pot se plânge de o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale în temeiul art. 127, partea relevantă din care se citește după cum urmează: „1. Curtea Constituțională decide cu privire la plângerile depuse de persoane fizice sau juridice care susțin încălcarea drepturilor sau libertăților lor fundamentale sau a drepturilor omului și libertăților fundamentale consemnate în tratatele internaționale ratificate de Republica Slovacă ... cu excepția cazului în care protecția acestor drepturi și libertăți intră sub jurisdicția unei instanțe diferite. În cazul în care Curții Constituționale constată că o plângere este justificată, aceasta pronunță o decizie care declară că drepturile sau libertățile unei persoane prevăzute la alineatul (1) au fost încălcate ca urmare a unei decizii finale, printr-o măsură anume sau prin alte interferențe. În cazul în care încălcarea constatată este rezultatul nerespectării acțiunii, Curtea Constituțională poate ordona [autoritatea] care a încălcat aceste drepturi sau libertăți să ia măsurile necesare. În același timp, Curtea Constituțională poate returna cazul autorității în cauză pentru proceduri suplimentare, pentru ca o astfel de autoritate să se abțină de la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ... sau, dacă este cazul, ordona ca cei care încălcați drepturile sau libertățile prevăzute la alineatul (1) să restabilească situația existentă înainte de încălcare. În decizia sa privind o plângere, Curtea Constituțională poate acorda satisfacție financiară adecvată persoanei ale căror drepturi în temeiul alineatului (1) au fost încălcate.” ... Punerea în aplicare a dispozițiilor constituționale de mai sus este mai detaliată în secțiunile 49 - 56 din Legea nr. 38/1993 (Legea Curții Constituționale), astfel cum a fost modificată începând cu 20 martie 2002. După această dată, Curtea Constituțională a pronunțat o serie de hotărâri în care a constatat încălcarea articolului 48 alineatul (2) din Constituție, a ordonat instanței generale în cauză să evite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii și a acordat reclamanților de succes compensații financiare în ceea ce privește întârzierile care au avut loc deja. Potrivit unei scrisori explicative de către președintele Curții Constituționale din 6 iunie 2002, nimic nu împiedică Curtea Constituțională să se ocupe de plângeri cu privire la lungimea procedurii în cazurile în care au fost de asemenea inaugurate proceduri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, cu condiția ca procedurile interne care se plângeau să fie încă în așteptare în momentul în care se depune plângerea constituțională.

The applicant, Mr Stanislav Babinský, is a Slovakian national, who was born in 1939 and lives in Trstená. The respondent Government were represented by Mr P. Vršanský, their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Proceedings concerning the applicant’s action against the Slovakian Film Company and the Slovakian Television On 25 July 1991 the applicant lodged an action for protection of his reputation with the Bratislava I District Court. He claimed that a film concerning his person produced by the defendant company was defamatory. On 3 February 1992 the action was transferred to the Bratislava III District Court for reason of jurisdiction. On 9 July 1992 the Bratislava III District Court found that it lacked jurisdiction to deal with the case. On 30 September 1992 the case file was submitted to the Bratislava City Court and on 2 October 1992 the latter instructed the Bratislava III District Court to deal with the case. On 8 July 1993 the District Court held a hearing. The applicant submitted a document dated 15 June 1993 by which he amended his action and explained that it was directed also against the Slovakian Television. The case was adjourned as the presiding judge considered herself biased. On 14 October 1993 the Bratislava City Court excluded three District Court judges from dealing with the applicant’s case. Between 20 December 1993 and 12 July 1997 the District Court unsuccessfully attempted to obtain from the Bratislava Regional Court the file concerning criminal proceedings against the applicant which had been terminated earlier and which had given rise to the film in question. The file could not be submitted to the District Court as it was needed in the context of examination of the applicant’s request for re-opening of the criminal proceedings. On 14 September 1995 the president of the Bratislava III District Court transferred the case to a different chamber. On 10 June 1997 the Bratislava III District Court granted the applicant’s request to extend the action and to consider also the Slovakian Television as a defendant in the case. On 12 November 1997 the District Court held a hearing. On 26 November 1997 Štúdio Koliba, a.s. informed the District Court that it was the legal successor to the Slovakian Film Company. On 12 November 1997 and on 12 March 1998 the applicant submitted to the District Court the judgment delivered in the criminal proceedings against him and also a decision by which his request for re-opening of the criminal proceedings had been dismissed. On 6 and 20 April 1998 the District Court summoned the applicant’s lawyer to an informative hearing. The lawyer appeared on 30 April 1998. On 3 December 1998 a judge of the Bratislava III District Court heard the applicant’s lawyer. On 16 February 2000 the Bratislava III District Court discontinued the proceedings. On 1 August 2000 the Bratislava Regional Court quashed the first instance decision. On 4 December 2000 one of the defendants informed the court that a different company owned the rights in respect of the film. On 2 January 2001 the court requested the company concerned to submit a video-tape of the film. On 17 January 2001 a representative of the company informed the court that the company did not possess the film. On 28 February 2001 the case was adjourned as one of the defendants failed to appear. Subsequently the applicant requested that the case be transferred to a different court. The Supreme Court’s decision to dismiss this request was served on the applicant’s lawyer on 10 July 2001. On 1 August 2001 one of the defendant companies informed the court that it had become bankrupt and requested that the proceedings be adjourned. The District Court held hearings on 6 March 2002 and on 26 April 2002. The case was adjourned until 26 June 2002. The proceedings are pending. Proceedings concerning the applicant’s action against a publisher On 25 July 1991 the applicant brought proceedings for protection of his reputation on the ground that a book published by “Práca - vydavateľstvo a nakladateľstvo odborárov na Slovensku” contained defamatory statements in respect of his person. On 26 August 1991 the applicant paid the court fees. Subsequently the Bratislava I District Court took several procedural steps with a view to obtaining the relevant documentary evidence. On 13 February 1992 the judge invited the applicant’s lawyer to specify which statements he considered defamatory. The applicant was further informed that the court could not proceed with the case as the criminal file concerning the applicant’s case, which the District Court deemed necessary to consult, had been sent to the Office of the General Prosecutor of the Czech and Slovak Federal Republic. On 23 April 1992 the applicant submitted further information to the Bratislava I District Court at the latter’s request. On 12 May 1992 the Bratislava I District Court suspended the proceedings as the file concerning criminal proceedings against the applicant was still being examined by the Office of the General Prosecutor. On 25 August 1992 the District Court requested the latter to submit the criminal file to it. On 22 September 1992 the Office of the General Prosecutor replied that a complaint in the interest of the law had been lodged on the applicant’s behalf in the criminal proceedings and that the case file had been submitted to the Supreme Court of the Czech and Slovak Federal Republic. On 10 September 1993 the president of the Bratislava I District Court assigned the applicant’s case to a different judge. The latter received the case file on 1 August 1995. On 7 September 1995 the District Court requested the above criminal file. On 14 September 1995 the Bratislava Regional Court replied that the file was about to be sent to the Supreme Court in the context of examination of the applicant’s request for re-opening of the criminal proceedings. Subsequently the District Court reiterated the request several times. On 18 December 1997 the Bratislava I District Court adjourned the case. On 26 February 1998 the applicant submitted further information at the judge’s request. A hearing scheduled for 2 March 1998 was adjourned as the defendant could not attend. The applicant requested that the case be transferred to the Dolný Kubín District Court. On 5 August 1998 the Supreme Court dismissed this request. The parties failed to appear at a hearing scheduled for 24 February 1999. On 26 April 1999 the District Court adjourned the case as the defendant’s counsel claimed that his client was not a successor to the company against which the applicant had originally lodged his action. On 14 May 1999 the applicant’s lawyer asked for access to the companies register with a view to establishing the relevant facts concerning the defendant. On 9 September 1999 and on 1 December 1999 the Bratislava I District Court judge requested the relevant file from the companies register. On 24 October 2000 the applicant requested a change in the defendants. On 1 December 2000 the case was assigned to a different judge. On 26 April 2001 the applicant was requested to specify his claims. He replied on 31 May 2001. The proceedings are pending. Article 48 (2) of the Constitution provides, inter alia, that every person has the right to have his or her case tried without unjustified delay. As from 1 January 2002, the Constitution has been amended in that, inter alia, individuals and legal persons can complain about a violation of their fundamental rights and freedoms pursuant to Article 127 the relevant part of which reads as follows: “1. The Constitutional Court shall decide on complaints lodged by natural or legal persons alleging a violation of their fundamental rights or freedoms or of human rights and fundamental freedoms enshrined in international treaties ratified by the Slovak Republic ... unless the protection of such rights and freedoms falls within the jurisdiction of a different court. 2. When the Constitutional Court finds that a complaint is justified, it shall deliver a decision stating that a person’s rights or freedoms set out in paragraph 1 were violated as a result of a final decision, by a particular measure or by means of other interference. It shall quash such a decision, measure or other interference. When the violation found is the result of the failure to act, the Constitutional Court may order that [the authority] which violated such rights or freedoms should take the necessary action. At the same time the Constitutional Court may return the case to the authority concerned for further proceedings, order that such an authority abstain from violating fundamental rights and freedoms ... or, where appropriate, order that those who violated the rights or freedoms set out in paragraph 1 restore the situation existing prior to the violation. 3. In its decision on a complaint the Constitutional Court may grant adequate financial satisfaction to the person whose rights under paragraph 1 were violated.” ... The implementation of the above constitutional provisions is set out in more detail in Sections 49 - 56 of Act No. 38/1993 (the Constitutional Court Act), as amended with effect from 20 March 2002. After that date the Constitutional Court delivered a number of decisions in which it found a violation of Article 48 (2) of the Constitution, ordered the general court concerned to avoid any further delays in the proceedings and awarded the successful complainants financial compensation in respect of delays which had already occurred. According to an explanatory letter by the president of the Constitutional Court of 6 June 2002, nothing prevents the Constitutional Court from dealing with complaints about length of proceedings in cases in which proceedings have also been instituted before the European Court of Human Rights provided that the domestic proceedings complained of are still pending at the moment when the constitutional complaint is filed.