CtEDO 04.08.2005 Auto

AFFAIRE VOZINOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.08.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VOZINOS c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CAUZA VOZINOS c. GRECIA Cerere nr. 5076/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 august 2005 DEFINITIVF 04/11/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Vozinos c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Mes Tulkens Steiner domnii Hajiyev Spielmann, S.E. Jebens, judecători și ai domnului S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 5 iulie 2005, se retrage la hotărâre că iată, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 5076/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, M. Anastasios Vozinos a sesizat Curtea la data de 3 februarie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de domnul I. Ktistakis și D. Yannopoulos, avocați la barele din Thiva și, respectiv, din Atena. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. La 13 mai 1991, reclamantul prezintă instanței administrative o cerere împotriva casieriei de previzionare a personalului căilor ferate elene ( La 5 februarie 1992, instanța a acceptat parțial cererea reclamantului (Decizia nr. 1249/1992). La 8 mai 1992, casieria interjet a solicitat această decizie. La 23 ianuarie 1995, curtea administrativă a recurs la cererea reclamantului (hotărârea nr. 175/1995). La 9 octombrie 1995, casa s-a ocupat de casare. La data de 17 martie 2003, Consiliul de Stat a respins recursul (hotărârea nr. 707/2003). Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. În plus, susține că suma revendicată de reclamant nu era foarte importantă și că, prin urmare, litigiul nu reprezenta un interes major pentru acesta. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 mai 1991 cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena și sa încheiat la 17 martie 2003, cu hotărârea nr. 707/2003 a Consiliului de . Astfel, aceasta a avut loc pe parcursul a unsprezece ani și mai mult de zece luni pentru trei grade de instanță. Pe admisibilitate 13. Curtea constată că nu există niciun motiv clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 14. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 16. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 17. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 18. Guvernul afirmă că art. 13 din Convenție nu se aplică în cazul de față, având în vedere faptul că nu există nici o încălcare a cerințelor art. 6 alin. (1) din Convenție. Cu privire la admisibilitatea 19. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 20. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 21. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine . 22. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului. 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul consideră că o constatare de încălcare ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Cu titlu alternativ, guvernul afirmă că o sumă de 1 000 EUR ar constitui o satisfacție suficientă. 26. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, în conformitate cu dispozițiile articolului 41 din Convenție, Curtea îi acordă 1 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 27. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Acesta furnizează o factură pe care figurează aceeași sumă, dar care a fost stabilită numai cu titlu de onorarii ale avocatului său pentru procedură în fața Curții. 28. Guvernul susține că pretențiile reclamantului sunt exagerate și nejustificate în ceea ce privește procedura în fața instanțelor interne și consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 1 500 EUR. 29. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu se impune rambursarea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚIA, ÎN L 13 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 500 EUR (mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 august 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Loukis Loucaide Moduler Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KOTSANAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOTSANAS c. GRÈCE ( Requête n o 33191/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE TSARAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSARAS c. GRÈCE ( Requête n o 5085/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 5081/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2005-11-24
0,97
AFFAIRE PROIOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PROÏOS c. GRÈCE ( Requête n o 35765/03) ARRÊT STRASBOURG 24 novembre 2005 DÉFINITIF 24/02/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE IOANNIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE IOANNIDIS c. GRÈCE ( Requête n o 5072/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă