- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 septembrie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Brunno împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL BRUNNO c. ITALIA [1] (Cercetarea nr. 43053/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 septembrie 2000 În cauzele Brunno c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska, judecători și grefier de secțiune al dlui Fribergh Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 7 septembrie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant al acestui stat, M. Sebastiano Brunno, reclamantul, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 25 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor la A. Mandato și W. Rossi, avocați din San Giorgio del Sannio (Benevent).
Reclamantul a decedat la 11 ianuarie 1999. Moștenitoarea sa, dl Teresa Mosqueda, a continuat procedura în fața Curții. Guvernul italian (atmositor) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 29 iunie 1999 Curtea a declarat cererea admisibilă. După un schimb de corespondență, la 28 iunie 2000, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 7 și, respectiv, 24 iulie 2000, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei.
La 15 februarie 1993, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate. La 5 martie 1993, judecătorul de instanță a stabilit prima audiere la 21 februarie 1994. În ziua respectivă, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 19 noiembrie 1996. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 2 mai 1997. Judecătorul a fost transferat, ședința următoare a fost stabilită la 1 octombrie 1998. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 21 ianuarie 1999, judecătorul din instanță a dat dreptul la cererea reclamantului.
La 7 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că .. în vederea unei soluționări … 13 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție.
La 24 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă: am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească domnului Teresa Mosqueda, unica moștenitoare a dlui Sebastiano Brunno, suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), 13 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43053/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv.
Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunoaște Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 septembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții Erik Fribergh Christos Rozakis Premier [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive.
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE BRUNNO c. ITALIE [1] (Requête n° 43053/98) ARRÊT STRASBOURG 28 septembre 2000 En l’affaire Brunno c. Italie , La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , B. Conforti , G. Bonello , M me V. Strážnická , MM. P. Lorenzen , M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 septembre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M. Sebastiano Brunno (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 43053/98. Le requérant est représenté par M es A. Mandato et W. Rossi, avocats à San Giorgio del Sannio (Bénévent). Le requérant est décédé le 11 janvier 1999. Son héritière, M me Teresa Mosqueda, a continué la procédure devant la Cour. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 29 juin 1999 la Cour a déclaré la requête recevable.
Après un échange de correspondance, le 28 juin 2000, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 7 et 24 juillet 2000 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 15 février 1993, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension d'invalidité.
Le 5 mars 1993, le juge d'instance fixa la première audience au 21 février 1994. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 19 novembre 1996. Cette audience fut renvoyée d'office au 2 mai 1997.
Le juge ayant été muté, l'audience suivante fut fixée au 1 er octobre 1998. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 21 janvier 1999, le juge d’instance fit droit à la demande du requérant. EN DROIT
Le 7 juillet 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43053/98, introduite par M. Brunno, décédé le 11 janvier 1999, le gouvernement italien offre de verser à M me Teresa Mosqueda, son héritière, la somme de 14 000 000 lires italiennes (ITL), dont 13 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Le 24 juillet 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à verser à M me Teresa Mosqueda, seule héritière de M. Sebastiano Brunno, la somme de 14 000 000 lires italiennes (ITL), dont 13 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43053/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 septembre 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive.