CtEDO 04.08.2005 Auto

AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.08.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SPYROPOULOS c. GRECIA Cerere nr. 5081/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 august 2005 DEFINIF 04/11/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Spiropoulos c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaudes președintele C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić dnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și ai dlui S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 5 iulie 2005, Renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată procedural la originea cauzei se află o cerere (n 50811/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, M. Stergios Spiropoulos ( În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. La 19 decembrie 1989, reclamantul prezintă instanței administrative o cerere împotriva casieriei de previzionare a personalului căilor ferate elene ( La 19 iulie 1991, tribunalul a condamnat fondul să plătească reclamantului suma în litigiu (Decizia nr. 7836/911). La 3 ianuarie 1992, casa interjet a făcut apel la această decizie. La 31 ianuarie 1995, instanța administrativă a recurs la decizia atacată (hotărârea nr. 512/1995). La 14 septembrie 1995, casa de marcat s-a ocupat de casare. La tribunal în fața Consiliului de Stat, stabilită inițial la 15 decembrie 1997, a avut loc, ca urmare a mai multor amânări, la 1 decembrie 2003. La această dată, Consiliul de Stat a anulat procedura (actul nr. 1687/2003). Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. În ceea ce privește această teză, acesta susține că reclamantul nu a încercat să accelereze procedura și consideră că instanțele sesizate au pronunțat în termene rezonabile. 11. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 19 decembrie 1989, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din și și-a încheiat la 1 decembrie 2003, cu actul nr. 1687/2003 al Consiliului de Miniștri. Prin urmare, pe parcursul a 13 ani și mai mult de 11 luni de jurisdicție pentru trei grade de jurisdicție. Pe admisibilitate 12. Curtea constată că acest mai este în mod evident întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de litigioasă. Pe fond 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 16. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că nu există nicio jurisdicție în Grecia la care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. 17. Guvernul afirmă că art. 6 alineatul (1) din convenție este o lex specialis în raport cu art. 13 și cu art. 35 alineatul (3) din Convenție, nu este necesar să se pronunțe asupra acestui aspect. Cu privire la admisibilitate 18. Curtea constată că acest Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 20. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenție din cauza absenței, în dreptul intern, a unei căi de atac care i-a permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 22. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 23. Reclamantul solicită 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 24. În opinia guvernului, o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 25. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta îi acordă 2 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 26. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții; acesta furnizează o factură pe care figurează aceeași sumă, dar care a fost întocmită numai în baza onorariilor avocatului său pentru procedura în fața Curții. 27. Guvernul susține că pretențiile reclamantului sunt exagerate și nejustificate în ceea ce privește procedura în fața instanțelor interne și consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 3 000 EUR. 28. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu se impune rambursarea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚA, ÎN L 13 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 august 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Loukis Loucaide Moduler Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-08
0,97
AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 25324/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2005-05-19
0,97
AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 16106/03) ARRÊT STRASBOURG 19 mai 2005 DÉFINITIF 19/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE THEODOROS ANAGNOSTOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE THEODOROS ANAGNOSTOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 37429/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE TSARAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSARAS c. GRÈCE ( Requête n o 5085/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE IOANNIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE IOANNIDIS c. GRÈCE ( Requête n o 5072/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă