AFFAIRE CARUSO ALFREDO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2002)157 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 octombrie 2000 în cauza Caruso Alfredo împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002, cu ocazia celei de-a 819-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 octombrie 2000 în cauza Alfredo Caruso și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 46535/99) formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Alfredo Caruso, resortisant italian, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că termenul referitor la durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor muncii; întrucât, în hotărârea sa din 5 octombrie 2000, Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti reclamantului suma de 26 000 000 de lire italiene, dintre care 21 000 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că, la 5 ianuarie 2001, în termenul prevăzut în Regulamentul de procedură,

guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute și că orice altă măsură nu a fost pronunțată în speță pentru a se conforma hotărârii Curții; Reamintind că, în ceea ce privește obiecțiunile părții reclamante declarate admisibile în această cauză, Comitetul de Miniștri este în prezent sesizat cu controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și decizii ale Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 32 anterior al convenției, care constată o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața instanțelor muncii italiene; Având în vedere acest lucru, autoritățile italiene au informat Comitetul miniștrilor că sunt pe cale să elaboreze și să adopte noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt problemei grave a duratei excesive a acestor proceduri și pentru a preveni astfel noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluțiile DH(97)336, DH(99) 437 și DH(2000)135), Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)157 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme (Règlement amiable) du 5 octobre 2000 dans l’affaire Caruso Alfredo contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002, lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 octobre 2000 dans l’affaire Alfredo Caruso et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 46535/99) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Alfredo Caruso, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions du travail ; Considérant que dans son arrêt du 5 octobre 2000, la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie payerait à la partie requérante la somme de 26 000 000 de lires italiennes, dont 21 000 000 de lires italiennes au titre du dommage moral et 5 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 5 janvier 2001,

dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la partie requérante les sommes prévues et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour ; Rappelant que, en ce qui concerne les griefs de la partie requérante déclarés recevables dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l’exécution de plusieurs arrêts de la Cour et décisions du Comité des Ministres en vertu de l’ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la duré excessive des procédures devant les juridictions du travail italiennes ; Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu’elles étaient en train d’élaborer et d’adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire (voir les Résolutions DH(97)336, DH(99)437 et DH(2000)135), Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention relativement aux engagements souscrits dans la présente affaire.