CtEDO 10.12.2002 Auto

LATOURNERIE contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
10.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LATOURNERIE contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50321/99 prezentate de Yvan LATOURNEI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 decembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte J.-P. Costa Bîrsan Jungwiert Butkevych mei Thomassen Mularoni, judecători, Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 august 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Yvan Latournerie, este un resortisant francez, născut în 1933 și rezident în Le Paradou. El este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Caule, avocat în Marsilia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost, începând cu 1 ianuarie 1971, agent contractual de la Marsilia în calitate de director tehnic al Centrului Regional de Informații Spital (CRIH). Acesta sesizează Tribunalul Administrativ din Marsilia cu privire la o cerere de anulare a deciziei directorului de la Marsilia din 16 iulie 1991 de refuzare a aplicării dispozițiilor circularei Ministrului Afacerilor Sociale din 14 martie 1986 privind acordarea unei prime de răspundere directorilor, inclusiv celor contractuali, ai centrelor de informare. La 2 mai 1995, Tribunalul Administrativ din Marsilia a decis, după ce a constatat că reclamantul nu fusese în măsură să prezinte observații scrise cu privire la memoriul privind prezența publică, să redeschidă judecata cauzei, pentru a asigura respectarea contradictoriei. Prin hotărârea din 2 mai 1995, instanța administrativă a respins cererea reclamantului. Tribunalul a considerat că decizia atacată era suficient de motivată și că reclamantul nu avea motive să susțină că directorul de la Marsilia ar fi fost obligat să aplice circulara criticată, aceasta neavând caracter de reglementare și imperativ, întrucât a fost redactată în mod condiționat. Prin Hotărârea din 3 iunie 1997, Curtea Administrativă din Lyon a confirmat hotărârea. Prin Hotărârea din 17 februarie 1999, Consiliul d Decembrie 1987 de instituire a unei proceduri prealabile de admitere a recursurilor în casare în fața Consiliului de la ë , acesta din urmă este imma căi că nici unul dintre mijloacele de casare prezentate de recurentul n Printr-o scrisoare din 7 iunie 1999, avocatul reclamantului la mai multe informații că centrul de documentație al Consiliului de Stat i-a indicat că comisarul pentru mai multe informații nu depune concluziile sale în cazurile de subsecțiune care judecă numai GRIEFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa comunicării concluziilor orale ale comisarului pentru guvern în fața Consiliului de Stat și a ceea ce a răspuns la aceasta. De asemenea, CESE consideră că cauza sa nu a fost examinată în mod serios de instanțele sesizate, precum și de lipsa motivării hotărârii Consiliului de a se pronunța cu privire la recursul său în casare. Reclamantul se plânge de lipsa de comunicare a concluziilor comisarului pentru guvern în fața Consiliului de Stat și de ceea ce a putut să răspundă la aceasta. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul nu contestă faptul că art. 6 alin. (1) din Convenție se aplică procedurii în litigiu. Pe fond, el consideră că un mai mic a fost deja respins de Curte (a se vedea Kress c. Franța [GC], n 39594/98, CEDH 2001-VI) și solicită aplicarea acestei jurisprudențe Reclamantul, care consideră, de asemenea, art. 6 aplicabil în speță, subliniază în special că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată în primul rând că procedura în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din Convenție, lucru la care părțile convin. În continuare, Comisia reamintește că principiul egalității armelor de calibru mic, unul dintre elementele noțiunii mai largi de proces echitabil, impune ca fiecărei părți să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o plasează într-o situație de dezavantaj net față de adversarul său (a se vedea, printre altele, Hotărârea Nederöst Huber c. din 18 februarie 1997, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997-I, p. 107 alineatul (23). Cu toate acestea, independent de faptul că, în majoritatea cazurilor, concluziile comisarului guvernului nu fac obiectul unui document scris, comisarul guvernului își prezintă concluziile pentru prima dată oral în instanța publică de judecată a cauzei și atât părțile în instanță, cât și judecătorii și publicul au descoperit sensul și conținutul acesteia (hotărâre cu această ocazie) (hotărâre Kress c. Franța menționată anterior, § 73. Acesta este, de asemenea, cazul în cursul procedurii prealabile d De altfel, în ceea ce o privește pe aceasta din urmă și criticile formulate împotriva sa de către reclamant, Curtea a statuat deja că o procedură prin care o instanță de recurs, bazată pe o dispoziție juridică specifică, exclude o acțiune ca fiind lipsită de șanse de succes nu este, în sine, contrară articolului 6, la fel ca și comisia de trimitere a recursurilor în Casație atunci când își întemeiază decizia pe lipsa mijloacelor de natură să permită admiterea unei persoane în sensul articolului 11 din Legea din 31 decembrie 1987 (a se vedea societatea anonimă Immeuble Group Kosser c. Franța (dec.), n 38748/97, 9 martie 1999). Reclamantul nu poate trage de la dreptul la egalitate de arme recunoscut prin art. 6 alineatul (1) din Convenție dreptul de a primi, în prealabil în instană, concluzii care nu au fost la latitudinea celeilalte părți în land, nici a raportorului, nici a judecătorilor formaiei de judecată (hotărârea Nederöst-Huber menionată anterior). Prin urmare, nu se stabilește nicio încălcare a egalităii armelor (hotărâre) (hotărâre Kress menționat anterior).În ceea ce privește dreptul părților de a răspunde concluziilor comisarului pentru guvern la sfârșitul instanței, Curtea a menționat deja că avocații care doresc acest lucru pot solicita comisarului pentru guvern, înainte de audiere, sensul general al concluziilor sale. Părțile pot răspunde, printr-o notă deliberată, concluziilor comisarului guvernului, ceea ce permite, și este esențial pentru Curte, să contribuie la respectarea principiului contradicției. În cele din urmă, în cazul în care comisarul guvernului ar invoca oral, în cadrul ședinței, un motiv care nu a fost invocat de părți, președintele formațiunii de judecată ar amâna cauza pentru a permite părților să dezbată (hotărârea Kress menționată anterior, § 76). În speță, Curtea arată că reclamantul, reprezentat de un avocat la consilii, nu și-a exercitat dreptul de a depune o notă în deliberare. Prin urmare, acesta trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că cauza sa nu a fost examinată în mod serios de instanțele sesizate, precum și de lipsa motivării din cauza hotărârii Consiliului din statul membru care hotărăște cu privire la recursul său în casation. Curtea amintește că, în cazul în care art. 6 § 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu se poate înțelege ca solicitând un răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Van de Hurk c. Țările de Jos , seria A n În mod similar, Curtea nu este chemată să verifice dacă argumentele au fost tratate în mod corespunzător. Instanțele trebuie să răspundă mijloacelor de apărare esențiale, știind că amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei și, prin urmare, trebuie să analizeze în lumina circumstanțelor speței (a se vedea în special Hotărârea Hiro Balani c. Spania din 9 decembrie 1994, seria A n Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție. În consecință, aceste obiecții trebuie respinse ca fiind vădit nefondate, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle Loucare Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-24
0,93
SIMON contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 66053/01 présentée par Francois SIMON contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 septembre 2002 en une chambre compos
CtEDO 2002-07-02
0,93
LOYEN contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46021/99 présentée par René LOYEN contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 juillet 2002 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2003-11-18
0,93
LOISEAU contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 46809/99 présentée par Paul LOISEAU contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 18 novembre 2003 en une chambre composée de : MM.
CtEDO 2002-05-21
0,93
LAURENT contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50977/99 présentée par Michel LAURENT contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 mai 2002 en une chambre composée de MM. A.B. B
CtEDO 2002-02-28
0,93
SAN JUAN contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43956/98 présentée par Daniel SAN JUAN contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 février 2002 en une chambre composée de M. C.
Sursă