SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FRATTINI ȘI ALTELE c. ITALIA (Cercetarea nr. 52924/99) HOTĂRÂREA (Revizuire) STRASBURG 26 noiembrie 2002 DEFINIF 26/02/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Frattini și alte c. Italia (cerere în rejudecare a hotărârii din 12 februarie 2002), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnul Nicolas Bratza președinte Pastor Ridruejo Palm domnii Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători Ferrari Bravo judecător ad hoc, și grefierul secțiunii după ce a intenționat în camera Consiliului la 5 noiembrie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 52924/99) îndreptată împotriva Republicii Italiene și ale cărei cetățeni italieni, dnii Gennaro Frattini, Mario Marra, Pasquale Mele și Elia Longocardo, ( La 26 ianuarie 1998, în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 12 februarie 2002, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii. Curtea a decis, de asemenea, să acorde fiecărui reclamant 7 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 500 EUR pentru cheltuieli și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 4 iulie 2002, guvernul a informat Curtea că reclamantul domnului Elia Longobardo a decedat la 12 noiembrie 1998. În consecință, guvernul a solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții. La 10 septembrie 2002, Curtea a examinat cererea de revizuire a hotărârii, în ceea ce privește problema aplicării articolului 41 din Convenție în cazul dlui Elia Longobardo și a decis să acorde avocatului reclamanților un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventuale observații. Acestea au ajuns la Curte la 11 octombrie 2002. Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 12 februarie 2002, din care a reușit să procedeze la execuție în ceea ce-l privește pe dl Longobardo, unul dintre cei patru reclamanți, din cauza decesului acestuia înainte de adoptarea hotărârii menționate. Maurizio Longobardo sunt moștenitorii și, prin urmare, ei ar trebui să primească sumele acordate defunctului solicitant. La avocat al reclamanților indică în observațiile sale că dreptul la plata prejudiciului moral s-a transmis mortis către moștenitorii beneficiarului. El consideră, prin urmare, că cererea guvernului ar trebui respinsă, dar solicită în același timp revizuirea hotărârii. Curtea consideră că este necesar să se revizuiască hotărârea din 12 februarie 2002 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează. (...) Prin urmare, aceasta decide că este necesar să se acorde fiecăruia dintre moștenitori sumele acordate anterior domnului Longobardo, și anume 1 166,66 EUR pentru daune morale și 83,33 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pentru facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale (hotărâre Goodwin Regatul Unit [GC], nr. 28957/95, § 124, 11 iulie 2002, nepublicată. DE CES, CURȚIA, ÎN LÂNGANIMITATE, hotărăște să accepte cererea de revizuire a hotărârii din 12 februarie 2002 în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție în ceea ce îl privește pe dl Longobardo; în consecință, a afirmat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al defunctului reclamant domnul Longobardo Concetta Romano, Nicola Longobardo, Antonio Longobardo, domnul Vincenzo Longobardo, domnul Giorgio Longobardo și domnul Maurizio Longobardo), în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 1 166,66 EUR (o mie o sută șaizeci și șase de euro șaizeci și șase de cenți) pentru daune morale și 83,33 EUR (patruzeci și trei de euro treizeci și trei de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Michael O ou Boyle Nicolas Bratza grefier Președinte
QUATRIÈME SECTION
FRATTINI ET AUTRES c. ITALIE
(Requête n
o
52924/99)
ARRÊT
(Révision)
26 novembre 2002
26/02/2003
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Frattini et autres c. Italie, (demande en révision de l’arrêt du 12 février 2002),
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
M.
A.
Pastor Ridruejo
,
M
me
E.
Palm
,
MM.
M.
Fischbach
,
J.
Casadevall
,
S.
Pavlovschi
,
juges
,
M.
L.
Ferrari Bravo
,
juge
ad hoc,
et de M.
M.
O’Boyle,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 novembre 2002,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
52924/99) dirigée contre la République italienne et dont des ressortissants italiens, MM.
Gennaro Frattini, Mario Marra, Pasquale Mele et Elia Longobardo, («
les requérants
») avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 26 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»). Les requérants sont représentés devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. U. Leanza et par son co-agent M. F. Crisafulli.
2.
Par un arrêt du 12 février 2002, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure. La Cour a également décidé d’allouer à chaque requérant 7 000 euros (EUR) pour dommage moral et 500 EUR pour frais et dépens et a
rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
3.
Le 4 juillet 2002, le Gouvernement a informé la Cour que le requérant M. Elia Longobardo était décédé le 12 novembre 1998. En conséquence, le Gouvernement demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement de la Cour.
4.
Le 10 septembre 2002, la Cour a examiné la demande en révision de l’arrêt, pour ce qui concerne la question de l’application de l’article 41 de la Convention dans le cas de M. Elia Longobardo, et décidé d’accorder à l’avocat des requérants un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 11 octobre 2002.
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
5.
Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 12 février 2002, dont il n’a pu procéder à l’exécution quant à M. Longobardo, un des quatre requérants, en raison du décès de celui-ci avant l’adoption dudit arrêt. M
me
Concetta Romano, M. Nicola
Longobardo, M. Antonio Longobardo, M.
Vincenzo Longobardo, M. Giorgio Longobardo et M.
Maurizio Longobardo sont les héritiers. Ils devraient donc recevoir les sommes accordées au défunt requérant.
6.
L’avocat des requérants indique dans ses observations que le droit au paiement du dommage moral se transmet
mortis causa
aux héritiers du bénéficiaire. Il estime de ce fait que la demande du Gouvernement devrait être rejetée, mais sollicite en même temps la révision de l’arrêt.
7.
La Cour estime qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 12 février 2002 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé
:
«
En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...)
»
8.
Elle décide en conséquence qu’il y a lieu d’octroyer à chacun des héritiers les sommes précédemment accordées à M. Longobardo, à savoir 1
166,66
EUR pour dommage moral et 83,33 EUR pour frais et dépens.
9.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage
(arrêt
Goodwin
c.
Royaume-Uni
[GC], n
o
28957/95, § 124, 11 juillet
2002, non publié).
Décide
d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 12 février 2002 quant à l’application de l’article 41 de la Convention en ce qui concerne M. Longobardo ;
en conséquence
Dit
que l’Etat défendeur doit verser à chaque héritier du défunt requérant M. Longobardo
(M
me
Concetta Romano, M.
Nicola
Longobardo, M.
Antonio Longobardo, M. Vincenzo Longobardo, M. Giorgio Longobardo et M. Maurizio Longobardo), dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt révisé sera devenu définitif conformément à l’article
44 § 2 de la Convention, 1 166,66 EUR (mille cent soixante-six euros soixante-six centimes) pour dommage moral et 83,33 EUR (quatre-vingt-trois euros trente-trois centimes) pour frais et dépens
et qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
26 novembre 2002, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président