MAKRI ET AUTRES c. GRECE

SECȚIUNEA 1 PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5977/03 prezentate de Georgia MAKRI și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află la 24 martie 2005 într-o cameră compusă din: M M M F. Tulkens, Președinte, M. C.L. Rozakis, P. Lorenzen, d-le N. Vajić, S. Botousarova, M. Kovler, dle E. Steiner, judecătorii și dl. Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 februarie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: De fapt, recurentele mele, Georgia Makri, Evaghelia Makri-Kolotoura și Alexandra Makri-Albininisi, sunt resortisanți greci rezidenți la Atena. Prima reclamantă este văduva și celelalte două reclamante, fiicele lui Georgios Makris, decedată în 1998. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M es I. Ktistakis și D. Yannopoulos, avocat în Atena. Guvernul pârât este reprezentat de delegații agentului său, M. Apessos, consilier la Consiliul Juridic al statului și domnul V. Pelekou, autoare la Consiliul Juridic al Statului. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 10 februarie 1989, Georgios Makris sesizează Tribunalul Administrativ din Atena cu privire la o cerere împotriva casieriei de asigurare a personalului căilor ferate elene ( La 30 aprilie 1990, Tribunalul a condamnat casa de marcat care trebuia plătită reclamantului suma în litigiu (Decizia nr. 5514/1990). La 3 iulie 1990, casa de marcat a făcut apel la această decizie. La 2 august 1993, Curtea Administrativă de Apel din Atena a primit parțial recurs și a redus suma pe care casa trebuia să o plătească persoanei în cauză (hotărârea nr. 2234/1993). La 28 februarie 1994, casa de marcat s - a ocupat de casa de marcat. Ședința, stabilită inițial la 18 martie 1996, a fost amânată de mai multe ori. Pe 18 aprilie 1998, Georgios Makris a murit. Recurentele sunt singurele sale moștenitoare. Cu toate acestea, nu reiese din dosarul pe care l-au declarat în fața instanței superioare că doresc să continue procedura inițiată de soțul și tatăl lor. Ședința în fața Consiliului de Stat a avut loc la 11 noiembrie 2002. Înalta Instanță a declarat că dl. Georgios Makris nu era acolo. La 16 septembrie 2003, Consiliul de Stat a respins recursul formulat de casierie ca fiind lipsit de temei (hotărârea nr. 2291/2003). Dreptul intern relevant art. 31 din Decretul prezidențial nr. 18/1989 de codificare a dispozițiilor legale referitoare la Consiliul de Stat prevede: În cazul în care persoana care a exercitat acțiunea moare sau persoana juridică este dizolvată, procedura trebuie declarată abrogată, cu excepția cazului în care, până la ședință, oricine are un interes legal, solicită continuarea procedurii, printr-o declarație depusă la grefă sau în mod direct la ședință. În cazul în care continuarea procedurii nu este solicitată, în conformitate cu alineatul precedent, ședința se suspendă din oficiu pentru o perioadă adecvată, după evaluarea naturii cauzei. □ GRIEFS 1. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentele se plâng de durata procedurii. Invocând art. 13 din convenție, recurentele se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio instanță la care să se poată apela pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. ÎN DREPT, recurentele se plâng, din punctul de vedere al articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, de durata procedurii și de absența în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil. Părțile relevante ale art. 6 alin. (1) din Convenție sunt astfel formulate: □ Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) □ Art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: □ Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o acțiune efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. În primul rând, guvernul afirmă că recurentele nu pot pretinde că sunt victime ale încălcării drepturilor lor garantate de dispozițiile menționate anterior. Într-adevăr, guvernul subliniază faptul că recurentele nu au solicitat în niciun moment continuarea procedurii inițiate de incendiator Georgios Makris și, prin urmare, nu au dobândit niciodată calitatea părților la litigiu în fața instanțelor interne. Cu titlu subsidiar, guvernul susține că cererea este lipsită de temei. Recurentele răspund că Georgios Makris a murit înainte de audierea în fața Consiliului de Stat și că această cauză a avut o durată excesivă. Curtea amintește că art. 34 din convenție prevede că aceasta poate fi sesizată de orice persoană fizică (...) care se pretinde a fi victima unei încălcări de către una dintre Înaltele P ă r i contractante a drepturilor recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (...) Prin urmare, pentru a îndeplini condițiile prevăzute de această dispoziție, orice reclamant trebuie să fie în măsură să demonstreze că este vizat personal de încălcarea sau încălcările convenției pe care le invocă. În această privință, noțiunea de victimă trebuie, în principiu, să fie interpretată în mod autonom și independent de noțiunile interne, cum ar fi cele privind interesul sau calitatea pentru a acționa (a se vedea în special Sanles Sanles c. Spania (dec.), nr. 48335/99, CEDO 2000-XI). În cazul de față, Curtea constată că recurentele nu au participat în nume propriu la procedura internă care face obiectul prezentei cereri și, mai presus de toate, că acestea nu au intervenit în procedura în fața Consiliului de Stat după decesul domnului. Georgios Makris, astfel încât acestea nu au fost părți la litigiu ca moștenitoare. În aceste condiții, Curtea consideră că recurentele nu au fost niciodată afectate de procedura în litigiu și că, prin urmare, nu au suferit nicio încălcare a drepturilor lor garantate prin convenție din cauza duratei acesteia (a se vedea, a contra, Sadik Amet și alte c. Grecia, nr. 64756/01, § 18, 3 februarie 2005). Prin urmare, cererea este incompatibilă cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). În consecință, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din convenție ar trebui să înceteze și ar trebui declarată inadmisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Søren Nielsen Françoise Tulkens Grefier Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

5977/03

présentée par Georgia MAKRI et autres

contre la Grèce

La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 24 mars 2005 en une chambre composée de

:

M

me

F.

Tulkens

,

présidente

,

MM.

C.L.

Rozakis

,

P.

Lorenzen

,

M

mes

N.

Vajić

,

S.

Botoucharova,

M.

A.

Kovler,

M

me

E.

Steiner,

juges

,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 février 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérantes,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérantes, M

mes

Georgia Makri, Evaggelia Makri-Kolotoura et Alexandra Makri-Alibinisi, sont des ressortissantes grecques résidant à Athènes. La première requérante est la veuve et les deux autres requérantes les filles de Georgios Makris, décédé en 1998. Elles sont représentées devant la Cour par M

es

I. Ktistakis et D. Yannopoulos, avocats à Athènes. Le gouvernement défendeur est représenté par les délégués de son agent, M.

M. Apessos, conseiller auprès du Conseil Juridique de l'Etat et M

me

V.

Pelékou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l'Etat.

A.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 10 février 1989, Georgios Makris saisit le tribunal administratif d'Athènes d'une demande contre la caisse de prévoyance du personnel des chemins de fer helléniques (Ταμείο Πρόνοιας Προσωπικού Οργανισμού Σιδηροδρόμων Ελλάδας), tendant à la condamnation de cette dernière au versement de dommages-intérêts pour avoir refusé de lui verser une allocation forfaitaire.

Le 30 avril 1990, le tribunal condamna la caisse à payer au demandeur la somme litigieuse (décision n

o

5514/1990).

Le 3 juillet 1990, la caisse interjeta appel de cette décision.

Le 2 août 1993, la cour administrative d'appel d'Athènes fit partiellement droit au recours et réduisit la somme que la caisse devait payer à l'intéressé (arrêt n

o

2234/1993).

Le 28 février 1994, la caisse se pourvut en cassation. L'audience, initialement fixée au 18 mars 1996, fut ensuite reportée à plusieurs reprises.

Le 18 avril 1998, Georgios Makris décéda. Les requérantes sont ses seules héritières. Toutefois, il ne ressort pas du dossier qu'elles aient déclaré devant la haute juridiction qu'elles souhaitaient poursuivre la procédure engagée par leur époux et père.

L'audience devant le Conseil d'Etat eut lieu le 11 novembre 2002. La haute juridiction nota que M. Georgios Makris n'était pas présent.

Le 16 septembre 2003, le Conseil d'Etat rejeta le pourvoi formé par la caisse comme étant dénué de fondement (arrêt n

o

2291/2003).

B.

Le droit interne pertinent

L'article 31 du décret présidentiel n

o

18/1989 codifiant les dispositions légales relatives au Conseil d'Etat dispose

:

«

1.

Si l'individu qui a exercé le recours décède ou si la personne morale est dissoute, la procédure doit être déclarée abrogée, sauf si, jusqu'à l'audience, quiconque ayant un intérêt légal, sollicite la poursuite de la procédure, par déclaration déposée au greffe ou de vive voix à l'audience.

2.

Dans le cas où la poursuite de la procédure n'est pas sollicitée, selon les conditions du paragraphe précédent, l'audience est ajournée d'office pour une période adéquate, après appréciation de la nature de l'affaire.

»

GRIEFS

1.

Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent de la durée de la procédure.

2.

Invoquant l'article 13 de la Convention, les requérantes se plaignent également du fait qu'en Grèce il n'existe aucune juridiction à laquelle l'on puisse s'adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure.

EN DROIT

Les requérantes se plaignent, sous l'angle des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, de la durée de la procédure et de l'absence en droit interne d'un recours qui leur eût permis d'obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable.

Les parties pertinentes de l'article 6 § 1 de la Convention sont ainsi libellées

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

L'article 13 de la Convention se lit comme suit

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles.

»

Le Gouvernement affirme à titre principal que les requérantes ne peuvent pas se prétendre victimes d'une violation de leurs droits garantis par les dispositions susmentionnées. En effet, le Gouvernement souligne que les requérantes n'ont à aucun moment sollicité la poursuite de la procédure engagée par feu Georgios Makris et qu'elles n'ont donc jamais acquis la qualité des parties au litige devant les juridictions internes. A titre subsidiaire, le Gouvernement affirme que la requête est dénuée de fondement.

Les requérantes répondent que Georgios Makris décéda avant l'audience devant le Conseil d'Etat et que cette affaire connut une durée excessive.

La Cour rappelle que l'article 34 de la Convention dispose qu'elle «

(...) peut être saisie par toute personne physique (...) qui se prétend victime d'une violation par l'une des Hautes Parties contractantes des droits reconnus par la Convention ou ses protocoles (...)

». Il en résulte que pour satisfaire aux conditions posées par cette disposition, tout requérant doit être en mesure de démontrer qu'il est concerné personnellement par la ou les violations de la Convention qu'il allègue. A cet égard, la notion de victime doit, en principe, être interprétée de façon autonome et indépendamment de notions internes telles que celles concernant l'intérêt ou la qualité pour agir (voir, notamment,

Sanles Sanles c. Espagne

(déc.), n

o

48335/99, CEDH 2000-XI).

Dans le cas d'espèce, la Cour note que les requérantes n'ont pas participé en leur nom propre à la procédure interne qui fait l'objet de la présente requête et, surtout, qu'elles ne sont pas intervenues dans la procédure devant le Conseil d'Etat après le décès de M. Georgios Makris, de sorte qu'elles ne se sont pas constituées parties au litige en tant qu'héritières.

Dans ces conditions, la Cour estime que les requérantes n'ont jamais été affectées par la procédure litigieuse et qu'elles n'ont donc subi aucune violation de leurs droits garantis par la Convention en raison de la durée de celle-ci (voir,

a contrario

,

Sadik Amet et autres c. Grèce

, n

o

64756/01, § 18, 3 février 2005).

Il s'ensuit que la requête est incompatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention au sens de l'article 35

§

3 et doit être rejetée en application de l'article 35

§

4.

En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 §

3 de la Convention et de déclarer la requête irrecevable.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Søren

Nielsen

Françoise

Tulkens

Greffier

Présidente