AFFAIRE BRUNNO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2002)51 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2000 în cauza Brunno împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002, cu ocazia reuniunii 792 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 septembrie 2000 în cauza Brunno și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 43053/98) formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 25 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Sebastiano Brunno, resortisant italian (decedat la 11 ianuarie 1999, procedura în fața Curții fiind continuată de unica sa moștenitoare, Teresa Mosqueda), și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că o cauză privind durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor muncii; întrucât, în hotărârea sa din 28 septembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și partea reclamantă și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti la moștenitorul reclamantului suma de 14 000 000 000 de lire italiene, dintre care 13 000 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; având în vedere că, la 7 decembrie 2000, în termenul prevăzut în Regulamentul de procedură amiabil, guvernul statului pârât a plătit moștenitorului reclamantului sumele prevăzute în Regulamentul de procedură amiabil ; Reamintind că, în ceea ce privește litigiul reclamantului declarat admisibil în această cauză, Comitetul miniștrilor este în prezent sesizat cu privire la controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de hotărâri ale Comitetului de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din convenție, care constată o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața instanțelor muncii italiene; Având în vedere acest lucru, autoritățile italiene au informat Comitetul miniștrilor că sunt pe cale să elaboreze și să adopte noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt problemei grave a duratei excesive a acestor proceduri și pentru a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele menționate anterior (a se vedea Rezoluțiile DH (97) 336, DH (99) 437 și ResDH(2000)135), Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)51

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 28 septembre 2000

dans l’affaire Brunno contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002,

lors de la 792

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 septembre 2000 dans l’affaire Brunno et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 43053/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Sebastiano Brunno, ressortissant italien (décédé le 11 janvier 1999, la procédure devant la Cour ayant été continuée par sa seule héritière, M

me

Teresa Mosqueda), et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure devant les juridictions du travail ;

Considérant que dans son arrêt du 28 septembre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assurée que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie payerait à l’héritière du requérant la somme de 14 000 000 de lires italiennes, dont 13 000 000 de lires italiennes au titre du dommage moral et 1 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 7 décembre 2000, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à l’héritière du requérant les sommes prévues par le règlement amiable ;

Rappelant que, en ce qui concerne le grief du requérant déclaré recevable dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l’exécution de plusieurs arrêts de la Cour et d’un nombre considérable de décisions du Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de procédures devant les juridictions du travail italiennes ;

Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu’elles étaient en train d’élaborer et d’adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires susmentionnées (voir les Résolutions DH (97) 336, DH (99) 437 et ResDH(2000)135),

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention relativement aux engagements souscrits dans la présente affaire.