CtEDO 05.12.2002 Auto

SHAMSA contre la POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SHAMSA contre la POLOGNE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 45355/99 și 45357/99 prezentate de Abdelsalam SHAMSA și, respectiv, de Anwar SHAMSA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 5 decembrie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič Traja Garlicki, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 6 ianuarie 1999, având în vedere decizia parțială din 10 ianuarie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, Anwar și AbdelSalam Shamsa, frați, sunt resortisanți libieni cu reședința în Varșovia. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Wojciech Hermeliński, avocat în baroul din Varșovia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 mai 1997, reclamanții au fost arestați la Varșovia în cursul unui control de identitate și nu au putut justifica nici un act de identitate, nici un permis de ședere valabil. La 28 mai 1997, prefectul Varșovia a dat o hotărâre de expulzare, executorie în termen de maximum 90 de zile. El a amintit, de asemenea, că abdelsalam a fost condamnat la închisoare în 1989 și că el și fratele său au fost incluse în registrul persoanelor nedorite în țară. Reclamanții au făcut o acțiune în instanță în fața ministrului la . La 28 mai 1997, procurorul districtual (Prokuratura Rejonowa) ) de la Varșovia Praga Południe a pus reclamanții în detenție în vederea expulzării lor. La 11 iunie 1997, Tribunalul de District (Sąd Rejonowy) d La 30 mai 1997, biroul poliției centrale din Varșovia, responsabil cu evacuarea, la ambasada Libiei din Varșovia, a solicitat să li se elibereze reclamanților titluri de călătorie. La 20 iunie 1997, ambasada a refuzat să elibereze pașapoartele. La 11 august 1997, poliția a făcut o nouă cerere și la 18 iunie 1997 În perioada cuprinsă între 24 august 1997 (ultima zi a detenției și a perioadei legale stabilite de prefect pentru deportare) și 11 septembrie 1997, autoritățile au făcut trei încercări de expulzare a reclamanților în absența unui zbor direct către Libia: - prin Praga, la 24 august 1997, dar persoanele interesate care au refuzat să-și continue călătoria după aceea au fost îndrumate spre Varșovia la 25 august. Guvernul susține că călătoria sa este efectuată fără escortă. - via Cairo la 28 august 1997, dar autoritățile egiptene le-au trimis înapoi la Varșovia la 1 septembrie; - prin Tunis la 4 septembrie 1997, dar s-au întors la Varșovia la 11 septembrie. La 25 august 1997, când s-au întors de la Praga, la cererea șefului poliției din Varșovia, reclamanții au fost considerați persoane nedorite pe teritoriul polonez. Între încercările de expulzare și după întoarcerea lui Tunis și până la 3 octombrie 1997, reclamanții, persoane nedorite pe teritoriul polonez, au fost reținuți de poliția de frontieră (Straż Graniczna) la aeroportul din Varșovia. Începând cu 23 septembrie 1997, cei interesați au refuzat să se aprovizioneze. La 27 septembrie 1997, potrivit guvernului, reclamantul Abdelsalam Shamsa a fost transferat la postul de poliție de la aeroportul din Varșovia pentru a fi audiat de procuror în cauza privind calomnia și utilizarea violenței împotriva unor agenți ai statului în exercitarea funcțiilor lor. Potrivit reclamanților, la 3 octombrie 1997, poliția i-a dus direct la biroul procurorului din Varșovia și nu la postul de poliție de la aeroport. La 30 septembrie 1997, părțile interesate au fost examinate de medicul de la aeroport. La 3 octombrie 1997, poliția i-a dus la spital pe care le-au părăsit în aceeași zi prin propriile mijloace, fără a fi fost îngrijorați de către autorități. Între timp, la 7 iulie 1997, ministrul a confirmat decizia prefectului. Reclamanții au formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Curții Administrative Supreme de la Varșovia, care, la 9 septembrie 1997, a suspendat executarea procedurii de expulzare. La 28 octombrie 1997, Curtea Administrativă Supremă de la Varșovia a declarat inadmisibilă acțiunea introdusă de Abdelsalam Shamsa. Într-adevăr, în conformitate cu art. 19 alineatul (5) din Legea privind Curtea Administrativă Supremă, aceasta din urmă nu este competentă să cunoască chestiuni legate de expulzare, cu excepția celor referitoare la străinii în situație legală. Or, în acest caz, viza de ședere a reclamantului expirase la 18 iulie 1995 și de atunci nu mai fusese reînnoită. Pe de altă parte, printr-o decizie definitivă din 16 mai 1997 cererea reclamantului de a obține un permis de ședere a fost respinsă. Prin urmare, instanța a luat în considerare că, în momentul demarării procedurii de expulzare, reclamantul rămânea ilegal pe teritoriul polonez. La 2 decembrie 1997, aceeași curte declara inadmisibilă acțiunea introdusă de Anwar Shamsa. Aceasta a adoptat o motivație identică și a reamintit că viza de ședere a lalui expiratese la 20 august 1993 fără ca acesta din urmă să fi întreprins demersuri pentru reînnoirea acesteia. Primul președinte al Curții Supreme a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme în favoarea reclamantului. La 9 septembrie 1998, Curtea Supremă a anulat decizia Curții Administrative Supreme. Aceasta a considerat că persoana în cauză, care deține un certificat de înregistrare a cererii sale de statut de refugiat, ar trebui să fie considerată ca reședința legală pe teritoriul polonez. Curtea administrativă, potrivit instanței supreme, declarând recursul la persoana în cauză inadmisibilă a avut privarea de dreptul de acces la o instanță. La 7 ianuarie 1998, procurorul districtual Varșovia a respins plângerea reclamanților cu privire la detenția lor între 25 august și 3 octombrie 1997 de către funcționarii poliției de frontieră și a arătat că faptele nu au fost puse la îndoială și că acțiunea funcționarilor de poliție nu a fost ilegală. Potrivit acestui text, pasagerii sunt plasați la sediul poliției de frontieră în vederea expulzării lor până în momentul în care vor fi încredințați din nou persoanei responsabile de transport. Procurorul a reamintit faptul că decizia prefectului de a-i expulza pe reclamanți a fost pusă în aplicare în ultima zi a termenului legal (24 august 1997, data primei tentative de expulzare prin Praga), dar nu a reușit din cauza rezistenței celor interesați. Procurorul a concluzionat că cei interesați nu au fost privați de libertatea lor în sensul codului penal. La 12 februarie 1998, reclamanții au formulat un apel împotriva deciziei procurorului general. La 31 martie 1998, procurorul regional din Varșovia a infirmat decizia procurorului districtual și a trimis cauza spre reexaminare. La data de 13 martie 1998, Ministerul de Interne din cadrul Oficiului Regional care se află sub jurisdicția prefectului a emis o cerere de expulzare a reclamanților de pe teritoriul polonez, motivând în principal cererea sa prin faptul că recursurile formulate de cei interesați au fost declarate inadmisibile. Cu toate acestea, la 8 iunie 1998, primul președinte al Curții Supreme a introdus în favoarea lui Anwar Shamsa o acțiune extraordinară împotriva deciziei Curții Administrative Supreme de declarare inadmisibilă a cererii interjurisdicțiate împotriva deciziei ministrului lapei, el însuși confirmând decizia prefectului: expulzarea celor doi frați. La 24 iunie 1998, procurorul districtual din Varșovia, sesizat după ce procurorul regional din Varșovia a dat din nou faliment, a declarat că fiecare aeroport internațional dispune de o zonă destinată persoanelor neautorizate să intre pe teritoriul unei țări, unde reclamanții fuseseră plasați în Varșovia, dar și în Praga, Cairo și Tunis. Procurorul a precizat că aceste spații nu mai sunt considerate un loc de detenție în vederea expulzării (areszt deportacyjny), deoarece persoanele aflate acolo sunt considerate ca fiind expulzate de pe teritoriu. Acesta a continuat să considere că persoanele în cauză nu au fost private de libertatea lor, ci au locuit doar într-o zonă specială prevăzută pentru persoanele care, în lipsa unor documente care să le permită să intre pe teritoriul polonez, nu sunt autorizate să treacă frontiera. Procurorul districtual a concluzionat că părțile interesate au ales să rămână în incinte neadaptate pentru o lungă ședere, de obicei ca cameră de tranzit, refuzând să părăsească teritoriul polonez pentru Libia. La 17 iulie 1998, reclamanții au formulat un apel împotriva deciziei procurorului. La 13 noiembrie 1998, Tribunalul Districtual Varșovia, hotărând în ultimă instanță, a confirmat decizia procurorului general și a considerat că instanțele naionale au fost în nici un moment private de libertatea lor și că funcționarii poliției de frontieră i-au plasat pe cei interesați în spațiile de pe aeroport pentru a proteja granița cu statul. Instanțele au aflat la ombudsman. Acesta din urmă le-a informat că nu dispune de mijloace legale pentru a pune la îndoială deciziile procurorului. El a precizat că șederea persoanelor interesate la sediul aeroportului ar putea fi considerată o detenție în sensul articolului 5 din Convenție. De asemenea, Ombudsman i-a informat cu privire la inițiativa pe care a luat-o de la adresa directorului poliției de frontieră cu privire la condițiile de detenție din zona în cauză pe care le considera dificile și dificil de acceptat. Reclamanții încă locuiesc pe teritoriul polonez. Dreptul și practica internă relevante Legea privind străinii din 1963, astfel cum a fost modificată prin Legea din 5 ianuarie 1995 și în vigoare în momentul faptelor, prevede în art. 15a: În cazul în care decizia de expulzare nu a fost executată la 90 de zile după arestarea sa, este posibil să se plaseze în detenție străinul în scopul de a executa hotărârea de expulzare. La art. 165 alineatul (2) din Codul penal în vigoare în momentul faptelor prevedea o interdicție de a priva un individ de libertatea sa sub pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 10 ani. În conformitate cu art. 246 din același cod, un agent public care, în plus față de puterile sale sau lipsa acestora a adus atingere interesului public sau celui al unui individ, a fost condamnat la închisoare. Invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamanții susțin că deținerea lor între 25 august și 3 octombrie 1997 de către poliția de frontieră la aeroportul din Varșovia în zona rezervată persoanelor neautorizate să intre pe teritoriul polonez era ilegală. Reclamanții, citând art. 5 alineatul (1) din convenție, susțin că deținerea lor între 25 august și 3 octombrie 1997 de către poliția de frontieră la aeroportul din Varșovia în zona rezervată persoanelor neautorizate să intre pe teritoriul polonez era ilegală. Guvernul consideră că cererea este în mod clar greșit întemeiată și că nu a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din Convenție. Curtea consideră, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că aceasta trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate, cauza reclamanților tras din art. 5 alineatul (1) din Convenție. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-01-10
0,99
SHAMSA contre la POLOGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45355/99 Requête n° 45357/99 présentée par Abdel Salam SHAMSA par Anwar SHAMSA contre la Pologne contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième
CtEDO 2002-01-10
0,97
SHAMSA contre la POLOGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40673/98 présentée par Anwar SHAMSA contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 janvier 2002 en une chambre composée de MM. G
CtEDO 2008-03-27
0,94
AFFAIRE SHAMSA CONTRE LA POLOGNE
Résolution CM/ResDH(2008)15 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Shamsa contre la Pologne (Requêtes n os 45355/99 et 45357/99, arrêt du 27/11/2003, définitif le 27/02/2004) Le Comité des Ministres, en vertu d
CtEDO 2009-11-03
0,93
ZASUN c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 22547/04 présentée par Marek ZASUŃ contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de : Nic
CtEDO 2004-04-01
0,93
WROBLEWSKI contre la POLOGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 52077/99 présentée par Ryszard WRÓBLEWSKI contre la Pologne La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 1 er avril 2004 en une chambre
Sursă