AFFAIRE BIANCO c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE BIANCO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BIANCO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43033/98) [1]HREȘTE STRASBOURG 22 iunie 2000 În litigiul Bianco c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 30 mai 2000, acesta a fost adoptat la această dată de procedură la data inițială a cauzei se afla o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Elena Bianco, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 26 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul de dosar 43033/98. Recurenta este reprezentată de domnul A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( este reprezentată de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. la marginea articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 20 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 5 februarie 1992, recurenta a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 5 februarie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 10 În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 18 aprilie 1994. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 29 iunie 1994, judecătorul a respins cererea reclamantei. La 21 iulie 1994, aceasta din urmă a interjetat la Tribunalul din Benevent. La 19 September 1994, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința pledoariilor la 1 februarie 1995. În acea zi, tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 7 iunie 1995. Această ședință a fost trimisă din oficiu de cinci ori până la 14 ianuarie 1998. La cererea reclamantei, data ședinței a fost înaintată la 12 noiembrie 1997. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 18 noiembrie 1997, instanța a acceptat parțial cererea sa. ÎN JUST la 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian la Curte următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43033/98 formulată de M Bianco, guvernul italian oferă acesteia suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 11 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care milioane ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având originea cererii nr. 43033/98 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai mult, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.