CtEDO 09.06.2005 Auto

AFFAIRE KASKANIOTIS ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KASKANIOTIS ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cazul Kaskaniotis și al altor persoane, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen mis Botoutarova, Steiner dnii Hajiyev Spielmann, judecători și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 19 mai 2005, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 21279/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii Eleftherios Kaskaniotis, Georgios Issaris, Argyris Zilos și Andreas Kokkinos, au sesizat Curtea la 9 iunie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția a fost adoptată de I. Ktistakis și D. Yannopoulos, avocați la gratiile din Thiva și, respectiv, Atena. Guvernul elen (adică, la mai mult de un an) este reprezentat de delegații agentului său, dl Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic al statului și dl Trekli, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. La 21 iunie 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului, prevalându-se de art. 29 alineatul (3) din Convenție, a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 13 decembrie 1993, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Atena cu o cerere împotriva casieriei de asigurare a personalului căilor ferate elene ( La 31 iulie 1995, instanța a respins recursul (Decizia nr. 12938/1995). La 20 februarie 1996, reclamanții au luat o decizie. La 8 octombrie 1998, Curtea Administrativă de Apel din Atena a infirmat parțial decizia atacată și a condamnat fondul să plătească reclamanților o parte din sumele solicitate (hotărârea nr. 432/1998). În 1999, părțile s-au ocupat de casare. Ședința în fața Consiliului de Stat, stabilită inițial la 24 noiembrie 2003, a fost amânată de mai multe ori. În această zi, înalta instanță nu și-a pronunțat încă hotărârea. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Guvernul se opune acestei teze și observă că sumele revendicate de solicitanți nu au fost foarte importante și că, prin urmare, litigiul nu a reprezentat un interes major pentru aceștia și adaugă că reclamanții nu au încercat să accelereze procedura și consideră că instanțele sesizate au luat o hotărâre în termen rezonabil. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 decembrie 1993, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena și nu s-a încheiat încă și, prin urmare, a durat deja mai mult de 11 ani și patru luni, pentru trei instanțe, cu privire la admisibilitatea 12. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender menționată anterior). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIA 16. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că nu există nicio instanță în Grecia la care să se poată adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 17. Guvernul, întrucât în speță nu a existat o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 18. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI 20). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu distinge în speță niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă avea între timp o astfel de cale de atac. 21. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis reclamanților să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul susține că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă; în mod alternativ, consideră că suma alocată reclamanților nu poate depăși 4 000 EUR. 25. Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta le acordă împreună 6 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Comisioane și cheltuieli de judecată 26. Solicită, de asemenea, 1 500 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ele furnizează facturi pe care figurează aceeași sumă, dar care au fost întocmite numai în baza onorariilor avocatului lor pentru procedura în fața Curții. 27. Guvernul susține că cererea reclamanților este excesivă și că suma alocată în acest sens nu poate depăși 1 500 EUR. 28. Conform jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia) (satisfacere echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 29. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a hotărât deja că durata unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de aceasta (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n. 119-A, p. 15, alineatul 37). Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu este necesar să se dispună rambursarea acesteia. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce în comun reclamanților 500 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 6 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Modulul președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-05-19
0,97
AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MAKEDONOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 16106/03) ARRÊT STRASBOURG 19 mai 2005 DÉFINITIF 19/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2005-05-19
0,97
AFFAIRE STAMOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE STAMOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 14127/03) ARRÊT STRASBOURG 19 mai 2005 DÉFINITIF 19/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2005-12-08
0,97
AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 25324/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2005-02-10
0,96
AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLASOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 27802/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2005-06-02
0,96
AFFAIRE NAFPLIOTIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NAFPLIOTIS c. GRÈCE ( Requête n o 22029/03) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2005 DÉFINITIF 02/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă