CtEDO 03.12.2002 AI

AFFAIRE LINDNER ET HAMMERMAYER c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Non-violation de P1-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Irrecevable sous l'angle de P4-2-2
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LINDNER ET HAMMERMAYER c. ROUMANIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE

CAUZA

LINDNER ȘI HAMMERMAYER c. ROMÂNIA

(Cererea nr. 35671/97)

3 decembrie 2002

6 aprilie 2006

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Ea poate suferi modificări de formă.

În cauza Lindner și Hammermayer c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), sesizând într-o cameră compusă din:

Dl. J.-P. Costa, președinte,

A.B. Baka,

Gaukur Jörundsson,

D-na A. Mularoni,

judecători,

și d-na S. Dollé,

grefierie de secțiune,

După deliberare în camera de consiliu la 12 noiembrie 2002,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această dată:

I.

Acțiunea de revendicare de proprietate

II.

Articolul I

„În Republica Socialistă România, imobilele, construcțiile și terenurile nu pot fi deținute în proprietate decât de persoanele fizice care au reședința în țară."

Articolul II

„Cei care au depus cereri de plecare din țară permanent în străinătate, trebuie să alieneze imobilele lor, până la data plecării. Alienarea trebuie să fie făcută în favoarea statului (...). Imobilele aparținând persoanelor care au plecat fraudulos din țară, sau persoanelor care nu s-au întors în termenele legale, devin proprietate a statului român fără nici o compensație. (...)"

I.

A.

Asupra inadmisibilității cererii pentru neepuizarea căilor de atac interne

B.

Asupra pretensei violare a articolului 2 § 2 al Protocolului nr. 4 la Convenție

„Orice persoană este liberă să plece din orice țară, inclusiv a sa proprie."

II.

A.

Asupra pretensei violare a articolului 6 § 1 din Convenție

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată echitabil (...) de un tribunal (...) care va hotărî (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de ordin civil (...)"

În prezenta cauză, faptul că primăria emisese o decizie de confiscare a imobilului nu era contestat, obiectul litigiului fiind exact verificarea dacă aceasta decizie îndeplinea condițiile de fond și de formă cerute de legea în vigoare la acea vreme. Or, curtea de apel nu s-a ocupat de această chestiune și nu analizase nici unul din argumentele reclamanților, indicîndu-le în mod expres să se adreseze comisiei administrative pentru a soluționa cererea lor de restituire.

B.

Asupra pretensei violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectul bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Prevederile anterioare nu prejudiciază dreptul pe care îl posedă Statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții sau amenzi."

Guvernul afirmă că faptul dacă națională imobilul mamei reclamanților era sau nu legală nu poate fi stabilit decât printr-o decizie judiciară definitivă. Or, în decizia sa din 14 octombrie 1996, curtea de apel din București nu a soluționat această chestiune. De aceea, Guvernul consideră că reclamanții nu dispun de un bun în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

În acest sens, Curtea amintește că noțiunea de „bunuri" cuprinsă la art. 1 al Protocolului nr. 1 poate acoperi atât „bunuri actuale" (hotărârea Van der Mussele c. Belgia din 23 noiembrie 1983, seria A nr. 70, p. 23, § 48) cât și valori patrimoniale, inclusiv drepturi de creanță, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde să aibă cel puțin o „speranță legitimă" de a obține exploatarea efectivă a unui drept de proprietate (a se vedea hotărârile Pine Valley Developments Limited și alții c. Irlanda din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 222, p. 23, § 51, și Pressos Compania Naviera S.A. c. Belgia din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 21, § 31).

Pe de altă parte, speranța de a vedea recunoscută supraviețuirea unui drept de proprietate vechi pe care este de mult mult timp imposibil de exercitat efectiv nu poate fi considerată drept „bun" în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 (Malhous c. Republica Cehă (decizie), nr. 33071/96, 13 decembrie 2000, CEDH 2000 – XII), și același lucru este valabil pentru o creanță condiționată care se stinge datorită neîndeplinirii condiției (Mario de Napoles Pacheco c. Belgia, cererea nr. 7775/77, decizia Comisiei din 5 octombrie 1978, DR 15, p. 143, și Lupuleț c. România, decizie precitată, p. 133).

III.

„Dacă Curtea declară că a existat violare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă legea internă a Unei Părți contractante superioare nu permite să șteargă decât imperfect consecințele acestei violări, Curtea acordă părții vătămate, dacă e cazul, o satisfacție echitabilă."

A.

Dauna materială

B.

Dauna morală

C.

Cheltuieli și costuri

a) 500 USD cu titlu de onorar pentru munca efectuată de avocații lor în procedura înaintea Curții, atât pe fond cât și asupra chestiunii satisfacției echitabile;

b) 20 USD pentru cheltuieli de traducere;

c) 150 USD pentru cheltuieli de expert;

D.

Dobânzi de întârziere

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamanților, în termen de trei luni de la data când hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume:

i. 5.000 EUR (cinci mii euro) pentru daună morală;

ii. 400 EUR (patru sute euro) pentru cheltuieli și costuri, plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit;

b) că aceste sume vor fi convertite în moneda națională a Statului pârât la curs la data plății;

c) că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 decembrie 2002 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

J.-P. Costa

Grefierie

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-04-06
0,98
AFFAIRE LINDNER ET HAMMERMAYER c. ROUMANIE
GRANDE CHAMBRE AFFAIRE LINDNER ET HAMMERMAYER c. ROUMANIE (Requête n o 35671/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 6 avril 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme En l’affaire Lindner et Hammermayer c. Roumanie
CtEDO 2002-07-02
0,96
AFFAIRE BUDESCU ET PETRESCU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BUDESCU ET PETRESCU c. ROUMANIE (Requête n° 33912/96) ARRÊT Cette version a été rectifiée sous l'article 81 du règlement de la Cour le 9 juillet 2002 STRASBOURG 2 juillet 2002 DÉFINITIF 02/10/2002 Cet arrêt deviendr
CtEDO 2002-12-03
0,95
AFFAIRE SMOLEANU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SMOLEANU c. ROUMANIE (Requête n o 30324/96) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2002 CETTE AFFAIRE A ÉTÉ RENVOYÉE DEVANT LA GRANDE CHAMBRE, QUI A RENDU SON ARRÊT LE 6 avril 2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les condit
CtEDO 2002-07-09
0,95
AFFAIRE BALANESCU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BĂLĂNESCU c. ROUMANIE (Requête n° 35831/97) ARRÊT STRASBOURG 9 juillet 2002 DÉFINITIF 09/10/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2006-11-09
0,95
AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE (Requête n o 23354/02) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2006 DÉFINITIF 09/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă