ALEVIZOS, GRAPSAS, IOANNIDIS, PROKOPIDIS, GONIDIS, MOUTOPOULOS et TAVOULARIS contre la GRECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
ALEVIZOS, GRAPSAS, IOANNIDIS, PROKOPIDIS, GONIDIS, MOUTOPOULOS et TAVOULARIS contre la GRECE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 76614/01, nr. 76615/01, nr. 76616/01, nr. 76617/01, n 129427/02, n 13006/02 și n 13008/02 prezentate de Alexios ALEVIZOS, Konstantinos GRAPSAS, Petros IOANNIDIS, Andronikos PROKOPIDIS, Georgios GONIDIS, Christos MOTOULOS și Andreas TAVOULARIS împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), cu sediul la 12 decembrie 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Bonello Levits Botoutarova Kovler Steiner, judecători S. Nielsen grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 28 octombrie 2001, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: Petros Ioannidis, dl Andronikos Prokopidis (solicitarea prezentată de dl Evangelia Prokopidou, dl Focini Prokopidou, dl Dimitra Prokopidou și dl Thomas Prokopidis, moștenitorii reclamantului), dl Georgios Gonidis (solicitarea prezentată de văduva sa M. Antonia Gonidi), domnul Christos Moutopoulos și domnul Andreas Tavoularis sunt cetățeni greci, născuți în 1924, 1929 și 1934 și reședința în Patras, Lefkada, Atena, Salonic și Amaliada Iliaris. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul I. Ktistakis, avocat la Thiva. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au introdus o acțiune împotriva biroului de securitate socială din cadrul biroului de securitate socială din cadrul biroului de asigurări sociale din cadrul biroului de asigurări sociale din cadrul biroului de asigurări sociale al celui de al patrulea, al celui de al cincilea și al șaselea reclamant la 8 iunie 1986 (al treilea reclamant), 19 decembrie 1989 (primul, al doilea, al patrulea și al șaselea solicitant) și 24 În octombrie 1991 (al șaptelea solicitant), ei au solicitat plata anumitor sume de bani reprezentând indemnizații de pensionare (1 147 243 drahmes primul reclamant, 1 481 826 drahme al doilea, 1 916 290 drahme al treilea, 830 151 drahme al patrulea, 1 171 806 drahme al cincilea, 1 094 329 drahme al șaselea și 601 653 drahme al șaptelea). Prin hotărârile din 22 iulie 1991 în cazul primului, al doilea și al cincilea reclamant, 31 mai 1989 în cazul celui de-al treilea, al treilea, al 30 august 1991 în cazul celui de-al patrulea, 19 iulie 1991 în cazul celui de-al șaselea și al 28 ianuarie 1993 în cazul celui de-al șaptelea solicitant, Tribunalul administrativ a primit acțiunile acestora. Biroul de Securitate Socială al L.A.A. a făcut apel la aceste hotărâri în fața instanței de apel. Procedura în fața acesteia a început la 17 decembrie 1991 pentru primul reclamant, la 19 decembrie 1991 pentru al doilea, la 3 ianuarie 1990 pentru al treilea, la 11 decembrie 1991 pentru al patrulea, la 10 decembrie 1991 pentru al cincilea, la 17 decembrie 1991 pentru al șaselea și la 28 mai 1993 pentru al șaptelea și s-a încheiat la 29 iunie 1995, 18 septembrie 1995, 28 martie 1991, 18 iunie 1995, 18 septembrie 1995, 6 septembrie 1995 și 22 februarie 1996. Biroul de Securitate Socială al L .OSE sesizează Consiliul cu privire la aceasta. Procedura în fața Consiliului de Stat a început la 30 iunie 1995 pentru primul reclamant, la 19 septembrie 1995 pentru al doilea, la 30 martie 1991 pentru al treilea, la 12 decembrie 1995 pentru al patrulea, la 15 mai 1996 al cincilea, la 15 mai 1996 al șaselea și la 14 noiembrie 1996 pentru al șaptelea. În ceea ce-l privește pe primul reclamant, Consiliul a decis la 13 noiembrie 2001 dar nu și-a dat încă decizia. În ceea ce privește al doilea și al treilea reclamant, acesta a deliberat la 12 februarie 2001 și-a dat decizia la 1 octombrie 2001, dar hotărârea nu era încă clară în ziua în care a fost introdusă cererea 25 octombrie 2001). În ceea ce-l privește pe cel de-al patrulea reclamant, a deliberat la 12 februarie 2001, dar nu și-a dat încă hotărârea. În ceea ce-l privește pe cel de-al cincilea solicitant, el a deliberat la 12 februarie 2001 și a pronunțat hotărârea la 5 noiembrie 2001 în ceea ce-l privește pe cel de-al șaselea solicitant, el a deliberat la 12 februarie 2001 și-a dat hotărârea la 12 noiembrie 2001. În ceea ce-l privește pe cel de-al șaptelea solicitant, a deliberat la 19 martie 2001 și-a dat hotărârea la 22 octombrie 2001. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, toți reclamanții se plâng de durata procedurii în fața instanțelor administrative. Invocând art. 13 din Convenție, toți reclamanții se plâng de absența dreptului grecesc a unei căi de atac care să le permită să se plângă de durata excesivă a procedurii. Invocând art. 1 din Protocolul nr 1, ultimii trei reclamanți au invocat, de asemenea, o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor. Reclamanții invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție care, în partea sa relevantă, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Reclamanții subliniază că cauza lor nu prezenta nici o complexitate și că au avut o nevoie imediată de a primi această despăgubire care a fost destinată să crească un pic pensia lor redusă pe care urma să o primească pentru pensionare. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. De asemenea, recurentele invocă o încălcare a articolului 13 din Convenție, care dispune: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Prin invocarea hotărârii Kudla c. Polonia din 26 octombrie 2000, reclamanții susțin că ordinul juridic grecesc nu le oferă nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de depășirea termenului rezonabil al procedurii. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe de o parte, Curtea constată că instanțele nu au susținut acest motiv. Pe de altă parte, Comisia reamintește jurisprudența sa potrivit căreia repercusiunile patrimoniale negative care pot fi cauzate de durata excesivă a procedurii se analizează ca urmare a încălcării dreptului garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție și nu pot fi luate în considerare decât ca urmare a satisfacției echitabile pe care reclamanții le-ar putea obține ca urmare a constatării acestei încălcări ( Prin urmare, acest litigiu trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să abroge în mod corespunzător cererile Amâne examinarea obiecțiunilor reclamanților formulate la articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție Declare Søren Nielsen Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte